Ce știe? Ce poate? Ce competențe ar trebui să aibă un cadru didactic european ? Calitatea resurselor umane din educație, mai precis a cadrelor didactice, este un rezultat atât al pregătirii formale specializate cât și al aspirațiilor profesorilor. Argumentăm faptul că un profil de competențe este un instrument util și chiar necesar pentru creșterea calității actului educațional în România.
Ce este profilul de competențe al profesorilor?
Profilul de competență este un construct (democratic și tehnic) care descrie complexul de cunoștințe, abilități și atitudini, considerate necesare unei persoane pentru a profesa ca profesor. Una dintre lecțiile principale desprinse din accentul pus recent pe starea de bine în educație este că bunăstarea emoțională și socială a elevilor se află într-un raport de simbioză cu competențele sociale și emoționale ale profesorilor. Pe baza acestei observații, Carmel Cefai, din cadrul Universității din Malta, propune cinci competențe esențiale – denumite CARES – pe care trebuie să le aibă profesorii.
Pentru a dezvolta competențele sociale și emoționale ale elevilor, profesorii trebuie să posede ei însuși competențele relaționale și emoționale necesare. Ca urmare a activității lor și a manifestării unor competențe precum empatia, comunicarea, stabilirea de relații, munca în echipă și gestiunea constructivă a conflictelor, profesorii sunt în măsură să creeze o cultură solidă în clasă, cultură care promovează învățarea și practicarea acestor competențe, de către elevi, în cadrul activității cotidiene la clasă. Prezentul articol susține teza conform căreia profesorii trebuie, în primul rând, să posede competențe sociale, inteligență emoțională și reziliență. Profesorii CARES au următoarele competențe:
Colaborare. Profesorii adepți ai colaborării le permit elevilor să-și exprime părerea asupra pedagogiei, evaluării, gestiunii comportamentului și utilizării resurselor din clasă. Ca urmare a împărtășirii din propria practică și a împărțirii responsabilităților cu colegii, în cadrul unor echipe, și cu părinții, în calitate de parteneri, profesorii joacă rol de modele, care le arată elevilor cum se lucrează și învață în colaborare. Profesorul autoritar a fost înlocuit de profesorul democratic,dedicat colaborării, care întruchipează ideea de autoritate.Profesorii predau, însă sunt în egală măsură deschiși învățării de la elevi, colegi și părinți.
Adaptabilitate, flexibilitate, reziliență.Profesorii trebuie să rămână pozitivi și optimiști când se confruntă cu situații dificile și comportamente imprevizibile, apelând la atuurile, resursele și rețelele lor sociale pentru a găsi soluții și a depăși dificultățile. De asemenea, trebuie să fie flexibili și reflexivi, evaluând ce merge și ce nu merge și adaptându-se din mers. În același timp, trebuie să continue să creadă în ei înșiși chiar și în situații dificile, fapt care le consolidează entuziasmul pentru activitatea proprie. Această abordare rezilientă permite transformarea provocărilor în oportunități de învățare, pentru dezvoltarea personală și profesională.

Abordare axată pe relații. Relațiile constituie o bază solidă, care susține învățarea. Profesorii trebuie să stabilească relații de încredere și ocrotire, în care elevii se simt în siguranță, iar învățarea poate avea loc. Trebuie să posede competențe bune de comunicare și să asculte, să aibă răbdare și compasiune și să petreacă suficient timp cu elevii, astfel încât să-i susțină în funcție de nevoile lor. Relațiile lor cu alți adulți, cum ar fi colegii sau părinții, servesc, de asemenea, drept model elevilor privind stabilirea de relații.

Empatie. Profesorii empatici apelează la competențe precum capacitatea de a asculta și de a oferi feedback pentru a înțelege nevoile de învățare și socio-emoționale diverse ale elevilor și pentru a răspunde la respectivele nevoi adaptându-și activitatea și comportamentul. Empatia este o competență interculturală cheie, care îi ajută pe profesori să fie sensibili la diferențele culturale și să adopte o atitudine echitabilă și nediscriminatorie, respectivul comportament servind și la promovarea diversității și prevenirea hărțuirii din partea colegilor. A fi empatic mai înseamnă și că profesorii trebuie să fie pregătiți să lucreze asupra propriilor prejudecăți (adesea disimulate), pentru a devenit mai deschiși și mai receptivi la diversitate.

Controlul de sine. Profesorii care posedă competențe sociale și emoționale sunt capabili să-și controleze procesul mintal astfel încât să gândească mai optimist și să-și gestioneze sentimentele puternice precum frustrarea, furia și tristețea. Atunci când se confruntă cu situații dificile, aceștia rămân calmi, pozitiv și stăpâni pe propriile emoții. În cadrul conflictelor cu elevii, aceștia manifestă o atitudine de gestionare constructivă a conflictelor, oferindu-le elevilor dreptul la replică și discutând despre consecințe cu ei. Din dorința de a păstra echilibrul și controlul de sine, profesorii încep să manifeste o preferință pentru tehnica conștiinței plenare (mindfulness). Exercițiile fizice/sportul, discuțiile cu colegii și punerea lucrurilor în perspectivă sunt alte strategii folosite de numeroși profesori pentru controlul de sine.Pentru ca profesorii să dezvolte și să mențină competențele CARES, trebuie să beneficieze de formare inițială și continuă, de îndrumare, mentorat și comunități profesionale. Nu ne putem aștepta să facă totul singuri. Într-o societate în continuă transformare, în condiţiile globalizării şi a hibridizării educaţiei avem nevoie de cadre didactice mobile, constructive, morale, capabile pentru colaborare,Dincolo de o Europă culturală, economică şi politică, există o Europă educaţională. Mai mult chiar, se poate spune că valoarea europeană înseamnă în primul rând o schimbare de atitudine, mentalitate şi competenţe.

Profesorul european reprezintă fluidul vital al educaţiei şi dezvoltarea profesională a acestuia este un ingredient esenţial în menţinerea calităţii sistemelor de educaţie.Profesorul european se implică în activitatea didactică cu întreaga sa personalitate, investeşte afectiv, îşi împărtăşeşte experienţa cognitivă şi de viaţa elevilor săi, stabilind anumite raporturi, anumite relaţii cu aceştia, care depind atât de structura sa de personalitate şi de stilul de conducere a activităţii educative, cât şi de trăsăturile individuale şi de grup ale elevilor.  Un profesor adevărat nu se gândeşte numai la stăpânirea disciplinei lui, la felul în care elevul răspunde la lecţie, ci, în primul rând, la felul în care el foloseşte în mod independent ceea ce profesorul l-a învăţat.Cariera didactică nu este o „manta de vreme rea“, o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci când viaţa te refuza în alte locuri. Ai în faţă 20-30 de suflete, de minţi, de perechi de ochi şi urechi, toate îndreptate cu încredere spre tine. În această situaţie nu poţi spune că le dai puţin pentru că primeşti puţin; cei din faţa ta nu au nicio vină. Specialiştii au demonstrat că şcoala „produce“ învăţare, dar „producţia“ ei nu se realizează ca în celelalte domenii.A fi profesor european, presupune a promova  strategii şi metode de predare activă şi a dezvolta interesul  elevilor pentru cunoașterea şi înțelegerea valorilor europene.Acest lucru constă în realizarea unor proiecte de lecție, care să  evidențieze valorile europene şi suprapunerea lor peste cele româneşti.În concepția profesorului european, pentru  declanșarea resorturilor interne ce susțin efortul de învățare al elevilor este esențială utilizarea tehnologiei, fiind catalizată ca nevoia de cunoaștere, de explorare, de descoperire. Instruirea asistată de calculator este o metodă modernă și inovatoare în învățământul românesc, ce are la bază dezvoltarea utilizării tehnologiei, în raport cu realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste constând în dezvoltarea liberă și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.În ceea ce priveşte impactul general al utilizării calculatorului la nivelul elevilor, profesorii sunt de părere că acesta este pozitiv, atât la nivel de grup, cât şi individual; elevii au un interes mai mare de a învăţa utilizând calculatorul la şcoală. Se observă o concentrare mai bună a elevilor și se  remarcă lucrul în echipă şi favorizarea dezvoltării competenţelor de cooperare. Acest efect al tehnologiei de creştere a motivaţiei şi de atragere a elevilor către învăţare, explorare şi descoperirea cunoaşterii se face remarcat pentru toate materiile din programele şcolare – de la matematică şi fizică sau chimie până la istorie, limbi străine şi geografie.Elevii se bucură şi de răsplata de a lucra împreună cu colegii de clasă pentru a finaliza proiecte de grup, dezvoltându-şi abilităţi practice de colaborare şi lucru în echipă, care ulterior vor fi relevante pentru locul de muncă. Aceștia au competenţe mai bune de rezolvare de probleme şi şi-au îmbunătăţit capacitatea de lucru în echipă. De asemenea, deţinerea de cunoştinţe de operare a calculatorului îi pregăteşte pe elevi mai bine pentru viitoarea lor carieră profesională. Tot în măsura în care au acces la tehnologie în clasă, profesorii  consideră că această  metodă de predare, asistată de computer, este în mod cert mai eficientă. Accent pe activitățile ludice; jocul şi activităţile ludice sunt instrumentele de lucru în metoda animaţiei socio-educative; ceea ce se poate spune despre aceasta metodă este faptul că jocul este o activitate plăcută, voluntară, cu reguli mai mult sau mai puţin stricte, activitate în cadrul căreia participanţii se simt liberi, îşi explorează şi îşi pun în valoare abilităţile cunoscute şi mai puţin cunoscute, propria ființă.

Am urmărit numai câteva domenii ale procesului de predare-învăţare şi s-au strâns o mulţime de acţiuni pe care trebuie să le realizeze profesorul. O fi greu? O fi uşor? Răspunsul e unul singur: Nu-i uşor, dar e frumos. Sigur că răspunsul este doar pentru cei care simt ceva faţă de această carieră. Pentru cei care nu simt nimic, nici un fel de atracţie, va fi greu, dar cel mai greu va fi pentru elevii lor.Ca profesor, ai şansa să fii părtaş, într-un mod subtil, dar cu atât mai important, la „prefacerea lumii“. Efortul continuu de „ieşire din tine“ te menţine proaspăt, în contact intim cu „tine“ . Relaţia cu tinerii îţi transferă entuziasm,  bucurie de viaţă. Poţi fi ales ca model de viaţă, ceea ce nu-i puţin lucru pentru un om. Poţi modela caractere. Până la urmă, inconvenientul de a fi mereu pus sub lupă de ochii uneori „cruzi“, dar de cele mai multe ori obiectivi ai tinerilor este un privilegiu de a fi foarte atent la ceea ce eşti, pentru a modela ceea ce vor fi cei pentru care eşti acolo. Adică ai sentimentul unei mari responsabilităţi, care te preface continuu pe tine.Câte profesii mai oferă acest privilegiu azi, când civilizaţia, în goană după a avea şi a face, a dus la o alienare tot mai mare a omului?…Cei care sunt hotărâţi să îmbrăţişeze cu sufletul şi mintea această profesie sunt aşteptaţi cu braţele deschise, dar să nu uite că ceea ce au învăţat în facultate este doar începutul, profesia cere învăţare permanentă, având mereu în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de trăieşti, un secol învaţă, dar nu mereu în aceeaşi clasă"