În contextul actual al nevoilor educaționale impuse de societatea digitalizată a secolului al XXI-lea,uneori cu caracter imprevizibil, se impune o scurtă analiză a a riscurilor utilizării excesive a  dispozitivelor, a tehnologiei, în lumina tuturor tipurilor de EDUCAȚIE: formală- nonformală- informală.
Este cât se poate de adevărat că trăim într-o societate modernă ultratehnologizată, ,ce necesită dezvoltarea  multor arii de competențe, printre care cele de natură digitală sunt parcă mai mult decât vitale astăzi,  când mijloacele de comunicare online, care asigură rulajul rapid al informaţiilor, accesul la cele mai recente cercetări , descoperiri, cărți în format digital nu pot fi deloc subestimate sau neexploatate. Însă, cum observația directă și studiile demonstrează, utilizarea excesivă a calculatorului/ Internetului are certe efecte negative, conducând la dependenţă , afectând  sănătatea, omului, viaţa socială, și  chiar structura sa morală.
Utilizarea calculatorului/ internetului se manifestă în prezent ca un adevărat fenomen, având atât implicaţii benefice de netăgăduit,cum ar fi accesul rapid la informaţie, posibilitatea de a comunica, cât și limite ,ce se cer analizate și conștientizate, cum ar fi încurajarea sedentarismului, apariția unor boli precum: scolioza( din cauza șederii îndelungate și a ergonomiei defectuoase),  diferite  probleme ale vederii, la  nivel psiho-somatic,  disfuncții ale activității neuronale. De pildă ,scolioza, o  deviație gravă  a coloanei vertebrale, poate deveni  sursa unor suferințe fizice serioase: reducerea capacitătii respiratorii, asimetria toracelui și afectarea organelor intratoracice, dar poate produce și  suferinte emotionale care  conduc la  degradarea stimei de sine, la izolare si dificultati de intregrare în societate.  Statistici europene (http://kidshealth.org/en/kids/scolio.html ) arată că România este țara cu cele mai multe cazuri de scolioză de pe continent, 2%-3% dintre copii și adolescenți fiind diagnosticati  anual cu scolioză; scolioza este de patru ori mai frecventă în rândul fetelor decât al băieților,din pricina slăbirii musculaturii și ligamentelor pe fondul modificărilor hormonale între 9 și 12 ani.
O altă dimensiune a pleadoariei noastre  pentru consumul  „verde”,rațional  al  calculatorului/Internetului  o constituie riscul apariției depresiei, a fobiei sociale  și a agresivității. Pe fondul izolării sociale și al expunerii excesive sau accidentale la  violență/pornografie, se poate ajunge chiar la depresie și pervertire morală .Influenţa se manifestă mai ales asupra celor mai mici, care se află în plin proces de dezvoltare ,adesea victime ale asaltului informațional.
Ultimele studii efective au pus in evidenţă faptul ca majoritatea copiilor își petrec aproape şase ore pe zi navigând pe internet, diminuând astfel timpul alocat pentru alte activităţi, de exemplu  învăţatului şi chiar comunicării cu persoanele din jur .
   Cercetările  recente  demonstrează că , îndiferent de conținutul programului TV sau al  site-ului virtual, activitatea electrică a creierului (așa-numitele trasee electroencefalografice) a celor care  privesc la TV sau utilizează computerul, dobândesc, după numai două minute de vizonare , o configurație specifică, nouă, neîntâlnită în nicio altă activitate umană. Alftel spus, suntem ceea ce vedem: putem deveni agresivi , dacă privim în mod constant programe/ jocuri ce implică violența. În plus, experimentele realizate în SUA de către John P. Murray de la Kansas State University, utilizând metoda Rezonanției Magnetice Nucleare, analizând activitatea corticală a subiecților în timpul expunerii lor la materiale video cu un reprobabil conținut violent, au ajuns la concluzia că mintea umană nu diferențiază violența ficțională a micului monitor de violența reală, grație intervenției undelor alfa și teta, ,care devin preponderente în asemenea momente, unde ce apar în stările de pasivitate, în hipnoză sau în starea de somn ușor, suspendând controlul rațional sau atenția activă ,făcând din oameni ființe ușor sugestionabile.
Studii neuropsihologice desfășurate în ultimii ani au afirmat în mod categoric că mărirea timpului de navigare pe internet presupune „ prelungirea stării maladive în care se află cortexul prefrontal,ceea ce va avea grave consecințe asupra dezvoltării acestuia”(Emery). Cortextul prefrontal este responsabil de toate procesele mentale superioare, de  atenție, motivație, de controlul comportamentelor și al emoțiilor, diferențiindu-l pe om de animal, căci la nivelul acestui centru executiv al creierului uman se realizează sinteza dintre gândire, emoție și comportament.
   Experimentele realizate de Cristakis, Zuimmerman și colaboratorii săi arată că fiecare oră petrecută zilnic în fața televizorului și a calculatorului în prima perioadă  a vieții(1-3 ani) crește cu 28% posibilitatea  apariției problemelor de atenție  în intervalul de vârstă 1-7 ani. Astfel, televizorul și calculatorul devin factori de risc pentru dezvoltarea părții superioare a creierului uman.De cele mai multe ori, utlizarea internetului nu  favorizează conversația sau implicarea copiilor în rezolvarea de probleme, nici vorbirea internă ( reflecția,  în general), ca, de altfel, niciuna dintre modalitățile prin care s-ar cultiva configurarea și dezvoltarea ariilor corticale ale cortexului prefontal, iar vătămarea ariilor prefontale presupune apariția unor dificultăți ușor sesizabile la mulți adolescenți ai vremurilor noastre:1.Dificultăți de concentrare,tendința de a se lăsa ușor distrași de stimuli;2.Incapacitatea de a inhiba comportamentul distructiv și autodistructiv;3.Dificultatea de a amâna recompensa, din incapacitatea de a prefigura un scop/ o țintă;4.Slaba dezvoltare a comportamentului de automanagement , de organizare , planificare și programare a vieții cotidiene;5.Defazarea dintre vorbire și urmărirea gândului,6.Sărăcia vocabularului,dificultăți în exprimare,utilizarea unor stereotipii verbale ;7.Diminuarea discernământului, a creativității și gândirii critice.
    Astfel, ne avertizează profesorul Sartori, excesul de consum de „bytes” de către internauții adolescenți poate conduce la un anumit tip de dezumanizare, prin diminuarea controlului comportamentului instinctiv, prin apariția unor boli precum anorexia, bulimia,erotismul precoce.
   Mai mult , McLuhan afirmă că racordarea la realitatea lumii virtuale echivalează cu regresiunea la universul tribal, la cultura primitivă, întrucât „shortcutul electric al culturii audio-video” presupune reducerea individului la condiția de animal, prin exacerbarea pulsiunilor sexuale, ,a agresivității,prin eliminarea operațiilor superioare ale gândirii și a emoțiilor, generând nașterea unui om infirm mintal, moral și sufletește , a unui potențial pericol social.
În lumina acestor date, pledăm pentru utilizarea cu măsură a tehnologiei și pentru căutatea periodică a reconectării cu natura în cadrul activităților educaționale de  nonformale de tip outdoor.
Potrivit lui Coombs, educația non-formală și educația informală în țările industrializate sunt  menite să compenseze și să completeze deficiențele din sistemul de educație formală, pentru a  asigura mobilitatea pe piața muncii; conversia profesională a  persoanelor neangajabile în persoane angajabile Perfecționare continuă  pentru productivitate; Îmbunătățirea calității vieții; îmbunătățirea calității timpului liber (odihnă).
În  anul 1996, miniștrii educației din OCDE au convenit să dezvolte strategii pentru „învățare pe tot parcursul vieții pentru toți”, iar abordarea lor  a fost susținută de miniștrii muncii, de miniștrii afacerilor sociale și de Consiliul OCDE la nivel ministerial. Conceptul de „de la leagăn la mormânt” include, astfel,  învățarea formală, non-formală și informală. Factorii de decizie din multe țări OCDE și dincolo de acestea încearcă  să inițieze și să  dezvolte strategii pentru a utiliza toate abilitățile, cunoștințele și competențele care asigură creșterea economică și competitivitatea globală. Cu un caracter mai puțin formal, educația non-formală are același rezultat formativ.
Acțiunile educaționale, care se încadrează în acest tip de învățământ, sunt flexibile și abordează anumite nevoi specifice identificate anterior. Activitățile educaționale nonformale, ce integrează o serie de  exerciții de tip outdoor, se particularizează  prin următoarele caracteristici: răspund în mod specific unor nevoi; permit momente de reflecție prin extragerea cunoștințelor din activități cu caracter  practic; înlătură funcția dominantă  de predare  din educație, lăsând loc funcției autentice  de învățare; elevii sunt implicați activ în proiectarea, organizarea și desfășurarea acestor activități; nu se acordă note, nu se face o evaluare  stresantă și riguroasă; permite valorificarea unicității elevilor, a aptitudinilor și intereselor copiilor și tinerilor, cunoscând o mare diversitate de abordări, metode, facilitând munca în echipă și o abordare transcurriculară.
Potrivit Legii Educației Naționale nr. 1/2011, învățarea în contexte non-formale este considerată o formă de învățare integrată în cadrul activităților planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează în mod explicit un curriculum și poate  diferi ca durată. Acest tip de învățare depinde de intenția cursantului și nu conduce automat la certificarea cunoștințelor și abilităților dobândite.
Competențele și atitudinile dezvoltate elevilor în învățarea non-formală implică: abilități interpersonale, abilitate de lucru în echipă, încredere în sine, disciplină, responsabilitate, abilități de planificare, coordonare și organizare/management de proiect, capacitatea de a rezolva probleme practice etc. Metodele nonformale sunt destul de diferite de pedagogia folosită în educația formală. În cazul educației non-formale, se pune accent pe învățarea experiențială, pe învățarea de la colegi/ „peer to peer learning” și pe voluntariat.
În documentele noastre naționale de reglementare există un cadru normativ care definește învățarea și recunoașterea rezultatelor învățării în contexte non-formale și informale, activități educaționale, școlare și extracurriculare, Programul Erasmus +, Programul „Școala  Altfel”, proiecte  și parteneriate, competiții extracurriculare naționale.
Participarea la o serie de cursuri de formare Erasmus+ ce  au integrat Educația non-formală de tip outdoor m-a inspirat să  regândesc importanța relației dintre cunoștințe, aptitudini, abilități și competențe, atât în contextul orelor mele de Consiliere, cât și  în cadrul  orelor mele de Limba și literatura română, fără a nega ponderea cunoștințelor declarative ( informațiile știinșifice, datele  despre fenomenul lingvistic sau literar), procedurale (cum să folosim datele, cum să rezumăm,să argumentăm, să descriem  un personaj, să analizăm  un incipit...) sau textuale (a ști unde, când și de ce să folosim ceea ce știm  și ce știm  să facem (știind unde, când și de ce să folosesim cunoștințe speciale despre sintaxă și argumentare, de exemplu)
   Pe lângă „a ști” („know” echivalent cu  tipul de cunoaștere declarativă), trebuie plasat un alt verb precum „a ști să faci” („know how), sinonim pentru cunoașterea procedurală și contextuală.
În opinia noastră, dimensiunea educațională „know how” este mai importantă, întrucât include categorii care depășesc domeniul cognitiv, inclusiv „a ști să fii” („know to be”) și „a ști să devii” („ know to become"), setul  de "variabile interne" ale unui individ - competențe, atitudini, valori, sentimente, emoții, motivații.
Învățarea în aer liber acoperă dobândirea sau perfecționarea cunoștințelor și abilităților specifice, precum și schimbările mai subtile în comportamente și atitudini, care conduc la creșterea sănătății și bunăstării și la dezvoltarea sensibilității pentru natura înconjurătoare.
Punctul de plecare va fi întotdeauna  formularea următoarelor   întrebări: Cum se întâmplă învățarea? Ce metode, abordări, pedagogie sau andragogie descriu modul în care oferiți învățare în aer liber? Ce activități și experiențe? Ce provocări specifice, aventuri, educație pentru mediu, studii de teren, tabere, expediții, sporturi și activități în aer liber etc. folosesti? Unde are loc? Care sunt locațiile și habitatele în care oferiți învățare în aer liber pe uscat, pe mare și în aer?  Cine participă? Lucrezi cu participanți dintr-o anumită școală, organizație, interval de vârstă, comunitate, locație, nevoie etc.? De ce are valoare? Care sunt rezultatele, rezultatele și impactul intenționate și reale ale învățării în aer liber pe care le oferiți?
De pildă, din cufărul personal  cu bune practici pot extrage o serie de activități desfășurate în afara clasei, activități cu caracter literar al căror  principal obiectiv a fost înțelegerea și interpretarea textului  liric, prin identificarea elementelor structurale ale unor poeme pe tema naturii, integrând  dezbateri pe tema naturii, dar și elemente de tehnologie, aplicații web de recunoaștere a plantelor, precum PlantSnap, de exemplu.. Impactul unor asemenea activități de tip outdoor  nu poate fi negat: elevii s-au simțit mai stimulați să se exprime liber, mai  empatici, în comuniune cu natura și, mai ales, au fost stimulați să se documenteze suplimentar pe tema specificului diferitelor plante, arbuști și arbori descoperite în grădina școlii,exersând o serie de competențe curriculare și trasncurriculare, în contextul larg al unei educații holistice și integratoare.
Un alt atelier care s-a desfășurat dincolo de zidurile reci ale clasei a fost Atelierul-Ceremonial funebru Adio, emoții rele!Bun-venit, emoții bune! Premisa atelierului este importanța cultivării unei atitudini pozitive, proactive, orientate către rezultatele pe care dorim  să le obținem, rezultate bune  ce vor veni de la sine:„O atitudine pozitivă înseamnă să fim pregătiți să lăsăm emoțiile rele,  negativismul în urma noastră și să ne îndreptăm atenția către toate lucrurile frumoase care ne înconjoară, generatoare de emoții bune. Nu putem stopa total emoțiile rele, dar putem încerca să ne focalizăm mai mult pe cele pozitive, ele sunt cele care au potențial de creștere... De câte ori ne gândim la ceva care ne oferă o stare de bine. Nimic nu este imposibil și nimic nu este irealizabil, totul se reduce la atitudinea pe care o avem față de un obiectiv pe care dorim să îl realizăm, față de un vis pe care dorim să îl îndeplinim, față  de noi și de modul în care ne percem. Prin acest exercițiu de „îngropare” a emoțiilor negative colectate în „cufărul nefast” și de substituire  cu cele bune, am avut șansa de a observa  importanța dezvoltării unui model de gândire pozitivă  în rândul elevilor,  care să  le permită acestora să acționeze constructiv cu un impact pozitiv  pentru viața lor sau a comunității în care trăiesc.  Activitatea  a constat în implementarea unui joc haios, aparent lipsit de importanță, născut din povestioara „Înmormântarea lui Nu Pot” extrasă din „Supa de pui pentru suflet” ,carte scrisă de  Jack Canfield si Mark Victor Hansen.
În concluzie, resursele metodologice ce integrează educația de tip outdoor  sunt în total acord cu  nevoile reale ale tinerilor, cu noile cerințe ale educației secolului al  XXI-lea, care solicită dezvoltarea celor 8 competențe-cheie, implicând strategii didactice moderne precum brainstorming,arta povestirii,scrierea creativă,dezbatere, teambuilding, joc de rol, simulare, în cadrul natural avut la dispoziție,  contribuind la îmbunătățirea sănătății, a  stimei de siner și, în același timp, a motivației elevilor  pentru învățare.

                        Bibliografie

1. Aparici, R. and Osuna, S (2010). Educomunicación y digital culture en Aparici, R. (Coord.) Educomunicación más allá del 2.0. Barcelona: Gedisa, pp. 307–318.
2.  Coombs, Philip Hall (2006). "V. La crisis mundial de la educación (in Spanish). Madrid: Santillana. p. 206.
3. Colom Canellas, Antonio. Continuidad y complementaridad entre la educación formal y no formal  (PDF). Education magazine (September 6, 2005). Archived from the original (PDF) on 4 March 2016. Retrieved 5 October 2
4.  https://edu.ro/educatie-non-formala-informala
5. https://education.ec.europa.eu/focus-topics/green-education/about-green-education .  Green education initiatives
6. Efectele micului ecran asupra minții copilului, Gheorghe Virgiliu,Criveanu Nicoleta,Drăgulinescu Andrei,Ed. Prodromos, Asociația pentru Apărarea Familiei și a Copilului,București, 2008
7. The Future of the Library: From Electronic Media to Digital Media. Marshall McLuhan and Robert K. Logan,2016,Peter Lang. ISBN 9781433132643
8. https://www.outdoor-learning.org/Good-Practice/Research-Resources/About-Outdoor-Learning
9. https://serresnet.weebly.com/non-formal-education-examples.html