iTeach: Blog Ana Năsui

Starea de bine a educatoarei – factor esențial în dezvoltarea armonioasă a copilului

Ana Năsui — Sat, 30 May 2026 09:31:27 +0300

Perioada preșcolară este una dintre cele mai importante etape din viața copilului, deoarece acum se formează primele deprinderi, valori și comportamente sociale. În grădiniță, educatoarea are un rol fundamental, fiind persoana care îi îndrumă pe copii cu răbdare, afecțiune și profesionalism. Pentru ca activitatea educativă să fie eficientă, educatoarea trebuie să aibă o stare de bine fizică, emoțională și profesională.
Starea de bine a educatoarei influențează direct atmosfera din grupă, relația cu copiii și calitatea activităților desfășurate. Un copil mic simte imediat emoțiile adultului, iar de aceea echilibrul și buna dispoziție a educatoarei sunt foarte importante.
Ce înseamnă starea de bine a educatoarei?
Starea de bine presupune:
• sănătate fizică și emoțională;
• satisfacție profesională;
• liniște și echilibru psihic;
• relații bune cu părinții și colegii;
• un mediu de lucru plăcut și sigur;
• aprecierea muncii depuse.
O educatoare care se simte respectată și susținută poate oferi copiilor atenție, căldură și siguranță emoțională.
Importanța stării de bine în activitatea educatoarei
1. Crearea unui climat afectiv pozitiv
Copiii preșcolari au nevoie de afecțiune și siguranță pentru a se dezvolta armonios. O educatoare calmă și veselă creează o atmosferă plăcută în grupă.
Exemplu concret
Dimineața, educatoarea îi întâmpină pe copii cu zâmbetul pe buze și îi salută individual. Un copil timid sau trist se simte mai în siguranță și se adaptează mai ușor la programul grădiniței.
Dacă educatoarea este stresată și nervoasă, copiii pot deveni agitați sau speriați.
2. Îmbunătățirea procesului educativ
O educatoare motivată organizează activități atractive și creative, care stimulează curiozitatea copiilor.
Exemplu concret
În cadrul unei activități despre anotimpuri, educatoarea poate aduce frunze, flori sau imagini colorate și îi poate implica pe copii în jocuri și cântece tematice. Copiii participă cu entuziasm și învață mai ușor.
În schimb, o educatoare obosită poate desfășura activități monotone, fără implicarea activă a copiilor.
3. Dezvoltarea relațiilor pozitive cu părinții
Comunicarea dintre educatoare și părinți este foarte importantă pentru evoluția copilului. O educatoare echilibrată și deschisă colaborează eficient cu familia.
Exemplu concret
La finalul programului, educatoarea îi spune unui părinte: „Astăzi, Maria a participat foarte frumos la activități și a împărțit jucăriile cu colegii.” Astfel, părintele capătă încredere și se creează o relație bazată pe respect și colaborare.
4. Prevenirea oboselii și a epuizării profesionale
Munca în grădiniță presupune multă atenție, răbdare și consum emoțional. Fără sprijin și odihnă, educatoarea poate ajunge la stres și epuizare.
Exemplu concret
O educatoare care își organizează eficient activitățile și beneficiază de sprijin din partea colegilor își păstrează energia și răbdarea pe parcursul zilei.
Factori care contribuie la starea de bine a educatoarei
a) Relațiile armonioase în colectiv
Un colectiv unit și cooperant reduce tensiunile și oferă sprijin emoțional.
b) Respectul și aprecierea
Atunci când munca educatoarei este apreciată de părinți și conducere, aceasta capătă mai multă motivație.
c) Condițiile de lucru
O sală de grupă curată, luminoasă și bine dotată contribuie la desfășurarea eficientă a activităților.
d) Echilibrul dintre viața profesională și cea personală
Timpul pentru familie, odihnă și activități recreative este necesar pentru menținerea sănătății emoționale.
Modalități de menținere a stării de bine
• participarea la cursuri de perfecționare;
• activități recreative și sportive;
• comunicarea deschisă cu colegii;
• organizarea eficientă a timpului;
• tehnici de relaxare și gestionare a stresului.
Exemplu concret
Unele grădinițe organizează activități de team-building sau ateliere creative pentru educatoare, unde acestea socializează și schimbă idei utile pentru activitatea de la grupă.
Concluzie
Starea de bine a educatoarei este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a copilului și pentru succesul procesului educativ din grădiniță. O educatoare calmă, motivată și echilibrată transmite copiilor siguranță, afecțiune și dorința de a învăța.
De aceea, familia, conducerea grădiniței și societatea trebuie să sprijine activitatea educatoarelor și să contribuie la crearea unui mediu educațional sănătos și echilibrat.

Stabilirea limitelor și a regulilor la copiii preșcolari

Ana Năsui — Fri, 15 May 2026 20:02:59 +0300

Educația copilului preșcolar reprezintă o etapă esențială în formarea personalității și a comportamentului acestuia. În această perioadă, copilul învață să comunice, să relaționeze și să respecte regulile sociale. De aceea, stabilirea limitelor și a regulilor joacă un rol foarte important în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Limitele și regulile îi oferă copilului siguranță, stabilitate și predictibilitate. Un copil care cunoaște ce are voie și ce nu are voie să facă se simte protejat și învață să își controleze comportamentul și emoțiile. Regulile contribuie la dezvoltarea responsabilității, a respectului față de ceilalți și a autodisciplinei.

În educația preșcolarului, regulile trebuie să fie clare, simple și formulate pe înțelesul copilului. Este important ca acestea să fie puține și aplicate consecvent de către toți adulții implicați în educația copilului. De exemplu: „Strângem jucăriile după joacă”, „Vorbim frumos”, „Așteptăm rândul”. Formularea pozitivă a regulilor îl ajută pe copil să înțeleagă mai ușor comportamentul așteptat.

Un alt aspect important este modul în care părinții și cadrele didactice aplică limitele. Comunicarea calmă, fermă și empatică este mult mai eficientă decât pedeapsa sau ridicarea tonului. Copiii au nevoie să simtă că sunt ascultați și înțeleși, chiar și atunci când li se explică anumite interdicții.

De asemenea, adulții trebuie să reprezinte un model pozitiv pentru copii. Preșcolarii învață prin imitare, iar comportamentul părinților influențează puternic modul în care aceștia respectă regulile și relaționează cu cei din jur.

Aprecierea și încurajarea comportamentelor pozitive contribuie la consolidarea respectării regulilor. Lauda, încurajările și atenția acordată copilului atunci când procedează corect au un efect benefic asupra dezvoltării stimei de sine și a motivației acestuia.

În concluzie, stabilirea limitelor și a regulilor în perioada preșcolară este esențială pentru dezvoltarea unui comportament echilibrat și responsabil. Prin răbdare, consecvență și comunicare pozitivă, adulții îi pot ajuta pe copii să înțeleagă importanța regulilor și să se dezvolte într-un mediu armonios și sigur.

Educația sanitară – cea mai importantă pentru preșcolari (grupa mare)

Ana Năsui — Sun, 10 May 2026 11:10:28 +0300

Introducere
Educația sanitară reprezintă procesul prin care copiii își formează deprinderi de igienă și comportamente sănătoase. Conform Curriculumului pentru educația timpurie (Ministerul Educației, 2019), „dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale reprezintă o componentă esențială a dezvoltării globale a copilului”.
Importanța educației sanitare la grupa mare
La vârsta preșcolară, copiii sunt receptivi și învață prin imitație și joc. De aceea, educația sanitară are un rol esențial în formarea obiceiurilor corecte.
Specialiștii subliniază că „obiceiurile formate în copilărie au o mare stabilitate și influențează comportamentul de mai târziu” (Verza & Verza, Psihologia copilului).
Educația sanitară contribuie la:
• prevenirea bolilor
• dezvoltarea autonomiei
• formarea responsabilității față de propria sănătate
Obiectivele educației sanitare
La grupa mare, obiectivele sunt orientate spre formarea deprinderilor de bază. Potrivit documentului Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie (2010), copilul trebuie „să dobândească comportamente de igienă personală și să manifeste autonomie în îngrijirea proprie”.
Activități și jocuri pentru educație sanitară
Procesul educativ trebuie să fie atractiv și bazat pe joc, deoarece „învățarea la vârste mici se realizează predominant prin activități ludice” (Ionescu & Bocoș, Pedagogie).
1. Joc: „Mâini curate, copii sănătoși”
Copiii învață pașii spălatului corect pe mâini.
OMS subliniază că „spălarea corectă a mâinilor este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolilor”.
2. Joc de rol: „La medic”
Prin jocul de rol, copiii înțeleg importanța controalelor medicale și a îngrijirii sănătății.
3. Activitate: „Coșul cu alimente sănătoase”
Copiii clasifică alimentele. Conform OMS, „o alimentație echilibrată este esențială pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului”.
4. Joc: „Periuța magică”
Exersarea periajului dentar, formând deprinderi corecte încă de mici.
5. Activitate: „Detectivii de microbi”
Copiii învață despre microbi prin jocuri și experimente simple.
6. Gimnastică de înviorare
Mișcarea este importantă deoarece „activitatea fizică regulată contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului” (UNICEF).
Rolul educatoarei
Educatoarea este un model pentru copii. După cum afirmă Crețu ( Psihologia vârstelor ), „copilul învață în mare măsură prin imitarea adultului”.
Aceasta trebuie să organizeze activități variate și să încurajeze comportamentele sănătoase.
Colaborarea cu familia
Implicarea familiei este esențială. „Parteneriatul dintre grădiniță și familie contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului” (Curriculum pentru educația timpurie, 2019).
Concluzie
Educația sanitară este fundamentală la grupa mare, deoarece pune bazele unui stil de viață sănătos. Prin activități interactive și prin colaborarea cu familia, copiii își formează deprinderi care le vor influența întreaga viață.
Bibliografie
• Ministerul Educației (2019), Curriculum pentru educația timpurie
• MECTS (2010), Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie
• Ionescu, M., Bocoș, M., Pedagogie, Editura Polirom
• Verza, E., Verza, F., Psihologia copilului, EDP
• Crețu, T., Psihologia vârstelor, Polirom
• OMS – materiale privind educația pentru sănătate
• UNICEF – ghiduri pentru dezvoltarea copilului

Proiect didactic -activitate privind abandonul școlar

Ana Năsui — Mon, 13 Apr 2026 07:25:32 +0300

PROIECT DIDACTIC
1. Date generale
• Unitatea de învățământ: ………………………
• Nivel: preșcolar
• Grupa: mare
• Educatoare: ………………………
• Data: ………………………
• Domenii experiențiale:
o Domeniul Dezvoltare Personală (DPP)
o Domeniul Limbaj și Comunicare (DLC)
• Tema anuală: Cine sunt/ suntem?
• Tema activității: „Îmi place la grădiniță – vin cu drag!”
• Tipul activității: activitate integrată
• Forma de realizare: consolidare și formare de comportamente
• Durata: 35 minute
2. Argument pedagogic
Educația timpurie are un rol esențial în prevenirea abandonului școlar ulterior. La vârsta preșcolară, copilul își formează atitudinea față de școală și învățare.
Prin activități bazate pe joc, emoție și cooperare, copilul dezvoltă:
• atașament față de grădiniță
• siguranță emoțională
• motivație pentru participare
3. Scopul activității
Formarea unei atitudini pozitive față de grădiniță și creșterea motivației de participare zilnică.
4. Dimensiuni ale dezvoltării vizate
1. Dezvoltare socio-emoțională
2. Dezvoltarea limbajului și a comunicării
3. Capacități și atitudini în învățare
4. Dezvoltare fizică și autonomie personală
5. Comportamente vizate
Socio-emoțional
• își exprimă emoțiile
• se adaptează la grup
• inițiază interacțiuni
• manifestă empatie
Limbaj
• formulează propoziții simple
• răspunde la întrebări
• își exprimă opiniile
Învățare
• participă activ
• finalizează sarcini
• cooperează
Autonomie
• respectă reguli
• participă la rutină
6. Obiective operaționale
Copiii vor fi capabili:
• O1: să exprime emoții legate de grădiniță
• O2: să participe la jocuri de grup
• O3: să comunice preferințe
• O4: să colaboreze cu colegii
• O5: să manifeste comportamente pozitive de integrare
7. Strategii didactice
Metode:
conversația euristică, jocul didactic, jocul de rol, explicația, demonstrația
Mijloace:
marionetă, emoticoane, imagini, coli, creioane colorate
Forme de organizare:
frontal, individual, pe grupe
8. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
8.1. Moment organizatoric
Se creează climat afectiv pozitiv.
Se realizează salutul și prezența.
- rol: siguranță emoțională
8.2. Captarea atenției
Se introduce marioneta „Iepurașul timid”:
„Mi-e teamă să vin la grădiniță…”
-întrebări:
• „De ce credeți că se simte așa?”
• „Voi cum vă simțiți dimineața?”
- obiectiv: exprimarea emoțiilor
8.3. Anunțarea temei
„Astăzi vom arăta cât de frumos este la grădiniță.”
8.4. Dirijarea învățării
Activitatea 1 – „Cum mă simt?”
Copiii aleg emoticoane și explică alegerea.
- exemplu:
„Sunt vesel pentru că mă joc cu prietenii.”
- dezvoltare socio-emoțională
Activitatea 2 – „Ghicește activitatea”
Mimarea activităților din grădiniță:
• desen
• dans
• joc
- comunicare nonverbală + participare
Activitatea 3 – „Grădinița mea”
Desen individual.
-exemplu:
copilul desenează colegii și jucăriile
- exprimare creativă

Activitatea 4 – „Suntem prieteni”
Joc de rol:
• salut
• cooperare
• ajutor
- exemplu:
„Te ajut să construim turnul.”
-comportamente prosociale
8.5. Obținerea performanței
Copiii completează:
„Îmi place la grădiniță pentru că…”
- exemple:
• „am prieteni”
• „mă joc”
• „desenez”
8.6. Evaluarea
• observare sistematică
• aprecieri verbale
• feedback pozitiv
-evaluare formativă
8.7. Încheierea activității
Mesaj:
„Grădinița este locul unde învățăm, ne jucăm și suntem fericiți.”
Marioneta spune:
„Acum vreau și eu să vin la grădiniță!”
9. Evaluare finală (indicatori de succes)
• copilul vine cu plăcere la grădiniță
• participă la activități
• interacționează cu colegii
• nu manifestă anxietate la separare
10. Extindere
• panou: „Îmi place la grădiniță”
• implicarea părinților
• activități zilnice de consolidare
11. Concluzie
Activitatea contribuie la prevenirea abandonului școlar prin:
• climat emoțional pozitiv
• joc didactic
• implicare activă
• colaborare socială
„Copilul rămâne în grădiniță atunci când se simte iubit, înțeles și acceptat.”

Educație sanitară

Ana Năsui — Mon, 13 Apr 2026 07:07:15 +0300

Educația sanitară – cea mai importantă pentru preșcolari (grupa mare)
Introducere
Educația sanitară reprezintă procesul prin care copiii își formează deprinderi de igienă și comportamente sănătoase. Conform Curriculumului pentru educația timpurie (Ministerul Educației, 2019), „dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale reprezintă o componentă esențială a dezvoltării globale a copilului”.
Importanța educației sanitare la grupa mare
La vârsta preșcolară, copiii sunt receptivi și învață prin imitație și joc. De aceea, educația sanitară are un rol esențial în formarea obiceiurilor corecte.
Specialiștii subliniază că „obiceiurile formate în copilărie au o mare stabilitate și influențează comportamentul de mai târziu” (Verza & Verza, Psihologia copilului).
Educația sanitară contribuie la:
• prevenirea bolilor
• dezvoltarea autonomiei
• formarea responsabilității față de propria sănătate
Obiectivele educației sanitare
La grupa mare, obiectivele sunt orientate spre formarea deprinderilor de bază. Potrivit documentului Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie (2010), copilul trebuie „să dobândească comportamente de igienă personală și să manifeste autonomie în îngrijirea proprie”.
Activități și jocuri pentru educație sanitară
Procesul educativ trebuie să fie atractiv și bazat pe joc, deoarece „învățarea la vârste mici se realizează predominant prin activități ludice” (Ionescu & Bocoș, Pedagogie).
1. Joc: „Mâini curate, copii sănătoși”
Copiii învață pașii spălatului corect pe mâini.
OMS subliniază că „spălarea corectă a mâinilor este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolilor”.
2. Joc de rol: „La medic”
Prin jocul de rol, copiii înțeleg importanța controalelor medicale și a îngrijirii sănătății.
3. Activitate: „Coșul cu alimente sănătoase”
Copiii clasifică alimentele. Conform OMS, „o alimentație echilibrată este esențială pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului”.
4. Joc: „Periuța magică”
Exersarea periajului dentar, formând deprinderi corecte încă de mici.
5. Activitate: „Detectivii de microbi”
Copiii învață despre microbi prin jocuri și experimente simple.
6. Gimnastică de înviorare
Mișcarea este importantă deoarece „activitatea fizică regulată contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului” (UNICEF).
Rolul educatoarei
Educatoarea este un model pentru copii. După cum afirmă Crețu ( Psihologia vârstelor ), „copilul învață în mare măsură prin imitarea adultului”.
Aceasta trebuie să organizeze activități variate și să încurajeze comportamentele sănătoase.
Colaborarea cu familia
Implicarea familiei este esențială. „Parteneriatul dintre grădiniță și familie contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului” (Curriculum pentru educația timpurie, 2019).
Concluzie
Educația sanitară este fundamentală la grupa mare, deoarece pune bazele unui stil de viață sănătos. Prin activități interactive și prin colaborarea cu familia, copiii își formează deprinderi care le vor influența întreaga viață.
Bibliografie
• Ministerul Educației (2019), Curriculum pentru educația timpurie
• MECTS (2010), Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie
• Ionescu, M., Bocoș, M., Pedagogie, Editura Polirom
• Verza, E., Verza, F., Psihologia copilului, EDP
• Crețu, T., Psihologia vârstelor, Polirom
• OMS – materiale privind educația pentru sănătate
• UNICEF – ghiduri pentru dezvoltarea copilului

HIPERACTIVITATEA LA COPIII PREȘCOLARI

Ana Năsui — Mon, 09 Feb 2026 05:52:28 +0200

De cele mai multe ori,copilul hiperactiv este catalogat drept un copil *rău*,
care face tot posibilul pentru   a-i necăji pe colegii de la   grupă și pentru   a exaspera educatoa-
rele.Ceea ce trebuie înțeles este faptul    că acești copii nu sunt *răi* prin natura lor, iar compor-
tamentul pe care îl manifestă este rezultatul unei tulburări.Toată   lumea îi consideră pe aceștia ca
fiind neascultători,considerând că trebuie pedepsiți mai aspru decât ceilalți copii care sunt mai liniștiți.Din contră,acești copii trebuie pedepsiți   mai puțin și trebuie încurajați mai mult.La    ei,
granița dintre *nu vreau* și *nu pot* este   foarte   greu de delimitat sau balanța înclină înspre lipsa capacității de a face anumite lucruri.
                           O    modalitate    eficientă   de    disciplinare   începe   cu   înlocuirea   etichetelor   verbale(ex. copilul   este leneș) cu   comportamente    specifice , care   pot   fi   modificate(ex. copilul
nu face ordine). Evitarea   etichetelor înseamnă de   fapt că nu copilul este ținta disciplinării , ci comportamentul lui.În acest fel se evită formarea unei   imagini     de sine negative    a   copilului și se asigură eficiența   disciplinării la   care se   va recurge.
          Încurajarea   comportamentului dorit duce   la   scăderea   incidenței comportamentului indezirabil.Este   remarcabil efectul   pe   care îl   are   acest   lucru asupra    comportamentelor pro-
blematice . Stabilirea unor reguli clare   ne ajută   să evităm impactul negativ al observațiilor pe care i le facem   copilului.
         Experiențele pozitive   cu   copilul   sunt    foarte   importante.Acestea   constă   în activități   distractive, cum ar fi jocurile   preferate de   copil.
     În   cadrul   unui   grup    de   preșcolari în care   se află și   un   copil   hiperactiv , acesta poate ajunge să distrugă   armonia grupului.El   ar trebui   să fie   responsabilizat   mai   mult   decât   ceilal-
ți   copii, în acest fel   consumându-și energia în mod constructiv, această   metodă contribuind și la creșterea   stime   de sine.
     Copilul    hiperactiv trebuie   ajutat să învețe   să-și   mărească capacitatea de concentrare a atenției, iar acest   lucru   se poate   realiza prin implicarea lui într-o serie de activități și jocuri care    au   un   astfel   de   obiectiv.
           O altă   modalitate   de   disciplinare   pozitivă   folosită este cea   a acordării de recompense,
laude și aprecieri verbale în public pentru   comportamentele adecvate și pedepse categorice pentru comportamentele   negative.
         Acordând o atenție   aparte   acestui copil, împreună cu familia,psihologul,copiii din grupă poate duce   la   rezolvarea   problemelor   comportamentale   ale copilului hiperactiv.

PROBLEMA COPILULUI CU DIZABILITĂȚI

Ana Năsui — Sun, 01 Feb 2026 12:47:00 +0200

Termenul central utilizat în legislația și   practica românească curentă în legislația și practica românească   curentă este cel de *handicap*. Pe   locul   secund, ca   sferă    de   frecvență   și   utilizare este termenul   de    * deficiență*.Ambii termeni sunt acoperiți prin definiții în texte legale și au circulație în toate ariile relevante : protecția   copilului, educație și sănătate.
Un copil cu dizabilități, la fel   ca un copil tipic, are puncte   forte și slăbiciuni. E important însă ca părinții, cadrele   didactice și persoanele care intră în contact cu el să se concentreze, în special
asupra   a   ceea ce poate face, astfel să-l ajute să treacă peste provocări.Abilitățile   sunt mai importante decât dizabilitățile.
         Părinții   și   cadrele   didactice   pot sprijini intrarea   în colectivitate a copilului cu dizabilități învățându-l să -și exprime    emoțiile   negative într-un mod sănătos   și   prudent.De multe ori, copiii care au anumite probleme, fie cognitive, fie motorii, acumulează multe frustrări. Ei pot avea dificultăți de învățare   sau relaționare cu ceilalți copii.Copiii   se   pot   simți necăjiți când observă că sunt singurii care au anumite probleme, iar ceilalți copii nu se confruntă cu   aceleași   dificultăți ca și   ei.
            Părinții și   cadrele didactice pot vorbi   cu ei despre   gestionarea   emoțiilor, despre exprimarea lor într-un mod care să nu îi rănească   pe ceilalți și despre pârghiile cu ajutorul cărora pot trece   peste sentimente   negative.
             Motivația   joacă   un rol imporatant    în   realizarea   sarcinilor zilnice   pentru   orice   copil. Pentru cei cu dizabilități, orele petrecute în mediul   educațional   pot fi   mai   grele și   mai   provocatoare   decât un copil   tipic.
            Atitudinea   pozitivă   zilnică a adultului   față de copilul   cu   dizabilități îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea   capacităților de comunicare. Copilul   va comunica mai ușor dacă dorește să o facă,dacă dorește    să   exprime   lucrurile pe care le trăiește.Folosind eficient   capacitățile noastre   de   comunicare, vom putea   stimula modul de comunicare al copilului.Este   foarte important ca un copil   cu dizabilități să fie   ajutat   să devină   cât   mai independent   posibil în toate   acțiunile   pe care le întreprinde.
               Având   câștigate cât mai multe deprinderi   de   autonomie, copilul   cu dizabilități are șanse reale     de a fi   integrat în viața   socială din care   face   parte.
         Dezvoltarea   mentală   și   fizică   este   influențată   de mediul   încojurător. Pentru a   se putea dezvolta   normal, corpul , creierul și   sistemul nervos au nevoie de un mediu sănătos.Nutriția   este de   asemenea   importantă, acesta   fiind *conbustibilul* pentru   activitățile   fizice și joc.Deși   orice activitate   ajută   la dezvoltarea   copiilor, fiecare   se dezvoltă   diferit.
                          Copiii cu   dizabilități   au nevoie   de   protecție   în egală   măsură   cu   ceilalți   copii. Nu uitați   că folosirea   unui vocabular negativ referitor la deficiețe   sau   dizabilități afectează puternic   copiii. Este   important   să fim atenți   la cuvintele   pe care le folosim frecvent pentru a    descrie oamenii   și   să verificăm   înțelesul cuvintelor noastre.
                                  În   concluzie, trebuie   să încercăm   să tratăm dizabiliatea ca pe o   problemă a societate.

ACTIVITATEA EXTRACURRICULARĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Ana Năsui — Sat, 17 Jan 2026 09:33:37 +0200

                 Activitățile extracurriculare sunt activități educative desfășurate în afara activităților obligatorii,menite să dezvolte aptitudinile,creativitatea,spiritul de echipă și abilitățile socio-emoționale ale copiilor,oferind o experiență practică într-un mediu mai relaxat și centrat pe exploare.
               În planificarea și organizarea activităților extracurriculare este foarte important să se țină seama de câteva sfaturi și recomandări importante,printre care se numără :
• Stabilirea de obiective clare;
• Comunicarea deschisă și transparentă;
• Evaluare continuă și feedback;
• Gestionarea eficientă a resurselor;
• Adaptarea la schimbări și noi tendințe.
Activitățile extracurriculare cu o deosebită influență formativă sunt toate formele de
acțiuni turistice:plimbările,excursiile,taberele,etc.
             În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii și al vieții sociale,copiii se confruntă cu realitatea printr-o percepere activă,investigatoare,prin acțiuni directe asupra obiectivelor,fenomenelor din mediul înconjurător,a unor zone geografice și locuri istorice.
              Copiii dobândesc o mare cantitate de informații despre munca omului,își formează reprezentări simple despre structura și condițiile de viață ale unor plante și animale ,despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor,despre frumusețile și bogățiile țării,despre trecutul istoric al poporului român.
               Fiind axate în principal pe viața în aer liber,în cadrul acestor acțiuni turistice preșcolarii își pot forma sentimentul de respect și dragoste pentru natură,muncă,om și realizările sale.
           Acțiunile turistice contribuie la îmbogățirea conținutului jocurilor și al celorlalte forme de activități organizate în grădiniță.Astfel în urma plimbărilor,excursiilor în natură,în mediul social, copiii pot reda cu mai multă creativitate și exactitate imaginea realității în cadrul activităților de pictură,desen,modelaj,joc de rol,construcții.
            Vizitele la muzee,expoziții,monumente și locuri istorice,case memoriale – constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale,folclorice și istorice.
            Vizionările și spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniță,prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei.
            Serbările,prin specificul lor de activitate extracurriculară,reprezintă un necesar izvor de satisfacții,bucurii,crează bună dispoziție,favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic și psihic.
           Pentru copii,diversificarea activităților reprezintă o oportunitate esențială pentru dezvoltarea lor holistică.În acest sens,participarea la diferite activități sportive,artistice,științifice sau sociale îi expune la diferite medii și experiențe,contribuind la dezvoltarea abilităților sociale,
a gândirii critice și a creativității.Prin explorarea domeniilor variate,copiii își pot descoperii pasiunile și talentele individuale,dezvoltându-și astfel încrederea și construind o identitate solidă.
             În concluzie,activitățile extracurriculare sunt cruciale în dezvoltarea copiilor,deoarece oferă oportunități de învățare holistică,socializare și descoperire a pasiunilor individuale,consoli-
dînd astfel abilitățile esențiele pentru viață.

BIBLIOGRAFIE:
• Ministerul Educației (2019). Curriculum pentru educația timpurie. București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., & Fulga, M. (2008). Metode interactive de grup. București: Editura Aramis.
• Ionescu, M., & Bocoș, M. (2017). Tratat de didactică modernă. Pitești: Editura Paralela 45.