Termenul de creativitate îşi are originea în latinescul creare – a naşte, a crea, a zămisli, a făuri, fiind definite ca şi capacitatea esenţială şi integrală a persoanei, precum şi rezultatul activităţii tuturor funcţiilor psihice (intelectuale, afective şi volitive), conştiente şi inconştiente, native şi dobândite de ordin biologic, psihofiziologic şi social.

Conceptul de creativitate se referă la producerea de idei noi şi originale, în timp ce conceptul de creaţie vizează finalizarea ideii, transpunerea ei în operă artistică, ştiinţifică, tehnică, în obiecte artistice, ştiinţifice, tehnice etc.

Trăsături esenţiale ale creativităţii sunt următoarele:

• împlinirea sufletească şi morală a persoanei implicate în actul de creaţiei;

• valoarea morală de punere într-o lumină favorabilă a celor din jur, prin produsul creat;

• creativitatea nu pune într-o lumină proastă pe cei din jur – dimpotrivă, o persoană creativă inspiră şi alte acte de creaţie;

• creativitatea = trăsătură de caracter – mari creatori au dat naştere la mari creaţii, iar oamenii de rând dau naştere creativităţii obişnuite, de zi cu zi;

• diferenţierea – între acte de creaţie şi tipuri de persoane creative;

• marii creatori – deveniţi clişee – Albert Eistein, Marie Curie, Michelangelo, etc.

• genii creatoare încă din copilărie – Mozart, Anne Frank, etc.

• absenţa selectivă – lipsa originalităţii;

• instituţii şi ritualuri – creativitatea poate fi cultivate prin ore de desen şî muzică, precum şi prin cercuri de lectură sau de creaţie literară .

Termenul de creativitate a fost introdus în psihologie de G. W. Allport, pentru a desemna o formaţiune de personalitate.

Funcţia psihologică a creativităţii determină modul de realizare a procesului creator angajând toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, astfel:

• Inteligenţa este aptitudinea generală, care asigură premiza sesizării, rezolvării, inventării de probleme şi de situaţii-problemă;

• Gândirea este produsul de cunoaştere logică, proiectată multifazic, pe baza unităţii informaţional – operaţionale realizabilă în sens convergent, divergent;

• Imaginaţia este un proces de cunoaştere logică, specializat în (re)producerea noului prin (re)combinarea informaţiilor dobândite anterior;

• Aptitudinile speciale sunt reglatori în anumite domenii de activitate;

• Atitudinile sunt autoreglatori în orice domeniu de activitate.

Factorii implicaţi în procesul creativităţii sunt:

1. aptitudinali : aptitudinile speciale, nivelul gândirii şi inteligenţei;

2. nonintelectuali: motivaţionali, aptitudinali. temperamentali şi caracteriali;

3. externi: mediul şi educaţia

4. interni: ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalităţii şi experienţa personală.

Procesul creator cuprinde dinamica psihologică de la acumularea informaţiilor necesare, generarea ipotezei de lucru, a soluţiei creatoare, până la realizarea produsului creativ. Astfel, criteriile esenţiale de evaluare a creativităţii sunt originalitatea şi utilitatea socială a produsului obţinut în urma derulării procesului creator.

Bibliografie

1.Peterson, C., Seligman, M.E.P., Character Strenghts and Virtues: A Handbook and Classification, Oxford University Press, 2004

2. Țopa, L., Creativitatea, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980