Familia în societatea contemporană

Ana-Maria Bahat — Thu, 11 Mar 2021 18:49:55 +0200

Ce este familia? O întebare la care putem răspunde foarte ușor consultând DEX-ul care ne oferă o multitudine de definiții ale acestui cuvânt. Pe câteva dintre aceste definiții vreau să le pomenesc și eu deoarece le voi folosi ca punct de plecare în realizarea analizei mele asupra specificului familiei sau mai bine spus a ceea ce a devenit familia în perioada contemporană.
            Am selectat așadar din DEX câteva accepțiuni ale ale cuvântului familie:
„Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți)”
„Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș comun; neam, descendență.”
„Formă de organizare a vieții în comun a oamenilor, constînd din grupul alcătuit din soți și copii.”
„Totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.”
„Formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe copiii acestora prin relații strânse de natură biologică, economică și spirituală; grup mai larg, cuprinzând pe toți cei ce se trag dintr-un strămoș comun.”
(Sursa: https://dexonline.ro/definitie/familie). După părerea mea toate aceste definiții, mai sunt și altele dar eu le-am selectat oarecum pe cele mai relevante pentru subiectul pe care vreau să îl abordez, sunt incomplete deoarece nu surprind complexitatea familiei ca și concept.
            Așadar, când vorbim despre familie, ca și concept, în aceptiunea mea aceasta este într-adevăr o formă socială de organizare, realizată sau nu prin căsătorie având ca membri părinții și copii lor legați prin relații de apartenența, relații emoționale și fizice și nu în ultimul rând relații socio-economice și juridice. Această este oarecum o formă mai restrânsă a conceptului de aceea aș vrea să justific ceea ce am spus raportându-mă la realitățile societății contemporane. Familia a fost și rămâne o formă de organizare socială. Nu poți spune că ai o familie dacă ești singur pe lume. Așadar familia presupune apartenența la un grup de persoane care implicit devine o formă de organizare socială deoarece obligatoriu se va raporta la societatea din care face parte. Dacă este să luăm în considerare teoria creaționistă familia a fost prima formă de organizare socială. Adam și Eva s-au aflat la baza constituirii ei. Cum? După ce i-a creat și i-a pus împreună „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...” (Geneza, 1:28). Apoi le-a creat premisa să facă asta, Dumnezeu i-a ispitit, ei au păcătuit, iar El i-a alungat din Grădina Edenului să lucreze pământul din care au fost făcuți. Vorbind în sensul biblic ei s-au înmulțit, la fel și copii lor și copii copiilor lor până au umplut Pământul rezultând astfel numeroase familii între care cel mai probabil s-au creat diverse legături și raporturi de conviețuire socială și economică. Așadar putem spune că Adam și Eva au fost fondatorii primei societăți omenești.
            Astăzi, căsătoria sau lipsa legăturii filiale de sânge (biologică) nu mai sunt neapărat o condiție esențială pentru întemeierea unei familii. De ce? Voi răspunde la această întrebare luând în considerare mai multe aspecte ale societății de astăzi. Vom vedea și aici, rolul primordial pe care îl are societatea în constituirea familiei. Iată câteva exemple: cuplu necăsătorit aflat într-o relație de concubinaj, care au unul sau mai mulți copii și asupra cărora își exercită drepturile și obligațiile părintești oferindu-le stabilitate emoțională și economică, accesul la educație și sănătate implicându-se activ în viață copiilor lor; cuplu căsătorit sau aflat în relație de concubinaj dar aflat în incapacitatea de-a avea un copil și ca urmare a acestui lucru adopta unul sau mai mulți copii fie ei frați biologici sau nu între care apar și se dezvoltă legături, relații și nevoi de apartenența, dragoste, respect la fel ca și în cazul cuplurilor cu copii biologici;   cuplu de gay fie ei femei sau bărbați, căsătoriți sau care trăiesc în concubinaj (aici am în vedere că sunt societăți care au legiferat căsătoria între cuplurile gay și le acordă aceleași drepturi ca și cuplurilor heterosexuale) și care la fel au copii pe care îi cresc și îi îngrijesc (obținuți prin diverse proceduri: mama surogat, FIV, adopție), mame singure sau taţi singuri din diverse motive (divorț, deces, persoană singură care a luat spre adopție unul sau mai mulți copii ). Luând în considerare toate aceste cazuri pe care le-am exemplificat mai sus putem spune oare că persoanele dintr-o categorie anume aflată într-una din situațiile respective nu fac parte dintr-o familie sau nu și-au întemeiat o familie? Cu certitudine NU. În toate aceste situații avem de-a face cu existența unei familii deoarece avem formă de organizare socială, adică avem cuplul, avem copii biologici sau nu (lucru care se încadrează în normele sociale actuale) și cel mai important există legăturile și relațiile emoționale și fizice (relații sexuale în cuplu, dragoste, respect, încredere, grijă), de apartenența (faptul că aparții unei familii, că ai părinți, frați și surori, că ești parte a întegului, că împarți sarcini cu ceilalți) și cele socio-economice (se referă pe de o parte la relațiile sociale ale familiei și modul de gestioare a acestora, integrarea în societate, educație, valori morale iar pe de altă parte la dependenţa parțială sau totală a membrilor familiei din punct de vedere financiar sau al organizării și administrării bunurilor) și juridice (conform legii faci parte din familia respectivă, chiar și în cazul familiilor care trăiesc în concubinaj după o anumită perioada li se recunoaște statutul iar dacă au copii cu atât mai mult ei devin părinții legali ai acestora sau în cazul adopției, copii adoptați devin din punct de vedere legal parte a familiei adoptatoare).
            Într-adevăr multă vreme constituirea unei familii se baza pe exclusiv pe căsătorie (mă refer exclusiv la uniunea legalizată dintre două persoane heterosexuale), pe existența urmașilor biologici (adopția nu exista sau era văzută cu totul alfel decât în societatea contemporană, adică că o fapta realizată mai degrabă în scop umanitar -„am luat un copil de suflet”- decât realizată pentru întregirea familiei). Acum vremurile sau mai shimbat, lucrurile care în trecut erau de neconceput au devenit dacă nu acceptate, tolerate.
            Avem o societate în permanentă și rapidă schimbare, accesul la informație este acum mai facil că niciodată, ritmul vieții a devenit foarte dinamic . Toate aceste aspecte marchează transformări și în cadrul familiei ca instituție fundamentală a societății. În linii mari iată câteva caracteristici ale familiei moderne:
- o mai mare independență socială și financiară a membrilor familiei
- se pune un accent mai pronunțat pe educație, pe sănătate și pe calitatea vieții
- o mai mare libertate de exprimare în cadrul familiei
- relațiile de cuplu se bazează astăzi mai mult ca și în trecut pe libertatea de-a alege, pe dragoste și respect față de celălalt
- o implicare mai activă din partea tatălui în creșterea și educarea copilului
- copilul/copii ocupă un loc central în viața părinților
- o mai mare adaptabilitate la schimbare, mai puțină reticență și o mai largă deschidere spre nou
- accent mai pregnant pe planificarea familială
- reducerea timpului petrecut cu familia din cauza job-urilor solicitante și stresante lucru care duce de cele mai multe ori la reducerea gradului de comunicare, la supărare, la tensiuni și chiar conflicte în familie; acest lucru mai duce și la o neglijare a copiilor determinându-i astfel pe aceștia să petreacă cât mai mult timp în față televizorului sau a computerului sau pot să îi determine pe copii să intre în anturaje nepotrivite care să le satisfacă nevoile emoționale care în familie le sunt refuzate; așadar timpul de calitate petrecut cu copilul/copii este din ce în ce mai redus.
- deseori se acordă o importantă deosebita aspectelor materiale ale vieții, ignorându-se astfel valorile morale și aspectele emoționale care contribuie și ele într-o foarte mare măsură la bunăstarea familiei.
- gradul ridicat de socializare virtuală poate fi atât un aspect pozitiv cât și negativ
            Trebuie avut în vedere și specific acest lucru deoarece experiența mea de lucru cu familiile vulnerabile din punct de vedere socio-economic îmi spune că aspectele menționate sunt concepte care nu se aplică tuturor familiilor. Încă sunt familii care o duc greu sau foarte greu. Familiile cu mulți copii, părinți fără loc de muncă care se confruntă cu insuficienta sau lipsa hranei, cu lipsa utilităților de bază și condiții de locuire necorespunzatore. Aici unde lupta pentru supraviețuire este primordială accesul la educație este redus sau chiar inexistent iar valorile familiale sunt mult estompate. Din păcate toate acestea sunt aspecte reale ale societății moderne, aspecte care nu se încadrează în tipare și pe care societatea se străduiește prin diverse modalități să le amelioreze.
            Cine face educația în familie? După părerea mea, chiar dacă am specificat că gradul de implicare a tatălui în creșterea și educarea copilului a crescut, totuși mama a rămas figura principala în viața copilului. În afara cazurilor speciale (abandon, deces, plecare în străinătate, carieră fulminantă) mama alocă încă cel mai mult timp copilului/copiilor în ceea ce privește îngrijirea, educația și sănătatea lui.
În realizarea educației copilului/copiilor părinții pun o presiune crescută și constantă și pe seama instituțiilor educaționale iar acest lucru relevă o mai redusă implicare personală a părinților din acest punct de vedere. Să luăm un exemplu relevant. Într-o familie în care părinții lucrează amândoi, vine pe lume un copil. După naștere acesta se va afla în îngrijirea permanentă a mamei sau a tatălui, după caz, timp de un an sau cel mult doi. Cei mai mulți decid să se reîntoarcă la serviciu după ce această perioada de concediu se termină. Ce alternative au ? Ce vor face cu copilul? Sunt mai multe alternative. Copilul va rămâne în grijă bunicilor, a unei bone sau va fi dus la creșă. Pentru cei mai mulți creșa este cea mai bună alternativă. Iată așadar cum copilul de la cei doi anișori ai săi intră deja în sistem instituționalizat. Urmează apoi grădiniță (de cele mai multe ori cea cu program prelungit), ciclul primar (inclusiv afterschool-ul), gimnaziul, liceul și facultatea. De aici deducem gradul foarte mare de implicare a instituțiilor educaționale în viața copilului/copiilor și reducerea gradului de implicare personală a părinților în educația lor.
              În familie valorile morale le sunt inoculate copiilor de către părinți lor în egală măsură prin modele de comportament pe care le adoptă în familie. Dacă iubirea, respectul, ajutorul reciproc, cinstea, curajul, adevărul și afecțiunea sunt percepte moralae care se regăsesc în comportamentul și acțiunile părinților atunci vom avea un copil plin de afecțiune, cinstit, curajos, respectuos, educat, altruist, cu stimă de sine ridicată. În schimb dacă părinții sunt lipsiți de afecțiune și iubire, nerespectuoși între ei și față de copii, frustrați, agresivi și indecenţi atunci cu siguranță vom avea un copil cu o stimă de sine scăzută, labil emotional, nerespectuos, lipsit de empatie, agresiv comportamental și/sau verbal, necinstit.
            Situațiile speciale cum ar fi plecarea părinților în străinătate și rămânerea copiilor în grija bunicilor sau a rudelor, părinții foarte ocupați cu job-uri foarte solicitante care își lasă copii în grijă unor bone au efecte dintre cele mai diverse asupra copiilor în special și asupra familiei în general. Apare aici o dematerializare a familiei. Situații ca acestea generează de cele mai multe ori situații stresante atât pentru copii cât și pentru adulți. Copii tind să-și înlocuiască părinții cu persoanele la care se află în grijă. Copii pot suferi depresii și anxietăți, apar în acest caz sentimente de devalorizare, stimă de sine redusă, dezamăgire și sentimente de abandon. De menționat sunt și cazurile în care părinții divorțează, aici clar apare o ruptură în sistemul familial care afectează echilibrul acesteia și pe care copii o procesează, în cele mai multe cazuri foarte greu , afectându-i emoțional. La fel se întâmplă și în cazul decesului unuia dintre părinți sau și mai rău în cazul abandonului copilului de către ambii părinți, caz în care, consider eu, efectele sunt devastatoare și pe termen lung putând afecta întreaga viață a copilului.
            Aşadar se poate concluziona că familia ca instituție fundamentală a societății a căpătat în era contemporană noi valențe, noi dimensiuni, moduri noi de raportare la cerințele societății.

Nesiguranța zilei de mâine, st ...

Thu, 11 Mar 2021 18:49:55 +0200

Nesiguranța zilei de mâine, stresul acumulat , pandemia , frica permanentă zguduie din temelie familia -ca formă se organizare socială. Valorile morale, umane sunt ignorate pentru o idee de prosperitate. Depresia este o boală actuală -mai mult sau mai putin recunoscută. Copii suferă alături de adulți .

Interesant!

Thu, 11 Mar 2021 18:49:55 +0200

Interesant!

Adevărul e că foarte mulți co ...

Thu, 11 Mar 2021 18:49:55 +0200

Adevărul e că foarte mulți copii sunt lăsați de părinți, din cauza fenomenului occident, sunt crescuți de bunici și efectele sunt tragice...anxietate, depresii și chiar acte de ...

iTeach: Blog: Familia în societatea contemporană

Familia în societatea contemporană

Nesiguranța zilei de mâine, st ...

Interesant!

Adevărul e că foarte mulți co ...