In traditia satului romanesc, imediat dupa Sfanta Maria Mica, incep a se “bate” nucii. Legenda spune ca nucul a fost odata un rege bogat, stapanitor al multor tinuturi. Era mandru si falnic, iar prin autoritatea lui isi tinea toti curtenii la distanta. Singura fiinta aproape de inima regelui era regina… bolnava de o boala fara leac. Frumusetea reginei pierise odata cu boala care era vizibila pe obrajii ei. La urechile regelui, ajunse intr-o zi o veste: regina s-ar putea vindeca daca obrajii ei ar fi mangaiati de mana regelui in fiecare zi. Si asa a fost!

Care este blestemul celui care plantează un nuc în curte.

De ce nu e bine să tai nucii

Deși, în general, nucile sunt un simbol al belșugului și al abundenței, românii au creat o întreagă serie de superstiții legate de ele. Mituri, legende și simboluri, toate destinate nucului, circulă de mii de ani, încă de la Adam și Eva.
Blestemul oamenilor care plantează un nuc în curte

O veche superstiție românescă susține că nu este indicat ca oamenii să planteze nuci. Atunci când copacul va fi la fel de gros ca gâtul omului, acesta ar muri, spune legenda. Există, totuși, o soluție. Pentru a scăpa de blestem, trebuie să se deseneze un cerc în jurul puietului. Cercul trebuie să fie foarte mare, astfel încât copacul să rămână mereu în cerc și să nu-l depășească.

O altă superstiție interzice tăierea nucilor. Se spune că cel care taie un nuc își va pierde viața curând, așa că aceștia trebuie mutați, nu tăiați. Nucii se pot planta doar atunci când în viața unei persoane urmează un eveniment foarte important, de pildă, nașterea unui copil.

Există mituri care susțin că dacă ascunzi primul smoc de păr al copilului într-o scorbură de nuc, părul acestuia va crește lung și frumos. Dacă o persoană pune în apa cu care se spală de Crăciun o nucă, aceasta va fi sănătoasă. Omul care arde lemnul de nuc va suferi dureri de dinți.

O altă legendă este legată de Adam și Eva. Se spună ca Eva a visat că dacă ea și Adam vor consuma câte două nuci, atunci se vor putea înmulți. Urmând prevestirea visului, Eva a acționat în consecință și cei doi au avut copii.
Legende și mituri internaționale legate de nuc

Există o mare varietate de superstiții legate de nuci, în toată lumea. Unele dintre cele mai vechi susțineau că nu vei suferi niciodată de reumatism dacă vei avea mereu o nucă în buzunar. O femeie care avea o nucă în buzunar risca să se mărite cu un bărbat mai în vârstă. Dacă țineai două nuci în buzunar, nu te vor durea dinții niciodată. Dacă recolta de nuci era mare în acel an, atunci se vor naște mulți copii.

În Franța, unui pețitor care venea să ceară mâna la părinții fetei i se aduceau nuci la masă dacă era refuzat. De asemenea, dormitul la umbra nucului ar fi putut provoca o răceală zdravănă.

Nucile sunt si ele o minune a naturii!

Consumul miezului a opt nuci pe zi hraneste celula nervoasa, mentine arterele flexibile, inima sanatoasa si combate aparitia accidentului vascular cerebral. Avantajele includerii nucilor in dieta se regasesc in mentinerea bunei functionari a creierului si a ochilor, cresterea fertilitatii masculine, ameliorarea bolilor de stomac si intestine, reglarea functiilor endocrine si in protejarea femeilor de cancerul mamar.

amburi de nuca pot deveni delicatese culinare prin combinarea cu alte alimente: nucile combinate cu miere sau nuci macinate transformate intr-o pasta cu ajutorul miere si a pulberii de roscove, sunt cateva  metode prin care puteti transforma consumul de nuci intr-o adevarata placere pentru adulti dar si pentru copii.

In sezonul rece, nucile pot fi folosite drept medicament in raceli, calmand tusea si durerile in gat. In trei cani de apa, fierbeti zece minute, cinci nuci putin crapate si doua cepe. Beti ceaiul neindulcit, sau adaugati o lingurita de miere dupa ce s-a racit. Cateva cani pe zi din acest ceai va va scapa de tuse si de durerile in gat.

La ce se folosesc, de fapt, frunzele de nuc

In realitate, ca si in legenda, beneficiile tratamentelor cu frunze de nuc in boli dermatologice sunt bine cunoscute inca din Antichitate. Frunzele de nuc sunt utile in dermatite, eczeme precum si in afectiuni ale scalpului si pentru intarirea firului de par. Batranii nostri se foloseau de toate proprietatile nucului, incepand de la ramuri, coji, frunze, samburi, totul era atent cules si conservat in functie de necesitati.

Stiinta vine astazi si confirma, ca nucul este cu adevarat miraculos. Nucile sunt alimente integrale si totodata alimente-medicament datorita continutului bogat de nutrienti (proteine, uleiuri sanatoase, omega 3, vitamine si minerale) necesari bunei functionari a organismului.

O veche tradiție poloneză le ajuta pe fetele necăsătorite să afle dacă își vor petrece restul vieții alături de băiatul de care erau îndragostite. Acestea puneau pe marginea unui vas cu apă bilețele de hârtie pe care erau scrise numele alesului. În mijlocul vasului, așezau o coajă de nucă cu o lumânare în ea. În cazul în care coaja de nucă plutea către unul dintre bilețele și îl ardea, atunci cei doi urmau să se căsătorească.

Nuca este un simbol important și pentru cultura evreilor. Legenda spune că așa cum nuca este formată din patru părți în care se ascunde miezul, așa au fost divizați și israeliții.

Romanii vedeau nuca prin prisma unui simbol al fertilității, presărând nuci înaintea mirilor. Acest obicei se păstrează în Polonia chiar și în prezent.
Simbolistica nucilor în vise

Se spune că visele despre nuci reprezintă vești despre prosperitate și împlinirea dorințelor. O altă interpretare spune că urmează o călătorie. Nucile care apar în vise mai pot simboliza și căutarea unei rezolvări într-o problemă de viață foarte importantă.

Apariția unei nuci în visul unei femei simbolizează o viață fericită. Dacă o persoană visează nuci, atunci va avea parte de succes în afaceri și în dragoste.

https://agromedia.ro/legenda-nucului-care-este-blestemul-celui-care-planeaza-un-nuc-in-curte-de-ce-nu-e-bine-sa-tai-nucii-4467

Se zice că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia şi-au scos săbiile cele ascuţite, au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă, şi au început să taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau să-l bată pe Iisus. Salcia nici nu bănuia la ce o să folosească ramurile sale, iar sufletul i s-a făcut mic, cât o furnică, când a văzut cum cruzii romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-1 lovească cu nuielele pe spinare, până a început să-i dea sângele din răni. Iisus nu a plâns deloc şi a îndurat cu mândrie chinurile.Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat foarte tare că ea, neştiutoarea, îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din cimitire
     Numită și „aspirina naturală“, salcia a fost folosită în scop terapeutic și acum 1.000 de ani, când se cunoșteau din experiența practică proprietățile sale binefăcătoare asupra sănătății.
Salcia – cel mai bun tratament pentru cardiaci

Cura cu salcie ajută la tratarea afecțiunilor cardiovasculare, la înlăturarea stresului și la prevenirea durerilor de cap și de articulațiilor. Salcia este de asemenea eficientă și în tratarea afecțiunilor oftalmologice.

În ceea ce privește beneficiile aduse bolnavilor de inimă, trebuie menționat că scoarța de salcie are un efect vasodilatator și determină scăderea tensiunii arteriale. Datorită antioxidanților conținuți, protejează vasele de sânge împotriva formării de depuneri de grăsime și colesterol.
Cum se prepară „aspirina naturală“

Tratamentul pentru bolnavii de inimă constă în administrarea pulberii de scoarță de salcie, care este de fapt aspirină vegetală, foarte bogată în salicină. Atunci când ajunge în corp, salicina se transformă în acid salicilic. Spre deosebire de aspirina sintetică, pulberea din scoarță de salcie nu provoacă nici un fel de efecte secundare.

Coaja de salcie se recoltează doar de pe ramurile tinere, până la apariția primelor frunze, când se desprinde ușor de trunchi. Coaja astfel recoltată se taie bucăți mici și se pune la uscat într-un loc aerisit și lipsit de umezeală, timp de 2 săptămâni. Bucățile de coajă de salcie se verifică dacă sunt uscate prin îndoire. Dacă sunt casante și se rup fără să se îndoaie, înseamnă că sunt suficient de uscate. Se ambalează în pungi de hârtie.

Pulberea se obține prin măcinarea bucăților de salcie prin râșnița de cafea. Eficiența maximă o are pulberea proaspăt măcinată, de aceea este bine să preparați pulberea în cantități mici. Dacă după utilizare vă mai rămâne pulbere, păstrați-o în borcănele de sticle, închise ermetic.
Cum se administrează

Se ia câte 1 linguriță rasă de pulbere, de 2 ori pe zi. Pulberea se ține mai întâi sub limbă, apoi se înghite. Sau se diluează cu un pahar de apă, ceai sau compot.

Cura cu salcie pentru afecțiunile cardiovasculare durează 2 săptămâni. După o lună de pauză, tratamentul se poate relua, de maxim 4 ori pe an.

Prof. preșc.Rîşnoveanu Nicoleta

Motto   ”Natura este Omul, iar omul este Natura”

În prezent omenirea trece printr o perioadă de ample transformari. Ne aflăm în plin proces de transformare şi dezvoltare la toate nivelurile: economice, sociale, politice şi culturale.
Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştrii, este un element major al unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură.Un gând devine constant pentru orice fiinţă raţională ce trăieşte pe acest pământ  : Pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii, începând de la vârsta copilăriei. Dată fiind deschiderea şi receptivitatea de care dau dovadă copiii preşcolari, acum este momentul să-i sensibilizăm şi să-i facem să privească atent la tot ceea ce îi înconjoară.
Starea actuală a mediului va influenţa sănătatea oamenilor şi va afecta  peisajul natural. Primele acţiuni pot începe de la grupa mica, atunci când preşcolarul este sfătuit să ducă resturile la coşul de gunoi. Dacă la început va face acest lucru pentru că ,,aşa spune doamna sau mama, încet -încet va înţelege semnificaţia gestului şi îl va repeta, chiar daca este pe stradă sau în curte.
Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei moral civice, alaturi de educaţia rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru drepturile omului etc.
Pentru realizarea unei educaţiei ecologice există obiective centrale cum ar fi:
I- Cultivarea dragostei pentru TERRA cu tot ce intră în componenţa acesteia
Ape, plante, animale şi conştientizarea necesitaţii de a economisi  apa, energia electrică, lemnul etc. toate resursele naturale.

II  -Formarea de  convingeri ecologice care se întemeiază pe cunoaşterea drepturilor naturii, înțelegerea necesitaţii conservării şi ameliorarea mediului ambiant, constientizarea efectului pe care îl poate avea deteriorarea mediului asupra calităţii omenirii.

III- Formarea comportamentelor ecologice va aduce în prim plan grija faţă de mediu, intervenţia pentru stoparea poluării a deteriorării şi a unei acţiuni de păstrare,  îmbogăţire şi înfrumuseţare a mediului.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini , conduite care se dobândesc într-un timp îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice și jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe arii de stimulare  creează investigaţii, descoperiri ale proprietăţilor  unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe etc.
Aria de stimulare ŞTIINŢĂ  se ameneajează în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o perioadă determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu aspecte de primăvară, tăvi cu seminţe, crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece etc
Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ  vor reflecta modul cum copiii văd lumea înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu,,Câmp cu flori,   ,,Fluturi’’ ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’ ,,Vin pasarile călătoare’’ ,,Copacul  înflorit’’ ,, Micile vieţuitoare” ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’ ,etc
Aria BIBLIOTECA  îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot  dupa nevoile copiilor, după teme -cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copii, cărţi de colorat,  confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete  cu poveşti, calculator cu jocuri specifice copiilor etc.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în interdependenţă cu experienţa  de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate . Astfel , în jocurile ,,De-a gradinarii şi ,,De-a florăresele’’, copii ajutaţi de educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume .
Contribuţia rolului prin alte jocuri naturii în viaţa omului, dar şi contribuţia omului la dezvoltarea mediului se realizează şi,,Caută-ţi un prieten în lumea plantelor-animalelor, ,,Tu eşti apa , eu sunt aerul’’ ,,Cum ai trăi pustie pe o planetă pustie.’’
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe este jocul didactic. După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile animalelor se poate organiza jocul,,Musafirul nostru’’. În cadrul lui copiii au avut de rezolvat sarcini -să recunoască animalul , să descrie trăsăturile lui, să precizeze mediul unde trăieşte, să enumere foloasele pe care le aduc , să indice moduri de ocrotire şi îngrijire etc.
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi educă copii în spirit ecologic.
Prin  Povestirile „ De ce ninge ? Povestea fulgului de zăpadă” de E.Căldăraru micuţii au înţeles că ninsoarea se formează iarna, când este frig şi picăturile de apă îngheaţă transformându-se în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar nu în cantitate foarte mare. Poveştile ,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu  „Padurea plânge ,pădurea râde” de Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv , atitudinal şi comportamental.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi  un mod de cunoaştere a naturii şi de formare a comportamentelor ecologice.Poezia ,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.
Lirica norvegiană ,,Învaţă de la toate ‚’’trezeşte la copii sentimentul că natura  cu toate elementele ei apă, piatră, stâncă, vânt, floare, miel , păsări, lună este prietena omului şi îl învaţă să trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe dar dezvolta  încrederea, optimismul, spiritul de echipă, ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare.
Plimbările, excursiile, vizitele oferă avantaje pentru mentinerea sănătăţii fizice şi psice. Contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Educaţia ecologică a  copiilor se realizează cu succes dacă în actiunile organizate de educatoare se urmăresc obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi,  strategii didactice şi tematici corespunzătoare.
,

„ INDIFERENŢA ESTE O FORMĂ DE TRÂNDĂVIE’’ HUXLEY

Bibliografie-Rev.înv.preşcolar3-4 /1996 Ed.ecologică în grădiniţă-ed.CDPRESS2005

Parintii raman parinti pana la moartea lor, precum si copiii raman copii pana la moartea parintilor lor, deci ascultarea acestora fata de parinti nu inceteaza odata cu casatoria sau plecarea lor de acasa, cum s-ar putea crede, ci odata cu adormirea in Domnul a parintilor.

Intre poruncile date de Dumnezeu lui Moise, cea de-a patra se refera exact la acest lucru: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie" (Iesire 20, 12). Fiind datatoare de viata, aceasta porunca a lui Dumnezeu este amintita si in Noul Testament: "Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului" (Coloseni 3, 20).

Ascultarea de parinti nu trebuie sa ia insa forma unei dictaturi a parintilor, riscand o depersonalizare a copiilor, ci trebuie sa fie fireasca, ea fiind o manifestare a dragostei, a respectului si a recunostintei copiilor fata de parintii lor. Aceasta porunca nu se adreseaza atat celor mici, care nu inteleg poruncile si asculta de parinti indiferent de voia lor, cat celor mari, care pot refuza aceasta ascultare.

Ascultarea de parinti

In perioada Vechiului Testament, cuvintele adresate copiilor care nu-si respectau parintii erau deosebit de aspre: "Blestemat sa fie cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa" (Deuteronom 27, 16). "Ca un hulitor este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa" (Sirah 3, 16). "Cel ce se poarta rau cu tatal sau si alunga (din casa) pe mama sa, este fiu aducator de ocara si de rusine" (Pilde 19, 26). "Cel ce blesteama pe tatal sau si pe mama sa, stinge sfesnicul in mijlocul intunericului" (Pilde 20, 20).

Ascultarea si ingrijirea parintilor de catre copiii lor se arata a fi pricina de cinste si de binecuvantare pentru cei din urma: "Fiilor, ascultati-ma pe mine, tatal, si va purtati asa ca sa va mantuiti, ca Domnul a inaltat pe tata peste fii si a intarit judecata mamei peste copii. Cel care cinsteste pe tata se va curati de pacat. Si ca acel care strange comori, asa este cel care cinsteste pe mama sa. Cel care cinsteste pe tata se va veseli de fii si in ziua rugaciunii sale va fi auzit. Cel care mareste pe tata va avea viata lunga, si cel care se teme de Domnul cinsteste pe mama sa. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatal sau si ca stapanitor va sluji celor care l-au nascut. Cu fapta si cu cuvantul cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti vina binecuvantare de la ei. Ca binecuvantarea tatalui intareste casele fiilor, iar blestemul mamei le darama pana in temelie. Nu cauta marire intru necinstea tatalui tau, ca necinstea tatalui tau nu-ti este marire. Ca marirea omului este din cinstea tatalui sau si ocara este fiilor mama necinstita. Fiule, sprijina pe tatal tau la batranete si nu-l mahni in viata lui. Si chiar de i se va imputina mintea lui, ai indurare si nu-l dispretui cand tu esti in putere, pentru ca milostenia aratata tatalui nu va fi uitata si, in pofida pacatelor, se va zidi casa ta. In ziua necazului tau isi va aduce aminte Domnul de tine si, ca gheata cand este senin, asa se vor topi pacatele tale" (Sirah 3, 1-15).

Oricate lucruri le-ar darui parintii copiilor lor, cele mai mari vor ramane insa nasterea, iubirea si educatia crestina. Dintre acestea, nasterea este cel mai de seama dar. Desi nasterea este darul lui Dumnezeu, din pacate, parintii au insa puterea sa accepte sau sa refuze acest dar. Astfel, pentru nasterea unui copil, parintii au meritul de a nu fi refuzat darul lui Dumnezeu. Recunostinta pentru acest lucru nu trebuie sa ii paraseasca toata viata pe copii: "Din toata inima cinsteste pe tatal tau si nu uita niciodata durerile mamei tale. Adu-ti aminte ca ei ti-au dat viata; ce le vei da tu in schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?" (Sirah 7, 28-29).

Daca ascultarea de parinti este clara pana in momentul casatoriei copiilor, dupa aceasta, ea poate fi gresit inteleasa, atat de parinti, cat si de copii. Nu de putine ori, in numele acestei ascultari, multe familii au de suferit. Astfel, unii parinti cer copiilor ascultare deplina chiar si dupa casatorie, iar unii copii ajung sa-i batjocoreasca pe acestia, in numele libertatii si al maturitatii.

Dupa ce se casatoresc, copiii dobandesc autonomia fireasca, insa nu si dreptul de a nu-si mai respecta parintii. Daca parintii sunt datori sa respecte libertatea noii familii, la randul lor, copiii sunt datori sa nu uite niciodata eforturile depuse de parintii lor. Cand sfaturile parintilor izvorasc din experienta, iar mustrarile sunt facute din iubire, acestea trebuie cel putin ascultate de copii.

Mai ales la batranete au parintii nevoie de ajutorul copiilor, cand singuratatea si neputintele trupesti sunt greu de dus. "Asculta pe tatal tau care te-a nascut si nu dispretui pe mama ta cand ea a ajuns batrana" (Pilde 23, 22). "Fiule, sprijina pe tatal tau la batranete si nu-l mahni in viata lui" (Sirah 3, 12).

Cand copiii nu-si mai recunosc parintii ...

Din pacate, batranetea parintilor se arata a fi momentul in care multi copii se arata prea ocupati de viata lor ca sa-si mai aduca aminte de meritele celor batrani. Daca un parinte poate sa creasca mai multi copii, cum pot oare mai multi copii sa nu ingrijeasca un parinte? Azilele sunt la indemana acelora care uita de parinti si de Dumnezeu. Cand batranetea si boala apasa greu pe umerii parintilor uitati de copii, unii dintre acestia ajung sa isi doreasca moartea. De aceea, eutanasia apare drept o solutie comoda, intr-o societate din ce in ce mai egoista si nerecunoscatoare.

Revolta copiilor impotriva parintilor lor nu este sanatoasa nici macar in cazurile in care parintii ajung robi anumitor patimi de necinste, dupa cum vom vedea mai departe. In familia crestina, conflictul dintre generatii nu are ce cauta, acesta fiind motivat, de cele mai multe ori, de mandrie si de egoism.

Neascultarea de parinti este un pacat, caci ruptura dintre copii si parinti, precum si dintre tineri si batrani, este o urmare a imputinarii credintei si a racirii dragostei, dupa cum citim: "In zilele din urma vor veni vremuri grele; ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, lipsiti de dragoste (...) iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia" (II Timotei 3, 1-5). Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa ne indepartam de cei care nu-si asculta parintii, caci unii ca acestia nu au frica de Dumnezeu.

Cand si cum sa nu ascultam de parintii nostri ?

Primele doua porunci din Lege vizeaza iubirea de Dumnezeu si, abia mai apoi, iubirea de aproapele. Cand iubirea (ascultarea) de aproapele ne face sa cadem din iubirea de Dumnezeu, aceasta trebuie vazuta ca un pacat. Astfel, ascultarea de parinti devine pacat atunci cand, prin ea, suntem indemnati la savarsirea unor pacate.

Porunca a patra din Decalog nu poate fi separata de cuvantul Mantuitorului, care zice: "Am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 34-39). Imbratisarea vietii crestine, casatoria, preotia si intrarea in monahism arata uneori aceasta despartire de care spune Mantuitorul.

In momentul in care copiii, indiferent de varsta, doresc sa duca o viata crestina, iar parintii lor cauta sa-i opreasca, acestia sunt datori sa asculte mai mult de Dumnezeu, decat de parintii lor, fara insa a-i necinsti pe cei din urma. La acest lucru indeamna si Apostolii, cand slujitorii de la Templu le poruncesc sa nu mai invete despre Mantuitorul: "Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni" (Fapte 5, 29).

Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa ne ascultam parintii "in Domnul", deci nu oricum, zicand: "Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate" (Efeseni 6, 1). Desi putem lega aceasta conditie si de porunca din Decalog, cred ca ea trimite mai mult la cuvintele Mantuitorului si ale Sfintilor Apostoli, amintite mai sus.

Chiar si atunci cand parintii indeamna spre pacat, ascultarea fata de acestia nu trebuie sa ia forma unei respingeri, ci trebuie manifestata sub o alta forma: dragoste, recunostinta, grija, ajutor, respect etc. Nu le mai ascultam cuvintele, insa le ascultam nevoile. Se cuvine sa ne cinstim parintii, prin care Dumnezeu ne-a adus la viata, indiferent de patimile si de rautatile lor.

Chiar si atunci cand parintii ne devin dusmani nu se cuvine a-i dispretui, a-i vorbi de rau sau a-i ura, caci Mantuitorul ne spune: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri" (Luca 6, 27-28).

Teodor Danalache

https://www.crestinortodox.ro/pilde/urechea-milostiva-148105.html

Sfantul Stefan cel Mare s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfantul Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Traditiei mergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu a fost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.

Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existentei sale. Nenumarate documente ale cancelariei domnesti stau marturie peste veacuri: "Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, care arzand de dumnezeiasca credinta si iubire al cuvantului lui Dumnezeu fiind ...". In pisania bisericii mari din Manastirea Neamtu, din 1497, citim: "Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei Tale Inaltari de la pamant la cer; si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod ...".

Plina de semnificatie duhovniceasca este ruga Sfantului Stefan cel Mare infatisata pe steagul biruintelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe "purtatorul de biruinta" ucigand balaurul cel cu multe capete. "O, rabdatorule de patimi si purtatorule de biruinta, Mare Mucenic Gheorghe, care in nevoi si nenorociri esti grabnic aparator si ajutator si celor necajiti bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune a smeritului robului Tau, domnul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei ...".

Sfantul Voievod Stefan a trecut la cele vesnice in anul 1504 si a fost inmormantat la Manastirea Putna.

Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, vom reda cateva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:

"Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectualii in discutie fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenie asa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponenti sunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotind ca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om. Este o acceptie inexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobste curatenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolut necesara sfinteniei. Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodox este data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata si de sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.

Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandeste prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. Numai Dumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei. Omul devine sfant prin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu ... De aceea, simtamantul suficientei de sine - pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale si indreptatirea de sine intemeiata pe stiinta - este cea mai mare piedica in calea omului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nu pacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna aceste lucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranatelor etc. Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi se apropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansa impartasirii de puterea Sa dumnezeiasca. Cei drepti, sau mai curand cei care se considerau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Il resping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporanii nostri sfintenia lui Stefan cel Mare.

Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine - sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si ale Sfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti. De altfel, o evidenta usor de constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici de carturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, care nu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”. (Fragment din lucrarea „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, Editura Bizantina)

https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-voievod-stefan-mare-119976.html

Pentru o reuşită deplină este necesar ca preşcolarul să trăiască experienţa de cunoaştere, să se angajeze în procesul cunoaşterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a cunoaşte cât mai mult din tainele naturii, din viaţa plantelor, animalelor, fenomenelor din natură, cât şi contribuită omului la protecţia mediului înconjurător.
Motivaţia alegerii acestei teme este şi constatarea privind starea actuală a mediului înconjurător.
Degradarea continuă a mediului înconjurător ce se petrece sub ochii  noştri, este un element major al unei "crize de civilizaţie" şi care se datorează tocmai intervenţiei omului în natură.
Acţiunile nefaste pe care le întreprinde omul: tăierea neraţională a pădurilor, distrugerea livezilor, viilor, rezervaţiilor naturale, poluarea aerului, parcarea autovehiculelor în spaţii verzi şi spălarea lor cu detergenţi pot fi înlăturate numai printr-o educaţie a generaţiilor actuale ce determină formarea unei concepţii ecologice.
De aceea, am considerat că trebuie conştientizată necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variante forme ale sale.
Pentru aceasta am încercat să organizez şi să desfăşor cu multă atenţie întreaga mea activitate instructiv - educativă, punând accent pe formarea deprinderilor practic - aplicative, formarea unui comportament pozitiv în mediul înconjurător, cât şi formarea premiselor concepţiei ecologice.
A demonstra, a însemna, a arăta, a prezenta elevilor obiecte şi fenomenele reale sau înlocuitoarele acestora, în scopul uşurării efortului de explorare a realităţii, a asigurării unui suport perceptiv suficient de sugestiv pentru a face accesibile cunoştinţele respective.
"In timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmărească obiectele şi fenomenele nu numai cu simţurile ci şi cu mintea, să gândească, să interpreteze, să încadreze în sisteme, să realizeze o explorare perceptivă mobilizând intelectul şi declanşând toate formele de acţiune, prin care se poate pătrunde în esenţa lucrărilor".
Pe parcursul lectiei, am folost aceasta metoda. Si anume: demonstraţia cu ajutorul materialului natural si demonstraţia cu ajutorul acţiunii si am ajutat copiii sa inteleaga notiuni privind proprietăţi şi transformări ale corpurilor.

https://www.youtube.com/watch?v=ktYroQP5A1c

Sursa:

https://www.cateheza.ro/legenda-celor-trei-copaci/

Cu certitudine ca te afli mereu in cautarea acelor activitati ce-i dau copilului tau ocazia de a face multa miscare, atat de necesara in dezvoltarea sa armonioasa. Acesta este motivul pentru care iti vom veni si noi in ajutor, oferindu-ti cateva idei de jocuri ce implica nu numai activitate fizica, dar sunt menite si sa-ti ajute micutul sa dobandeasca unele abilitati foarte importante, cum ar fi intelegerea si respectarea unor reguli sau receptivitatea la ceea ce se intampla in jurul sau.
1. 1. ''Culorile curcubeului"
2. 2."Saritura broscoiului"
3. 3. "Frisbee golf "
4. 4. ''Pamant, apa, aer"
5. 5. ''Sarpe in iarba"
6. 6."Vulpea si gastele"
7. 7."Cozile"
8. 8. "Evita caracatita!"
9. 9."Obstacolele de pe terenul de joaca"
10. 10."Cursa de sarituri cu sacul"
1. ''Culorile curcubeului"
Folosindu-va de creta colorata, conturati pe asfalt un fel de "cadran'' in culorile curcubeului.
Copilul va trebui sa se aseze in centrul "cadranului''. Incepeti prin a-i spune o culoare. Va sari pe acea culoare si apoi se va intoarce in centru. Dupa aceea vei adauga o alta culoare si copilul va trebui sa ajunga atat la ea, cat si la cea anterioara, revenind si in centrul "cadranului".
Precizeaza si celelalte culori, astfel incat jocul sa continue pana cand copilul va trece pe la toate, fie nu isi va aminti unde trebuie sa ajunga (din cauza prea multor culori enumerate), fie va sari in alta parte.
Este un joc simplu, numai bun pentru timpul petrecut in aer liber, exersand totodata memoria si atentia copilului tau.

2."Saritura broscoiului"
Pregateste atatea cercuri ("hoola hoop'') cati copii participa la joc. Aseaza-le (la mica distanta intre ele) pe un spatiu intins, neted, fara "obstacole" (banci, pietre, gropi etc.) si arata-le celor mici cum pot sari dintr-un cerc in altul, rostind urmatoarele versuri:
"Domnul Broscoi a sarit intr-o zi din iazul sau
Si s-a trezit in ploaie,
Zicandu-si: " O sa ma ud si o sa racesc!" Hapciu!
Asa ca a sarit din nou in iaz".
Distractia va fi si mai mare daca participantii vor incerca sa imite stranutul broscoiului, precum si cum tremura acesta de frig. Astfel, este o buna ocazie ca micutii sa se familiarizeze cu jocurile de rol.

3. "Frisbee golf "
Iata o varianta inedita a golfului, care va dezvolta indemanarea copilului.
Initial vei gasi un spatiu larg, neted, acoperit cu iarba (de exemplu, intr-un parc) si lipsit de "obstacole" (pietre , copaci etc.). Pe suprafata sa vei face niste "gauri", in care vor fi asezate niste cosuri de rufe din material plastic, ce reprezinta "tintele" de nimerit cu frisbee. Cosurile vor fi asezate astfel: in apropiere de primul se va stabili o linie de start pentru cea de-a doua gaura si de la linia respectiva se va pune cel de-al doilea cos (la o distanta rezonabila).
Se poate sa se stabileasca un punctaj pentru ''gauri" si "tinta". Fiecare jucator isi va stabili locul de la care va arunca cu frisbee. Dupa ce un jucator arunca discul, urmatorul va arunca la "tinta" de acolo de unde a aterizat cel al primului. Se va continua astfel pana cand toti vor arunca la "tinta" dorita.
.

4. ''Pamant, apa, aer"
Acest joc, prin care copilul isi dezvolta atentia si capacitatea de concentrare, necesita prezenta unui numar mai mare de participanti (cel putin 5) si un spatiu exterior cat mai larg. Pentru a-l incepe, veti trasa o linie (pe paman, pe asfalt sau pe iarba).
Cineva o sa spuna, pe rand, "pamant" (atunci fiecare va sari in spatele liniei), "apa" (se va sari peste linie) si "aer" (se va sari in sus).
Daca se va striga "pamant" sau "apa" de doua ori la rand, a doua oara participantii trebuie sa ramana nemiscati.
In cazul in care se va spune "aer" de doua ori la rand, se va sari in sus de ambele dati.
Cine sare pe linie sau greseste (de exemplu, nu sare in sus de doua ori la rand), iese din joc.Va castiga cel care sare cel mai mult.

5. ''Sarpe in iarba"
In acest joc vor fi implicati cel putin 4 copii. Unul dintre ei va fi "sarpele" si va trebuie sa se tarasca precum acesta. "Misiunea" lui va fi sa prinda alti copii, care vor alerga pe langa el, intr-un spatiu stabilit de la inceput.
Cine este prins, va deveni el insusi "sarpe". Nici "sarpele" si nici ceilalti nu au voie sa iasa din spatiul destinat jocului.
Cel care ramane ultimul si inca alearga va fi invingator.
Chiar daca este un joc simplu, il va ajuta pe copil sa-si dezvolte coordonarea miscarilor si capacitatea de concentrare.

6."Vulpea si gastele"
Numai bun de jucat iarna, cu zapada proaspata, acest joc presupune un efort mai consistent (alergatul prin zapada), dar benefic sanatatii copilului.
Tot ce aveti de facut este sa va gasiti un spatiu larg, unde sa aveti loc sa va pregatiti un "teren de joc". Veti batatori zapada cu picioarele pentru a forma un cerc, cu diametrul de 3-6 m. Trasati 4-8 diametre, astfel incat sa obtineti mai multe sectoare de cerc. Acum jocul poate incepe.
Unul dintre participanti va fi "vulpea"si va incerca sa-i prinda pe ceilalti, "gastele". Regula este sa se alerge doar in interiorul cercului, pe unde zapada a fost batatorita si s-au format "carari". In mijlocul cercului se afla "casa gastelor", un spatiu protector, in care "vulpea" nu are acces.
Daca "vulpea" reuseste sa prinda o "gasca", se schimba rolurile: "gasca" devine "vulpe".

7."Cozile"
La fel ca si jocurile anterioare si acesta presupune prezenta mai multor copii. Fiecare dintre ei va primi cate o soseta.
Mai intai, fiecare isi va agata soseta ("coada") de buzunar sau de incheietura mainii. Cand se aude comanda "porniti!'", fiecare va trebuie sa-i fure coada celuilalt, insa fara ca respectivul sa o ia pe a lui.
Daca unuia dintre participanti ii este luata "coada" sau ii cade pur si simplu pe jos, nu inseamna ca paraseste jocul. Din contra, va sta jos si va putea prinde "coada" altuia ce alearga pe langa el. In cazul in care reuseste, si-o poate prinde de buzunar sau de incheietura mainii si incepe din nou sa alerge.

8. "Evita caracatita!"
Intr-o prima faza, pe suprafata de joc se vor trasa (la o distanta stabilita in functie de varsta copiilor) doua linii.
Pe una dintre ele se va aseza "caracatita" infometata. Pe cealalta se vor aseza "pestii".
La un moment dat, "caracatita" va striga: "Mi-e foame!''. Fiecare "peste" va incepe sa alerge si va incerca sa ajunga de partea cealalta a liniei sale pentru a nu putea fi prins.
Cand un "peste" va fi capturat, "caracatita" il transforma in "tentacul" si va trebui sa participe, alaturi de aceasta, la prinderea altui "peste" (va trebui sa il prinda de mana). Cel ce reuseste sa scape neprins, acela va fi castigator.
Acest joc nu implica numai multa miscare, ci si atentie, fiind util in familiarizarea copilului cu respectarea regulilor.

9."Obstacolele de pe terenul de joaca"
Daca vremea va permite, puteti iesi afara si incerca acest joc, recomandat pentru imbuntatirea coordonarii si concentrarii copilului. Nu uita insa ca trebuie sa-l supraveghezi cu mare atentie pe parcursul intregii activitati.
Incepe prin a stabili "obstacolele" ce vor fi amplasate pe locul de joaca: cateva marcaje de, o mica piscina gonflabila, un furtun pentru udat gradina/o coarda/ o sfoara, niste conuri de plastic (un fel de marcaje), eventual cateva piese de mobilier de gradina (din material plastic).
Iata ce puteti face ajutandu-va de toate acestea:
• trecerea pe sub piese de mobilier
• mers normal sau prin sarituri de-o parte si de alta a furtunului/ sforii/ corzii
• ocolirea marcajelor portocalii (conurile de plastic)
• tinerea in mana, pe parcursul mersului pe sfoara/pe coarda/pe furtun, a unei farfurii de plastic pe care se afla mingea de ping-pong sau un balon plin cu apa; conditia este ca acestea sa nu fie scapate pe jos.

10."Cursa de sarituri cu sacul"
Cauta niste saci mai mari (din material textil), astfel incat copiii sa poata intra in ei cu ambele picioare.
Inainte de a desfasura acest joc in aer liber, exersati de cateva ori in casa, diminuand posibilitatea aparitiei unor mici "accidente".
Intr-un spatiu exterior larg, cu iarba, stabiliti o linie de start. De aici se va pleca in cursa de sarituri cu sacul. Ai grija sa supraveghezi participantii pe toata durata "cursei".
Scopul jocului este ca acestia sa ajunga la destinatie, sarind cu sacul.
Daca vreti ca jocul sa fie o adevarata "proba" de indemanare si concentrare, puteti sa-l complicati astfel:
• va pierde cel care va depasi linia de sosire inainte de expirarea unui timp stabilit dinainte
• se vor pune "obstacole" pe traseul concurentilor: mingii, baloane, stropitori etc.
 

Surse:
http://childhood101.com/2011/04/get-outdoors-6-things-to-do-with-a-hula-hoop#sthash.iCnePFwu.dpuf
www.education.com/activity/article/play-frisbee-golf/
http://pbskids.org/zoom/activities/games/
http://toddlerapproved.com/2012/03/sidewalk-simon-colors-of-rainbow-html
Bennet, Ruth&Steve, Inchide televizorul! 365 jocuri pentru copilul dumneavoastra in locul privitului la televizor, Ed.Hiparion&Alexandra, 1998
https://www.qbebe.ro/coltul_cu_activitati/3-5_ani/10_jocuri_pentru_copii_ce_implica_activitate_fizica