HIPERACTIVITATEA LA COPIII PREȘCOLARI

Ana Năsui — Mon, 09 Feb 2026 05:52:28 +0200

De cele mai multe ori,copilul hiperactiv este catalogat drept un copil *rău*,
care face tot posibilul pentru   a-i necăji pe colegii de la   grupă și pentru   a exaspera educatoa-
rele.Ceea ce trebuie înțeles este faptul    că acești copii nu sunt *răi* prin natura lor, iar compor-
tamentul pe care îl manifestă este rezultatul unei tulburări.Toată   lumea îi consideră pe aceștia ca
fiind neascultători,considerând că trebuie pedepsiți mai aspru decât ceilalți copii care sunt mai liniștiți.Din contră,acești copii trebuie pedepsiți   mai puțin și trebuie încurajați mai mult.La    ei,
granița dintre *nu vreau* și *nu pot* este   foarte   greu de delimitat sau balanța înclină înspre lipsa capacității de a face anumite lucruri.
                           O    modalitate    eficientă   de    disciplinare   începe   cu   înlocuirea   etichetelor   verbale(ex. copilul   este leneș) cu   comportamente    specifice , care   pot   fi   modificate(ex. copilul
nu face ordine). Evitarea   etichetelor înseamnă de   fapt că nu copilul este ținta disciplinării , ci comportamentul lui.În acest fel se evită formarea unei   imagini     de sine negative    a   copilului și se asigură eficiența   disciplinării la   care se   va recurge.
          Încurajarea   comportamentului dorit duce   la   scăderea   incidenței comportamentului indezirabil.Este   remarcabil efectul   pe   care îl   are   acest   lucru asupra    comportamentelor pro-
blematice . Stabilirea unor reguli clare   ne ajută   să evităm impactul negativ al observațiilor pe care i le facem   copilului.
         Experiențele pozitive   cu   copilul   sunt    foarte   importante.Acestea   constă   în activități   distractive, cum ar fi jocurile   preferate de   copil.
     În   cadrul   unui   grup    de   preșcolari în care   se află și   un   copil   hiperactiv , acesta poate ajunge să distrugă   armonia grupului.El   ar trebui   să fie   responsabilizat   mai   mult   decât   ceilal-
ți   copii, în acest fel   consumându-și energia în mod constructiv, această   metodă contribuind și la creșterea   stime   de sine.
     Copilul    hiperactiv trebuie   ajutat să învețe   să-și   mărească capacitatea de concentrare a atenției, iar acest   lucru   se poate   realiza prin implicarea lui într-o serie de activități și jocuri care    au   un   astfel   de   obiectiv.
           O altă   modalitate   de   disciplinare   pozitivă   folosită este cea   a acordării de recompense,
laude și aprecieri verbale în public pentru   comportamentele adecvate și pedepse categorice pentru comportamentele   negative.
         Acordând o atenție   aparte   acestui copil, împreună cu familia,psihologul,copiii din grupă poate duce   la   rezolvarea   problemelor   comportamentale   ale copilului hiperactiv.

PROBLEMA COPILULUI CU DIZABILITĂȚI

Ana Năsui — Sun, 01 Feb 2026 12:47:00 +0200

Termenul central utilizat în legislația și   practica românească curentă în legislația și practica românească   curentă este cel de *handicap*. Pe   locul   secund, ca   sferă    de   frecvență   și   utilizare este termenul   de    * deficiență*.Ambii termeni sunt acoperiți prin definiții în texte legale și au circulație în toate ariile relevante : protecția   copilului, educație și sănătate.
Un copil cu dizabilități, la fel   ca un copil tipic, are puncte   forte și slăbiciuni. E important însă ca părinții, cadrele   didactice și persoanele care intră în contact cu el să se concentreze, în special
asupra   a   ceea ce poate face, astfel să-l ajute să treacă peste provocări.Abilitățile   sunt mai importante decât dizabilitățile.
         Părinții   și   cadrele   didactice   pot sprijini intrarea   în colectivitate a copilului cu dizabilități învățându-l să -și exprime    emoțiile   negative într-un mod sănătos   și   prudent.De multe ori, copiii care au anumite probleme, fie cognitive, fie motorii, acumulează multe frustrări. Ei pot avea dificultăți de învățare   sau relaționare cu ceilalți copii.Copiii   se   pot   simți necăjiți când observă că sunt singurii care au anumite probleme, iar ceilalți copii nu se confruntă cu   aceleași   dificultăți ca și   ei.
            Părinții și   cadrele didactice pot vorbi   cu ei despre   gestionarea   emoțiilor, despre exprimarea lor într-un mod care să nu îi rănească   pe ceilalți și despre pârghiile cu ajutorul cărora pot trece   peste sentimente   negative.
             Motivația   joacă   un rol imporatant    în   realizarea   sarcinilor zilnice   pentru   orice   copil. Pentru cei cu dizabilități, orele petrecute în mediul   educațional   pot fi   mai   grele și   mai   provocatoare   decât un copil   tipic.
            Atitudinea   pozitivă   zilnică a adultului   față de copilul   cu   dizabilități îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea   capacităților de comunicare. Copilul   va comunica mai ușor dacă dorește să o facă,dacă dorește    să   exprime   lucrurile pe care le trăiește.Folosind eficient   capacitățile noastre   de   comunicare, vom putea   stimula modul de comunicare al copilului.Este   foarte important ca un copil   cu dizabilități să fie   ajutat   să devină   cât   mai independent   posibil în toate   acțiunile   pe care le întreprinde.
               Având   câștigate cât mai multe deprinderi   de   autonomie, copilul   cu dizabilități are șanse reale     de a fi   integrat în viața   socială din care   face   parte.
         Dezvoltarea   mentală   și   fizică   este   influențată   de mediul   încojurător. Pentru a   se putea dezvolta   normal, corpul , creierul și   sistemul nervos au nevoie de un mediu sănătos.Nutriția   este de   asemenea   importantă, acesta   fiind *conbustibilul* pentru   activitățile   fizice și joc.Deși   orice activitate   ajută   la dezvoltarea   copiilor, fiecare   se dezvoltă   diferit.
                          Copiii cu   dizabilități   au nevoie   de   protecție   în egală   măsură   cu   ceilalți   copii. Nu uitați   că folosirea   unui vocabular negativ referitor la deficiețe   sau   dizabilități afectează puternic   copiii. Este   important   să fim atenți   la cuvintele   pe care le folosim frecvent pentru a    descrie oamenii   și   să verificăm   înțelesul cuvintelor noastre.
                                  În   concluzie, trebuie   să încercăm   să tratăm dizabiliatea ca pe o   problemă a societate.

iTeach: Blog Ana Năsui

HIPERACTIVITATEA LA COPIII PREȘCOLARI

PROBLEMA COPILULUI CU DIZABILITĂȚI