Pentru a atrage atenţia asupra importanţei păstrării calităţii limbii române şi pentru a-i sprijini pe românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi identitatea naţională, ziua de 31 august a fost proclamată, prin legea 53/2013, drept Ziua Limbii Române.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege în care solicită proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii Române. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor la 19 februarie 2013. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 şi publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.

Potrivit prezentei legi, Ziua Limbii Române poate fi sărbătorită de către autorităţile publice din România şi de către reprezentanţele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau de alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific. De asemenea, legea prevede ca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul României, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în cadrul programelor lor manifestările dedicate acestei zile. Legea 53/2013 a fost completată prin legea 290/2013, prin introducerea unui alineat care stipulează că Ministerul Culturii elaborează normele metodologice de punere în aplicare a legii, cu consultarea comisiilor pentru cultură din cele două camere ale Parlamentului.
Electrica Furnizare Discount

(text preluat)

Istoria modei reflecta evolutia cronologica a articolelor de imbracaminte. Imbracamintea este o nevoie de baza pentru fiintele umane, pentru a se proteja de frig si incultitudinea vremii. In timpul evolutiei sale, fiinta umana a pierdut parul, care a fost inlocuit cu piei de alte animale. Mai tarziu, cu lana sau produse vegetale, cum ar fi in si bumbac.
Istoria modei – de la origini pana in prezent

Moda este ceva foarte vechi. Incepe cu aparitia lui Homo Sapiens. In acel moment, hainele erau realizate din piele de animale vanate, iar in neolitic, fiinta umana a invatat sa teasa si sa brodeze.

De altfel, in ceea ce priveste primele civilizatii, in Egipt se faceau deja articole de imbracaminte mai elaborate si, ca material principal, s-a folosit in; in timp ce in Mesopotamia oamenii erau imbracati in saluri lungi de lana, impodobite cu benzi de culori stralucitoare, pliuri si fire de panza.

Descoperiri importante in moda:
 

1914: Apare primul sutien.
1939: Prezentarea si comercializarea nailonului.
1940: Femeile incep sa poarte pantaloni.
1955: Jeanul provoaca furori in Europa.
1959: Du Pont de Nemours inventeaza popularul lycra.
1965: Fusta mini arata genunchiul si ceva mai mult.
1975: Moda Punk este creata.
1980: Moda Yuppy este creata.
1985: Apogeul lenjeriei intime.
1989: Japonezii fac o mare colaborare cu industria textila si inventeaza microfibra.
1994: Apar haine de culori stralucitoare.
2000: Aparitia hainelor inteligente.

Initial, imbracamintea a inceput ca o necesitate de baza care a protejat fiinta umana evoluata de inclenenta vremii, deoarece a trebuit sa inlocuiasca parul pe care l-a pierdut cu pielea altor animale sau a altor produse vegetale. In timp, ea a dobandit un caracter estetic si a fost supusa canoanelor modei si nevoilor fiecarei ere.

Imbracamintea este o reflectare a personalitatii si individualitatii fiecarei persoane, o modalitate de a se exprima. Costumele si rochiile brandurilor de lux sunt din nou facute la comanda si platite pentru exclusivitate. Moda este o parte importanta a societatii occidentale actuale. Desi a determinat intotdeauna statutul sau clasa sociala a unei persoane, acum determina si grupul social din care acea persoana apartine.

Un tată avea un fiu care făcea, zi de zi, multe răutăți. Mâhnit de purtarea fiului său, omul a hotărât să bată un cui în ușă, pentru fiecare faptă nepotrivită a acestuia.

În scurt timp, ușa era plină de cuie, aproape că nu mai existau locuri libere.

Mirat, fiul a întrebat:

”€œTata, ce este cu atâtea cuie în ușă?”

Iar tatăl i-a răspuns:

”€œUșa asta reflectă purtarea ta. Fiecare cui, reprezintă o faptă rea pe care ai făcut-o cândva.”

Băiatul a căzut pe gânduri și, din clipa aceea, a hotărât să își schimbe comportamentul.

Pe măsură ce zilele treceau, numărul cuielor bătute era din ce în ce mai mic, iar faptele bune au început să devină mai numeroase decât cele rele.

Tatăl a început să scoată câte un cui din ușă, pentru fiecare gest frumos pe care îl făcea fiul său.

Într-o zi a fost scos și ultimul cui.

Bucuros, băiatul a alergat la tatăl lui și i-a zis:

”€œAi văzut tată, nu mai este nici un cui în ușă!”

La care tatăl a răspuns:

”€œDa, dar ce facem acum cu găurile?”

La fel ca în poveste se întâmplă și în viață.
Din neatenție, din neștiință sau din nepăsare, ajungem să-i rănim pe cei dragi cu vorbele sau cu faptele noastre.

Aroganța, tonul atoateștiutor sau chiar batjocoritor, cuvintele urâte sau jignitoare îi pot răni pe cei apropiați tocmai datorită atașamentului care există între noi și ei.

Se poate întâmpla să ai perfectă dreptate în ceea ce spui, însă felul în care alegi să o spui lasă urme în sufletul părintelui tău, al iubitei sau iubitului, al soțului sau al soției … precum cuiele într-o ușă. Degeaba vei scoate cuiele mai târziu, cu vorbe sau cu gesturi frumoase, găurile rămân în suflet ca și în ușă …

Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea, pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i” a spus Aristotel, unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice.
A educa un copil înseamnă să-l ajuţi să se auto-controleze, să-l încurajezi, să-l îndrumi în a-şi corecta singur greşelile, să-l motivezi atunci când este cazul.
Eu lucrez foarte mult cu micuţii. Şi am observat că cei mici ajung la grădiniţă cu un mic bagaj care conţine cuvântul “nu”: nu ai voie să pui mâna pe…, nu ai voie să arunci jucăria, nu ai voie să ţipi etc. Practic, reguli după care funcţionează lumea. Dar oare chiar face bine unui copil acest tip de educaţie?
Îndrăznesc să vă spun că a face educaţie unui copil nu înseamnă să-i întregim zilnic lista cu lucrurile pe care “nu” are voie să le facă. Mai degrabă, părinţii şi educatorii trebuie să privească disciplinarea micuţilor ca pe un proces continuu de învăţare. Ca educatoare fac tot posibilul să folosesc cât mai puţin acest “nu” şi să le arăt unde duce acel lucru negativ pe care ei ar vrea să le facă.
Sunt câteva aspecte după care mă ghidez în educarea unui copil:
• să ajungă să aibă răbdare,
• să coopereze şi să socializeze cât mai mult cu ceilalţi,
• să fie atent şi prudent,
• să-l ajut să gândească singur şi să se simtă bine în pielea lui,
• să se simtă în siguranţă.
Folosesc cu moderaţie şi recompensele şi pedepsele. Dacă un copil greşeşte repetat nu îi reproşez pentru că se va obişnui să-mi atragă atenţia numai prin năzbâtii.
Am o tehnică pe care o aplic în fiecare zi la grădiniţă. Celui mai atent copil din ziua respectivă îi ofer şansa de a mă ajuta să aleg materialele pentru ziua următoare, să împartă creioane, pensule ori fişe colegilor.
Copiii trebuie motivaţi prin laudă, încurajare continuă… Aşa vor căpăta mai multă încredere în sine şi vor avea mai mult curaj.
De câte ori nu am auzit: “tu dai în mintea copiilor”. Da! Este foarte important să coborâm la nivelul lor. Cea mai bună tehnică de a-i învăţa este JOCUL.
Sfaturi pentru părinţi:
Nu este suficient ceea ce face la grădiniţă. Recomandarea mea este să existe o continuitate şi acasă, în familie. Este necesar ca părinţii să se implice în activităţile copilului şi să-i încurajeze pe cei mici să participe cât mai multe.
Însă, lucrurile se întâmplă de multe ori chiar pe dos. Am observat că mulţi părinţi nu îşi lasă micuţii să meargă pe role, patine… de teama ca acesta să nu se rănească. Însă, copilul încă de la o vârstă fragedă identifică riscurile. Nu este în regulă să-l protejăm exagerat.
1. Nu îi acorda acces nelimitat la TV, tabletă, telefon etc.
2. Nu tolera crize de isterie şi ieşiri nervoase.
3. Nu purta luptele lui.
4. Nu îl critica. Fă observaţii doar asupra comportamentului său!
5. Cere-i să îşi pună înapoi lucrurile pe care le-a utilizat.
6. Dacă îi ceri ceva, arată-i cum faci tu. Exemplul personal este cel mai puternic.
7. Lasă-l să se murdărească, hainele pot fi spălate.
8. Nu-i da voie să lovească alţi copii. Învață-l să aplaneze conflictele.
9. Implică-l cât mai mult în gospodărie.
10. Spune-i cât mai des: Te iubesc!
 

Cuvintele din titlul articolului – repaos/repaus, adaus/adaos – apar frecvent, în vorbirea curentă, în variante incorecte. Mai mult, mass-media, care ar trebui să fie un reper în privinţa corectitudinii limbii române, abundă în forme gresite. Iata cateva exemple luate la intamplare de pe internet: “Preşedintei Argentinei i s-a prescris o lună de repaos” (stirileprotv.ro), “Echipament cal în repaos” (decathlon.ro), “repaos la pat”(desprecopii.com), chiar şi pe un site care publică poezie (poezie.ro) ne întâmpină titlul unor texte, precum – “Repaos”, “Poezie – specula sau adaus comercial?” etc. Este posibil ca astfel de greşeli să fie generate de structura fonetica apropiată a cuvintelor (mai exact, a terminatiilor – aus, -aos) menţionate sau de fenomenul “contaminării” de la un vorbitor la altul, deşi, în cazul unor ezitări, cel mai simplu şi firesc gest este consultarea unui dicţionar.

Prin urmare, formele corecte sunt: repaus (din lat. repausum), cu sensul: stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate; suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism (DEX), şi adaos (din varianta colocvială ・adaoge・a verbului a adăuga), cu înţelesul: ceea ce se adăugă la ceva, supliment, completare.

În legătură cu flexiunea acestor substantive – repaus, adaos – trebuie precizat că formele corecte de plural sunt: repausuri, adaosuri, iar cele de genitiv-dativ, articulate cu articol hotărât, singular şi plural, sunt: repausului, repausurilor, respectiv adaosului, adaosurilor.

Veniseră băieți din toată lumea să o ceară de soție printre care și băiatul lui Roșu-Împărat, înalt, frumos și curajos, apoi Zefirul, fiul Vântului, într-un car tras de patru cai fermecați, dar nimeni nu îl mulțumea pe împărat.

– Plecați din palatul meu, nu am fată de măritat! le spunea el tuturor.

În tot acest timp și Soarele privea fata cu mare dragoste, de sus, de pe cer. Și el era singur și tare și-ar fi dorit să se plimbe uneori cu Aura prin grădinile frumoase ale palatului. Într-o zi, Soarele și-a luat inima în dinți și a rugat-o pe Zâna Zânelor să-l transforme în om. Degeaba s-a rugat mama lui să nu plece, că doar știa cât de mult strălucise fiul ei peste tot pământul și cât de mult încălzise oamenii, florile și păsările de-a lungul anilor, dar degeaba. Așa ca Zâna Zânelor l-a transformat pe Soare într-un băiat tânăr și frumos, îmbrăcat cu haine de aur și argint. Zâna i-a mai dat pentru drum și un cal fermecat care vărsa foc pe nări și avea aripi strălucitoare.

Fără să mai stea pe gânduri, băiatul s-a grăbit să ajungă în grădina palatului, fix când știa că Aura va ieși din camera sa pentru a asculta cântecul privighetorilor și a uda mușcatele. Dar când l-a văzut așa de strălucitor, Aura s-a speriat și a fugit în castel. Atâta i-a trebuit împăratului să audă, că și-a pus toți slujitorii să astupe ușile și ferestrele ca Soarele să nu mai poată intra în palat niciodată.

– Nu vreau să stau în casă, se gândea Aura. Mie îmi place să alerg în grădină, să îngrijesc florile, dar tare frică mi s-a făcut de Soare și strălucirea lui.

Totul până într-o zi când Soarele a ochit o crăpătură mică liberă, fix acolo unde se băga cheia în ușă, și a intrat în palat în căutarea fetei. Imediat cum a zărit-o pe Aura, a luat-o în brațe și a zburat cu ea spre palatul său cu ziduri de diamant, ferestre de rubin și uși de argint. Uitându-se mai bine în jur, Aura a zărit o grădină mare cu flori de aur și două fântâni de marmură roșie din care curgeau miere și lapte.

– E așa de frumos aici, se gândi fata. Dar sunt așa de singură! Soarele pleacă dimineața devreme și se întoarce seara târziu. Și nici măcar nu pot îngriji grădina pentru că florile de aur nu miros, iar păsările de argint nu cântă. Îmi e așa dor de tatăl meu și de grădina cu privighetori și crini parfumați. Offfff…

Și fata s-a pus pe un plâns care a durat 7 zile și 7 nopți, fără ca nimeni să o poată înveseli.

– Ei, fetițo, lasă că te trimit eu înapoi la tatăl tău, îi spuse în a 7-a zi mama Soarelui.

Și a chemat îndată 4 căprioare și 4 cerbi care să o ducă pe pământ într-o caleașcă de aur. Trop- trop răsunau copitele cerbilor care alergau ca vântul. Iar Aura era extrem de fericită că se întoarce la tatăl ei. Dar fix când să ajungă la ușa palatului, Soarele văzu fata și se aruncă spre Pământ ca sa o ia înapoi. Dar fata ajunsese deja în brațele tatălui său.

– Aura, te transform într-o floare, spuse atunci Soarele plângând. Măcar așa să te pot vedea în fiecare zi.

Și fata cea frumoasă deveni dintr-o dată o floare înaltă, rotundă și galbenă, pe care noi oamenii o vedem privind mereu spre cer.

Să te uiți și tu, copil drag, atunci când treci cu mașina sau cu trenul pe lânga întinsele câmpuri galbene și o să vezi că aceasta floare privește mereu spre soare.

https://afostodata.net/floarea-soarelui-audio/

Sfantul Mucenic Pantelimon s-a nascut in anul 284 in orasul Nicomidia. A trait in timpul imparatului Maximian (286-305). La nastere a primit numele de Pantoleon, care inseamna "cel in toate puternic ca un leu", un nume pagan, caci tatal sau impartasea credinta in zei. Insa Evula, mama sa, era crestina. Aceasta moare la putini ani de la nasterea lui Pantoleon. La indemnul tatalui sau termina Scoala de Medicina din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Afla de la preotul Ermolae ca Hristos este singurul doctor adevarat. Dupa ce ridica din moarte un copil care fusese muscat de o naparca, prin chemarea lui Hristos, cere sa fie botezat. Dupa ce primeste botezul de la preotul Ermolae, numele sau a devenit Pantelimon, care inseamna "cel cu totul milostiv".

Sfantul Pantelimon ajunge dupa putina vreme la o cunoastere desavarsita a artei medicale, incat, imparatul Maximian care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Dupa ce a vindecat un orb, imparatul i-a cerut lui Pantelimon sa renunte la credinta crestina. Pentru ca a refuzat, sfantului Pantelimon i s-a taiat capul.  In loc de sange, a curs lapte din  trupul sau.

Din anul 303, anul mortii sale, Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor. Fiind un tamaduitor al bolnavilor, mai multe spitale si asezaminte poarta numele sau.

Sfantul Mucenic Pantelimon este chemat in rugaciuni de catre preotii Bisericii la Sfintirea Apei si la Taina Sfantului Maslu, impreuna cu Sfantul Sfintit Mucenic Ermolae si cu ceilalti sfinti doctori fara de arginti si facatori de minuni.

Mentionam ca la Manastirea Rusicon din Muntele Athos, se afla Capul Sfantului Pantelimon. Moastele Sfantului Pantelimon sunt prezente si in Catedrala din Constanta, Catedrala Episcopala din Galati, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Manastirea Oasa din Alba Iulia si in mai multe biserici din Bucuresti : Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare (Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).

Cum putem sa ne asemanam Sfantului Pantelimon?

La aceasta intrebare, Parintele Teofil Paraian raspunde: "Nu suntem doctori, nu suntem tamaduitori, dar mangaietori putem fi, alinatori de suferinta cu putere omeneasca, asta o putem face si noi. Si daca facem cele la masurile noastre, face si Dumnezeu prin noi ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastra. Si atunci, iata ca suntem si noi pe calea Sfantului Mare Mucenic Pantelimon..."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

A fost o data ca niciodata un tanar foarte bogat. Atat de bogat incat zice-se ar fi putut construi din bijuteriile pe care le avea un pod de la palatul sau si pana la luna, iar din banii sai ar fi putut imbraca in aur tot globul pamantesc.
Si traia acest tanar intr-un lux fara de margini, din petreceri in petreceri, in compania femeilor frumoase, bogate ca si el. Nici nu simtea omul nostru cum i-au trecut anii. Dar a simtit intr-o zi ca a venit vremea sa se aseze la casa lui. Si nu si-a dorit o fata din cele cu care petrecuse ani in sir in petreceri pline de stralucire. Voia o fata simpla, dar care sa-l iubeasca. Si intr-o zi, calatorind pe mosia sa a zarit o fata culegand flori de leac. A placut-o, a luat-o cu sine, s-au casatorit si au trait fericiti. O vreme.
Caci de la un timp incoace, tanarul nostru incepu a tanji dupa  petrecerile stralucitoare, dupa conversatiile de salon, dupa viata pe care o dusese inainte. Soata lui i se parea cam fara gust, fara stralucire si parca nici nu mai era atat de frumoasa ca atunci cand o vazuse culegand flori de leac. Era inteleapta si dulce, il iubea, dar el voia altceva. Si se intoarse la viata dinainte.
Soata lui ii ducea dorul si intr-o noapte, uitandu-se la regele Lunii ce parea a-si mana turma ca mai inainte, cum facuse dintotdeauna pe campiile fara iarba ale Lunii ii zise:
"Ce ti-as da sa-mi aduci barbatul inapoi si sa-l faci sa nu mai plece in veci de langa mine?"
Si pasami-te regele Lunii era ingerul mortii caci ii raspunse:
"Iubeste-ma pe mine si eu ti-oi da ce-mi ceri"
"Te-oi iubi si pe tine, ca e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu".
Si ii crescura aripi, rochia i se transforma in matase tesuta cu fire de aur si nestemate, pletele negre i se facura precum catifeaua in care straluceau stele de foc.
In ast timp barbatul cel bogat se intoarse acasa si isi striga nevasta sa vina sa-i aduca vesmintele de noapte. Strabatu intreg palatul chemand-o, dar nu fu chip sa o gaseasca. Se intoarse in dormitor mirat si uluit. Pe fereastra ce-o uitase deschisa stringandu-si soata intra un parfum suav cum nu mai simtise niciodata, in nici unul dintre saloanele de lux, la nici o femeie, oricat de bogata. Privi pe fereastra. In mijlocul gradinii ca prin minune rasarise un covor de flori mici, albe, stralucitoare, iar in mijlocul lor, sta Regina toata impodobita, parfumata, frumoasa cum n-o mai vazuse niciodata. Si-o dori mai mult ca oricand. Dar nu fu chip sa se apropie de ea.
"Am luat eu ce-ai dispretuit tu, ceea ce n-ai fost in stare sa vezi. Ai sa-i simti parfumul dulce si suav in fiecare noapte in care va dori sa se oglindeasca in lumina lunii, dar n-ai s-o mai poti atinge vreodata", spuse Regele Lunii, apoi se facu liniste.
Si de atunci incoace, spun batranii, omul nostru cel bogat sta in fiecare noapte la aceeasi fereastra sperand sa-si revada femeia, doar pentru a-i simti fie si macar o dara din parfumul pe care nu avusese intelepciunea sa-l simta si sa-l pastreze pentru sine. Si-o mai fi stand si acum cand va povestesc la aceeasi fereastra, de n-o fi murit de batranete si dor intre timp.
Iar tu sa-ti amintesti mereu de povestea bogatului fara minte cand 'oi vedea floarea iubitei Regelui Lunii: Regina noptii .
Sursa : Internet

Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.

In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.

Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele si vrajile lor".

Sant-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.

In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.

Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul balci de Sant-Ilie de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamani inainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului incepea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite in polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba. La balciul organizat cu aceasta ocazie ("Comedia din deal") veneau artisti de circ - acrobati, iluzionisti, inghititori de sabii, motociclisti ce evoluau la zidul si globul curajului - soseau parcuri de animale salbatice, erau montate scrancioburi de diverse forme si marimi, erau aduse teatre de papusi, roata norocului si multe alte atractii pentru curiosii adunati "pe deal". Treptat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel multe alte manifestari traditionale, si-a pierdut importanta, astazi incercandu-se revigorarea lui in cadrul Festivalului folcloric "Sezatoarea".

Sfantul Ilie

- nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).

- il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvantare si se impart de pomana.

- se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor.

- se duc berbecii la berbecar.

- daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.

- se tine "Targul de fete de pe Muntele Gaina" din jud. Alba. http://www.muzeulastra.ro

20 iulie - Covasna

Nedeea mocaneasca "Sant Ilie la romani" - la care participa si un grup de traditii populare din judetul Sibiu.

20 iulie - Sacele - "Targul feciorilor de la Sacele" - manifestare traditionala ce se organizeaza anual de Sfantul Ilie

Sacele - Sarbatoarea mocanilor de Sant Ilie - sambata si duminica in preajma zilei de Sf. Ilie, in Poiana Angelescu

20 iulie - Polovragi

"Nedeea de la Polovragi" - manifestare etnofolclorica si targ anual.

20 iulie - Falticeni

"Sezatoarea" - spectacol folcloric ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

20 iulie - Bezdead, Gaesti

Targuri anuale ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

NEDÉIE  - Petrecere campeneasca populara de origine pastorala organizata de obicei cu prilejul unei sarbatori sau al unui hram.

https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/datini-obiceiuri-sfantul-ilie-68766.html