GESTIONAREA EFICIENTĂ A STRESULUI ÎN RÂNDUL CADRELOR DIDACTICE
Studiu de specialitate
                                                                       
Profesor învățământ primar Nica Adriana Laura
Școala Gimnazială Drăgotești, Județul Dolj

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cucerințe, sarcini, situații, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanță pentru persoana respectivă (Baban, 1998).
Noțiunea de stres poate fi definită ca o reacție generală nespecifică a organismului laacțiunea externă a unor factori de natură variată (fizică, chimică, biologică și psihică).
Stresul este văzut și ca dezechilibrul biologic, psihic și comportamental dintre cerințele mediului fizic, ambiental sau social și resursele omului, reale sau percepute că atare, cu care face față acestorcerințe și situații conflictuale. Stresul apare frecvent în situația activităților care implicăinteracțiunea directă cu grupuri și indivizi.
Stresul are o importantă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este provocator, facilsau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni amenințător sau imposibil derealizat (Roesch si colab., 2002). Diferențele individuale în ceea ce privește răspunsul la stres sunt datorate atât componentei genetice, cât și experiențelor de viață diferite.
Stresul face parte din viața de zi cu zi şi se răsfrânge asupra stării sufletești, dar, mai lesasupra sănătății (și implicit, asupra duratei de viață) şi primeşte diferite nume: enervare, nerăbdare,plictiseală, oboseală, furie, dezgust, rușine, teamă, panică, manie, groază, frustrare etc., toate acestestări – predominant afective – constituind, de fapt, măștile stresului.
Reacţia la factorii de stres
Factorii de stres
Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situații externe sau interne, reale sau imaginare,suficient de intense sau frecvente care solicită reacții de adaptare din partea individului. Există oserie de factori de stres/potențiali factori stresori:
- boală fizică sau psihică
- abuz fizic, emoțional sau sexual
- situație financiară precară
- probleme la locul de muncă: supraîncărcarea muncii, condiții proaste de lucru, lipsa deresurse, probleme de comunicare cu colegii, cu șefii, responsabilitate prea mare,schimbări organizaționale, schimbarea locului de muncă
- familia – probleme de comunicare în familie, divorțul, decesul unui membru al familiei,conflicte cu frații, violență în familie, alcoolismul
- prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social
- dezastre naturale (cutremure, inundații) sau atacuri teroriste, războaie civile
- propria persoană – lipsa de încredere, nemulțumire față de aspectul fizic, deciziile luatede-a lungul vieții etc.
Organismul uman scanează și evaluează în permanentă mediul extern și intern și răspunde, înconsecință, acestor evaluări.Evenimentul sau situația (real/imaginar, extern/intern) pot fi perceputecă fiind:
- ceva neutru, lipsit de interes și irelevant pentru organism;
- ceva pozitiv, benefic;
- ceva negativ, amenințător sau periculos.
Resurse personale de a face față la factorii de stres (stil de gândire și interpretare)
Resursele personale de adaptare la stressunt definite că fiind capacitatea cognitivă, emoțională și comportamentală de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe, care depășesccapacitatea de răspuns automată a organismului.
Adaptarea la stresimplică atât existența unor resurse reale (intelectuale, emoționale, fizice,sociale etc.) și decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face față evenimentelorevaluate că fiind negative sau amenințătoare (evaluare secundară).Nu de puține ori, există odiscrepanță între resursele reale de răspuns și evaluarea acestor resurse (resursele reale sunt evaluate de persoana în cauză că fiind insuficiente), care generează de cele mai multe ori starea destres.
Reacții la stres
a) Reacții fizice/fiziologice: dureri de inimă, palpitații; apetit alimentar scăzut sau crescut;indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene;transpirații excesive, amețeli, stare generală de rău; constipații sau diaree (nemotivatemedical); oboseală cronică;
b) Reacții cognitive: blocaje ale gândirii; deficit de atenție; scăderea capacității de concentrare;dificultăți în reamintirea anumitor lucruri; flexibilitate redusă; diminuarea creativității.
c) Reacții emoționale: iritabilitate crescută, scăderea interesului pentru domenii care reprezentau înainte pasiuni sau hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate emoțională; anxietate; tristețe sau chiar depresie; reprimarea emoțiilor; dificultăți înangajarea în activități distractive sau relaxante.
d) Reacții comportamentale: performanțe scăzute la locul de muncă sau la școală; fumat excesiv; consum exagerat de alcool; tulburări de somn; un management ineficient altimpului; izolarea de prieteni; preocupare excesivă pentru anumite activități; comportamenteagresive.
Este important de reținut că stresul (reacțiile neplăcute) are o dublă determinare: una din partea stimulului (a factorilor stresori) și una din partea individului care interpretează situația(resurse personale, stil de gândire și interpretare). Acest lucru înseamnă că avem o mare influență asupra propriilor stări de stres, atât în bine, cât și în rău.
Semnale ale stării de stress
Dacă o persoană suferă de stres cronic, fie din cauza evenimentelor de la locul de muncă sau din viață personală, fiind supusă zi de zi atacului hormonilor de stres, simptomele specifice sunt, deobicei, destul de discrete. Totuși în cazul în care se manifestă oricare din semnele care vor fiprezentate, ar trebui luate măsuri pentru gestionarea stresului.
Efectele stresului asupra procesului educativ
A fi profesor într-o societate măcinată de criză economică și lupte politice interne, lipsită decoerentă și viziunea bunăstării pentru toți, devine o meserie cu risc. Contextul în care evolueazăînvățământul actual este supus unor schimbări permanente: economice, tehnologice și sociale, careimpun o adaptare rapidă. Sistemul de educație s-a dovedit a fi greoi, rigid, iar în unele situații,incapabil de a anticipa schimbările pentru a moderniza procesul de învățământ. Impuse de putereapolitică și de o dorință legitimă de înnoire și adaptare, reformele s-au dovedit a fi superficiale și nuau reușit decât să bulverseze sistemul, iar schimbările au creat disfuncții majore. Noi scheme de formare inițială și continuă, noi curricula, noi criterii deevaluare, toate adaugă presiune în primul rând pe cadrele didactice. Lipsa de credibilitate apoliticilor educaționale și a unor decidenți politici, deteriorarea climatului organizațiilor școlare,lipsa de resurse materiale și umane afectează implicarea efectivă a profesorilor și conduc la costurimari, suportate de întreagă societate.Mulți ani profesia de educator a fost considerată nobilă, de apostolat. Imaginea dascăluluidevotat, respectabil, pătruns de misiunea sa, rămâne un vestigiu al trecutului. Statisticile dinîntreaga lume raportează în fiecare an evoluția fenomenului de abandon al profesiei didactice. De la un an la altul, un număr din ce în ce mai mare de educatori din întreaga lume abandonează cariera didactică, mai mult de 50% în primii 5 ani. Remunerarea mică și exigențele din ce în ce mai mari consolidează efectul și îl propagă într-un ritm îngrijorător.Studiile scot în evidență numărul alarmant al cadrelor didactice care raportează stres la loculde muncă.
În ultimii treizeci de ani cercetătorii au devenit mult mai interesaţi de examinarea stresului în meseria de profesor.Studiile arată că profesorii sunt expuşi unui nivel înalt de stres (Coates,Thoresen 1976). O treime din profesori recunosc că nu ar fi ales meseria această, dacă ar fi avutposibilitatea să aleagă din nou şi 30% din profesorii novici pleacă înainte de a împlini 5 ani deactivitate (Greenberg 1984).Wisniewski şi Gargulo (1997) au descris stresul ca o consecinţă afaptului cât de capabili sunt profesorii în a face faţă cerinţelor care li sunt înaintate în cadrul roluluilor profesional. Cadrele didactice părăsesc sistemul în primii 5 ani datorită discrepanței întreașteptările nerealiste ale profesorilor debutanți și realitatea sălii de clasă.Există o corelație strânsăîntre efectele stresului asupra stării de sănătate a cadrelor didactice. O treime din cadrele didacticepercep profesia că foarte stresantă.
Într-un clasament recent, profesia didactică se află în topul primelor 10 profesii cu riscsporit de stres ocupațional. Lipsa de pregătire pentru a face față solicitărilor psihice ale profesieide educator și managementul slab al emoțiilor sunt principalul motiv pentru care din ce în ce maimulți profesori abandonează profesia. Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă arată că nivelul stresului raportat la meseria de profesor este mult peste media pentrualte sectoare: industrie, alte servicii și societate în general. Stresul la locul de muncă este prezent înmajoritatea profesiilor, dar epuizarea fizică și morală îmbracă forme specifice și are caracteristicidistincte în cazul profesorilor
Dificultățile profesiei de educator sunt negate și ignorate de societate. Reprezentarea socială acategoriei cadrelor didactice este ruptă de realitate și deformată de media. Profesorii sunt văzuți celmai adesea ca o categorie socială favorizată: vacanțe, program de lucru mai suplu etc. Aceastaarată, pe de o parte, viziunea îngustă asupra sarcinilor de lucru încărcate ale unui profesor. Rolul loreste devalorizat, în timp ce li se cere din ce în ce mai mult. Pe lângă creșterea agresivității și aindiferenței față de valorile unei școli, profesorii trebuie să suporte și dificultățile unor reformehaotice și exigențelor venite din toate sectoarele de activitate provocate de schimbări sociale șitransformări instituționale.
Cauzele stării de stres în profesia didactică
În educație, cererea continuă pentru performanță, standarde și așteptări din ce în ce mairidicate sporesc riscul de stres. Criteriile elitiste produc dezechilibru și reduc șansele unei educațîiegale pentru toți, într-o școală democratică. Pe de altă parte, creșterea îngrijorătoare a fenomenuluide agresivitate în școli, verbală sau fizică, împinsă uneori în formele extreme, determina plecareaeducatorilor din sistem. Profesorii performanți vor rămâne doar în școlile bune sau de elită, în timpce școlile cu rezultate slabe vor atrage profesori suplinitori sau ii vor demotiva pe cei calificați.Chestionarele și interviurile cu privire la stres au arătat sentimentul de culpabilitate, de jenă alprofesorilor, față de ignorarea și lipsa de susținere socială pe fondul unei salarizari proaste. Arătațicu degetul de media la cel mai mic scandal de corupție sau plagiat de care nu pot fi toțiresponsabili, acuzați că fiind sursă principala a problemelor sistemului de educație, profesorii vor fidin ce în ce mai puțin atrași să ducă la capăt acesta profesie.
Surse de stres:
- o nouă paradigmă de predare învăţare care cere metode noi de predare;
- pregătirea materialelor pentru lecţii, evaluarea testelor etc.;
- modificările programelor de învăţământ;
- salarizare scăzută;
- probleme de atenţie şi concentrare ale noilor generaţii;
- gestionarea dificilă a claselor cu efective numeroase;
- agresivitatea verbală şi fizică din partea elevilor şi părinţilor;
- restructurarea continuă a sistemul de educaţie profesională;
- insuficienta recunoaştere a valorii sociale a muncii cadrelor didactice;
- nevoia de adaptare la munca de echipă;
- resurse umane şi materiale insuficiente ale sistemului de educaţie.
Stresul cadrelor didactice devine o adevărată boală socială, deoarece efectele sale se vor răsfrânge asupra întregii societăți.
Principalele categorii de risc în profesia didactică:
a) Riscuri psihosociale.Deteriorarea echilibrului psihic produce efecte somatice, concretizate în apariția și instalarea progresivă a bolilor. Alienare, tristețe, apatie, absenteism, lipsa de motivație, izolare socială, suntdoar câteva din simptomele care pot duce la îmbolnăvire, scăderea performanței, a stimei de sine, asentimentului de ineficacitate personală și socială. Epuizarea emoțională datorată excesului demuncă sau depersonalizarea reduc sentimentul de împlinire personală prin muncă, satisfacție și recunoaștere.
b) Riscuri fizice
Cele mai răspândite afecțiuni la această categorie profesională sunt: afecțiunile vocii, bolile
cardiovasculare, musculo-scheletice, tulburările gastrointestinale, hipertensiunea arterială,
palpitațiile, bolile coronariene, migrenele, durerile de cap.Stresul prelungit, adăugat statului în
picioare sau lipsei de mobilitate pe scaun determina dureri articulare și musculare.
Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatură un nou
concept, şi anume, sindromul de extenuare (burnout) caracterizat prin: epuizarea emoţională;epuizarea fizică; epuizarea mentală. Epuizarea se exprimă în: aplatizare afectivă, depersonalizare,scăderea realizărilor personale. Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată înactivităţi profesionale cu oamenii şi este, în general, specific cadrelor didactice, medicale …

Bibliografie:
1. Arhip,A., Papuc,L., [1996], Noile educații-imperative ale lumii contemporane, Editura Universitatea Pedagogică Ion Creangă , Chișinău
2. Văideanu, G.,  [1998], Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică , București