“Cel mai greu lucru pe lumea aceasta este să rămâi tu însuţi”(Goethe)

În luminile Uniunii Europene se văd căile de acces la cunoaştere,însă aceasta nu poate fi realizată fără a comunica.Modalităţile de contact ale lumii contemporane sunt atât de numeroase încât în fiece moment transmitem prin fiecare privire,cu fiecare zâmbet sau gest,cu fiecare cuvânt ne dezvăluim în faţa semenilor noştri.Şi ,deşi ne naştem cu această abilitate de a vorbi,de multe ori nu spunem nimic,nu transmitem nimic.Trebuie doar să învăţăm să “comunicăm”cu adevărat,pe limba acelora ce ne sunt alături şi care aşteaptă cuvintele magice.
Tehnicile de comunicare moderne ne năpădesc universul,căci am renunţat de mult la clasicele scrisori sau bileţele,la sensibilele întâlniri din parc şi preferăm spaţiul comod al casei,al scaunului de birou,de unde transmitem peste tot în lume mesaje,de unde comunicăm-prin mesaje telefonice,prin internet,prin e-mail sau prin telefon.
Dar faţă în faţă?Oare cum mai este să stai de vorbă cu cineva faţă în faţă?Cum mai este să simţi atingerea caldă a persoanei din faţa ta,să îţi încarci sufletul de zâmbetul persoanei cu care vorbeşti?De ce fugim de comunicare?Poate că ne temem de apropierea sufletească?În niciun caz.
Eu cred că tânjim dupa aceasta.Ne temem că nu ştim să mai comunicăm.Da,este o realitate căci nu mai ştim cum să ne purtam în mediul real,de comunicare.”A comunica”-şi când spun acest lucru fac referire la toate valenţele acestui termen,la toate sensurile lui,propriu şi figurat-implică parteneri,mesaje,canale de conducere a informaţiei,etc.Dar mai implică şi o educaţie a comunicării,în funcţie de registrul stilistic în care ne aflăm-oficial,familial,administrativ,etc.
Primii care ne fac această “educaţie”sunt părinţii,însă regulile lor nescrise nu sunt foarte ferme;al doilea rol în educarea comunicării îl au cadrele didactice-fiecare profesor şi fiecare disciplină ne relevă tot atâtea registre de comunicare,complexe,aplicabile în contexte variate.Dar în contextul social?Aici intervine ora de dirigenţie-a cărei nouă denumire de “Consiliere si orientare” îmi pare similară unui dresaj mecanic.Am această opinie întrucât denumirea nu surprinde aspectele emoţionale ce sunt “periate”în cadrul acestei ore,nu accentuează faptul că un diriginte este în primul rând un prieten al copilului-neînţeles de părinţi sau de colegi-care cercetează şi îşi valorifică toate resursele pentru ca din tânărul tăcut din ultima bancă “să răsară”un adolescent cu un viitor promiţător.
Deci,ora de dirigenţie se desfăşoară spre deosebire de celelalte discipline clasice în formula dialogului şi dezbaterilor,a conversaţiei-de aici rolul fundamental care îi revine profesorului diriginte în formarea deprinderilor de a comunica în varii contexte.Ideal ar fi ca acest diriginte să aibă ca disciplină de predare limba română-însă cum nu trăim într-o lume ideală şi mai ales că şi alte cadre didactice ce predau alte discipline pot fi la fel de “îndemânatice”în a modela pozitiv spiritele elevilor-pentru ca elevii să-şi formeze deprinderile de comunicare printr-un vocabular adecvat,elevat şi printr-o exprimare corectă gramatical.
Tematica orelor de dirigenţie ţine pasul cu vremea,iar dirigintele este,implicit,în mijlocul evenimentelor pe care le aduce la cunoştinţa elevilor pentru ca din ele aceştia să extragă elementele utile şi învăţămintele de rigoare.De multe ori apar blocaje în transmiterea acestor informaţii,blocaje cauzate de terminologie,de mesaje,de mentalitate,însă înlăturarea acestora stă în mâna unui diriginte deschis inovaţiei şi adaptat noului mileniu.
Strategiile alternative de stimulare a comunicării vin în folosul fiecărui cadru didactic pus în faţa elevilor moderni ce au un limbaj special pe care nu poate decât să-l cizeleze,să-l îmbogăţească.În niciun caz obiectivul nu trebuie să fie re-educarea limbajului,căci ne vom lovi de un adevarat “blocaj”comunicaţional.
Obiectivul trebuie să fie construirea unui mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de comunicare.Aceasta am încercat să fac printr-o lecţie deschisă în cadrul Comisiei Diriginţilor,cu tema “Comunic,deci exist”.Obiectivul central l-a reprezentat stimularea capacităţii de exprimare orală a elevilor.Obiectivele operaţionale au fost formulate astfel:
-să identifice formule de stabilire a relaţiilor sociale;
-să diferenţieze modalităţi alternative de comunicare;
-să observe limbajele utilizate de diferite categorii profesionale;
-să utilizeze un vocabular adecvat situaţiilor sociale propuse.
Pornind de la definiţia termenului “a comunica”din DEX am relevat valenţele acestui termen şi am completat cu informaţii despre tipuri de comunicare,despre rolul şcolii în formarea deprinderilor de exprimare orală,dar şi scrisă,despre rolul profesorului,etc.
Strategia didactică,inovatoare,a permis elevilor să se exprime liber dar şi în limitele unor reguli,aplicând metode variate:

• Fişa de lucru “ascultă”=După ce elevii au luat loc în bănci,profesorul atrage atenţia:”Ascultaţi!”Dacă cineva se va mişca profesorul îşi va relua întrebarea ,apoi îi va ruga pe elevi să păstreze liniştea iar el va distribui o fişa cu câteva întrebări scrise:”Ascultă şi notează toate zgomotele pe care le auzi!Chiar nu ai auzit nimic?”Elevii vor completa apoi vor face schimb cu vecinul din banca de lângă el.Ulterior se dezbate,concluzionând:”În fiece moment auzim o mulţime de lucruri,pe care nu prea le luăm în seamă,mai ales că şi noi transmitem o mulţime de informaţii.”

• Jocul mimic-chipuri,atitudini,gesture,cuvinte=clasa e împărţită pe grupe de câte 4 elevi,câte unul din fiecare grupă primeşte imagini cu o atitudine sau cu o stare.Întâi vor analiza,apoi vor reda în faţa clasei.Clasa va aprecia ponderea corectă de exprimare a fiecărui element.

• Jocul “Eu sunt…”=strategie alternativă lucrată cu toată clasa;elevii aleg un cuvânt reprezentativ pentru personalitatea lor şi argumentează alegerea făcută,iar clasa apreciază dacă alegerea a fost corectă;
*discuţia se poartă prin schimbul de idei şi argumentarea logica

• Interviul =3 elevi primesc câte o fişa-unul se prezintă la un interviu în faţa a 3 persoane diferite ce reprezintă categorii sociale diferite şi dialoghează,iar clasa apreciază dacă “viitorul angajat”s-a descurcat la acel interviu;

• Jocul de rol=comunicarea unei stări sufleteşti în limbaj nonverbal şi paraverbal;

• “Telefonul fără fir”=exerciţiu de transmitere a informaţiei;

• Reţeaua de discuţii=elevii răspund cu DA sau NU şi îşi argumentează răspunsurile:

-Consideraţi că felul în care comunicaţi cu cei din jur vă ajută în stabilirea relaţiilor sociale?

-Vă stimulează următorul mesaj scris:Trezeşte-te şi învaţă!”

• Furtuna de idei=elevii primesc sarcina :Notaţi în dreptul verbelor din lista de mai jos o situaţie de comunicare în care îl utilizaţi:a asculta;a felicita;a complimenta;a acuza;
a reclama;a prezenta;a mulţumi;a indica;a instrui;a amâna;a propune;a refuza,etc.
Lecţia se încheie printr-o problemă: “Vă puteţi imagina omul modern,membru al Uniunii Europene,dintr-o societate democratică,fără capacitatea de a vorbi?Cum credeţi că s-ar exprima el?-elevii îşi exprimă opiniile prin argumentări sau desene.
Astfel profesorul este în primul rând un îndrumător,un educator ce pregăteşte viitorii adulţi în vederea adaptării optime la mediul socio-economico-cultural.Luând în considerare obiectivele stabilite,conţinuturile elaborate răspund cerinţelor educativ-formative ale momentului.Profesorul-diriginte are deplina libertate de a alege din gama largă a actelor de comunicare şi a tipurilor de limbaj existente în jur.