Întotdeauna m-am întrebat insistent: ce am fi noi, oamenii, fără Cuvântul cel de toate zilele… cel de fiecare gând… cel de fiecare simţire şi cât de autentic ales este el în redarea a ceea ce dorim să transmitem celuilalt sau celorlalţi? Doamne, câte cuvinte mi-au sărit, deja, în ajutor!  

            „Experimentul” pe care l-am făcut în acest sens a fost în cadrul Unității de învățare: Școala, mi-a răspuns, dacă mai era necesar?, la această întrebare: elevii au primit spre lectură câteva opere literare, ocazie de a evidenția și trăsăturile stilului beletristic. Printre opere s-a regăsit și volumul de povestiri „Anii de școală” - al lui Branislav Nușici iar tema pe care au avut-o de rezolvat a fost să încadreze textele din volum într-un stil funcțional, exemplificând caracteristicile acestuia. Surpriza a constat în faptul că provocarea trebuia trecută fără să utilizeze cuvintele!!!!! 

              Rezultatul a fost spectaculos: au fost ingenioși, au folosit aplicații, limbaje codate în emoticoane, imagini, muzică, mimă, însă concluzia a fost una singură: este atât de greu fără cuvinte!!!