Nr............../din.................

PROIECT EDUCAȚIONAL
(de încurajare a lecturii de la cea mai fragedă vârstă)
”Fiecare copil merită o poveste”

Coordonatori proiect,

Dir.Prof.Micliuc Simona Nicoleta               Prof.Liliana Pricopi

Echipa de proiect,
Prof.Oistric Violeta

Prof.Săviuc Tinela

Ed.Hudișteanu Simona

ARGUMENT

Începând cu luna septembrie 2018, Asociația OvidiuRo derulează în România un program pilot de lectură ce se adresează în primul rând preșcolarilor și școlarilor mici din zonele defavorizate.
Programul are ca obiectiv diseminarea de resurse educaționale de calitate și formarea de formatori care să contribuie la creșterea calității educației preșcolare și școlare mici din fiecare județ.
Intitulat sugestiv Fiecare copil merită o poveste programul a ajuns și în județul Botoșani, în vara 2019, în mediul rural, zone defavorizate, unde au fost implicați în acest proiect educatori, profesori, bibliotecari, copii și familiile acestora pentru a face cunoștință cu cartea, cu povestea și mai ales cu Atelierele Șotron.
În toamna 2020 proiectul a continuat drumul către copiii din județul Botoșani și a avut loc  prima sesiunea susținută de doamna Maria Ghiorghiu , la Grădinița Dumbrăvița -Botoșani, unde am putut asista la primul atelier de citire cu voce tare, a cărții pete Motanul și ochelarii săi magici și Ursule Panda, Ursule Panda tu ce vezi?
Cu doamna Elena Mocăniță  manager județean, am demarat atelierele Șotron din cadrul  Programul Național de  lectură ”Fiecare copil merită o poveste”2020 .
Proiectul a demarat cu sesiuni de formare cu profesorii din învățământul preșcolar – metodiști și responsabili de cercuri pedagogice care, pe bază de voluntariat, vor deveni ei înșiși formatori în tehnici de predare centrate pe dezvoltarea limbajului.
– sesiuni de informare cu privire la  importanței facilitării accesului la cărți potrivite vârstei și la lectură pentru copiii ce provin din medii defavorizate;
–  training centrat pe literație cu profesorii de învățământ preșcolar din mediul rural care vor beneficia de centrele de bibliotecă pentru sala de grupă, puse la dispoziție de OvidiuRo.
Pentru o bună desfășurare a activităților am primit câte un set educational kit cu cărți gigant și informații privind modalitățile de implementare ale programului pilot de lectură în grădinițe.
Cu acest prilej am demarat astfel parteneriatul cu Asociația OvidiuRo, care ne-au trimis resurse educaționale pentru copii și profesori.
Programul Fiecare copil merită o poveste are ca priorități oferirea de cărți copiilor ce provin din familii defavorizate, formarea de formatori în metode centrate pe dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii la preșcolari și școlarii mici și dotarea cu centre de bibliotecă în grădinițe sau școli din zonele defavorizate.
Astfel copiii vor vor lucra cu cartea, profesorii vor beneficia de programe de formare online gratuite, care vor veni în sprijinul formării lor profesionale.
Așa a luat naștere și proiectul educațional ”Fiecare copil merită o poveste” din unitatea noastră , astfel ca și ai noștri copii , pe timp de pandemie să poată desfășura activități outdoor prin acest proiect benefic și dezirabil.
Din punct de vedere educațional, mediul rural vine cu numeroase dezavantaje față de cel urban. Mulți dintre copiii care învață la țară nu au nici măcar o carte acasă, și nici nu au parte de privilegiul de a le fi citită o poveste înainte de culcare. Cu ajutorul proiectului  “Fiecare copil merită o Poveste”, copiii care învață la grădinițele din județul Botoșani vor primi gratuit câte două cărți și punguțe din hârtie, caiete speciale.
SCOPUL PROIECTULUI:
- Implicarea copiilor din medii dezavantajate și a părinților acestora în Atelierele Șotron , pe tot parcursul verii 2020;
-Implicarea copiilor în munca cu cartea, în lectura cu voce tare, în activități de comunicare și limbaj în toate formele lui;
OBIECTIVELE pentru copii și părinți :
-să participe toți copiii implicați în activitățile de Șotron, săptămânal;
-să participe părinții la activitățile de lectură cu voce tare;
-să lucreze cu cărțile primite prin proiect;
-să păstreze resursele educaționale ;
-să se implice emoțional în toate activitățile de joc;

OBIECTIVE  pentru profesorii:
-să ridice materialele trimise de la Asociația Ovidiu ro prin curierat;
-să creeze un mediu adecvat outdoor pentru desfășurarea Atelierelor Șotron;
-să participe săptămânal la activități;
-să lectureze cu voce tare copiilor resursele primite de la Asociația Ovidiu. ro;
-să participe la secțiunile de formare online;
-să raporteze pe platforma online după fiecare zi desfășurată;
-să implice părinții în activități;
Grup țintă:
7 copiii ce vor intra în grupa pregătitoare în anul școlar următor 2020-2021;
  Beneficiarii proiectului:
-copiii participanți;
-părinții copiilor;
-profesorii implicați;

Echipa de proiect:
Prof.Baltă Rodica- director unitate Școala Gimnazială¬Ioan Cernat”Havârna
Prof.Liliana Pricopi -coordonator proiect- Ed. Grădinița Balinți Havârna
Prof.Camelia Clicinschi - învățătoare Școala Gimnazială ”Iancu Munteanu”Tătărășeni
Ed.Hudișteanu Simona - ed. nec. Grădinița Tătărășeni
RESURSE UMANE:
-copiii
-profesori
-părinți
RESURSE MATERIALE:
-kiturile profesorilor
-cărțile primite de la Ovidiu Ro pentru copii: Pete Motanul și ochelarii săi magici, Omida mâncăcioasă, E ziua Buldozerului, Ce surpriză,Elefantul  Elmer ;
-Hăți cu fauna și flora din România;
-eprubete, pipete, acuarele, produse sanitare și de protecție anti Covid- dezinfectant, măști , săpun lichid, șervețele;
RESURSE FINANCIARE :donație 100 roni pentru materiale de curățenie și igienizare;
RESURSE DE TIMP : vara anului 2020;
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
1.Primirea pachetelor cu materialele de lucru;
2.Achiziționarea materialelor pentru igienizare;
3.Pregătirea spațiului outdoor: vopsirea cauciucurilor, pregătirea pavajului cu șotronul și traseul pentru desfășurarea activităților de mișcare;
4.Săptămânal activități cu copiii: lecturi, jocuri, experimente, vânătoarea de comori;
2.Lucrul pe platforma elerning ”Fiecare copil merită o poveste”
3.Raportare săptămânală;

Prof.Liliana Pricopi
Grădinița Balinți-Havârna
Jud.Botoșani

Pandemia a venit așa ca un tăvălug.... Ca să facem totuși o conexiune zilnică cu copiii, am recurs la educația online. Pentru început a fost ceva pe care o consideram de natură  trecătoare, dar lucrurile au luat o turnură neașteptată, s-a prelungit  perioada  de pandemie așa că am căutat soluții pentru a face actul didactic cât mai eficient și atractiv.
Am descoperit zi de zi platforme educaționale, care mi-au creat confortul în predarea online, la început am plecat de la Facebook grup închis, de la grupul de Whats App, dar apoi  pe Classroom am găsit modalitatea de a comunica eficient cu părinții și copiii .
Am creat materiale, recurgând la resurse digitale  de pe platforme ca: wordwall, jigsawplanet, learningapps, canva, care mi-au fost de un real folos pe toată perioada școlii online.
Așa au luat naștere jocurile cu roata: provocărilor https://wordwall.net/myactivities, prin care copiii erau puși în ipostaza de a descoperi elemente de pe roata provocărilor, să descrie ce văd, să despartă în silabe acele cuvinte  descoperite, să formuleze propoziții formate din două sau trei cuvinte , să spună două lucruri despre imaginea vizualizată. În același timp copiii aveau de respectat  timpul stabilit și să elimine elementul cu care a lucrat, astfel ca la final pe roată să nu mai fie elemente.
Dacă-am fi făcut fizic acest lucru, puteam să-i dăm denumirea de joc didactic, unde erau reguli, sarcini de lucru, elemente surpriză și jocul de probă, dar așa îl numim doar un joc de atenție și perspicacitate. Așa am creat cu ajutorul acestei platforme, jocuri interactive cum ar fi: Caracteristicile iernii, Bucuriile Crăciunului, Iarna în sat, Meseriile, Banii , etc, pe care le-am folosit cu succes în activitățile de la sectoare : joc de masă ,la bibliotecă, științe , etc.
Aceeași platformă mi-a oferit posibilitatea de a construi jocul de cărți pentru copii , unde aceștia aveau de amestecat cărțile, de întors o carte și de denumit imaginea. Este o simulare a jocului de cărți real, doar că în manieră virtuală are efect sonor, care-l atrage pe copil, îi strârnește curiozitatea. Apoi ca să complicăm jocul, cerințele se multiplicau cerându-le: să formeze cuvinte mici ( diminutivele) , de exemplu: dacă imaginea prezenta un câine copilul căuta forma de diminutiv și pronunța cățel, dacă imaginea ilustra o casă , copilul denumea căsuța, etc.
Chiar dacă nu a fost deloc plăcută situația educației online, putem spune c-a avut și partea ei bună, așa am descoperit posibilitatea de a  crea puzzele, pe platforma jigsawplanet, unde după ce mi-am creat cont , am putut construi puzzelu-ri în funcție de tema pe care-o aveam în săptămâna respectivă, pe categorii de vârstă. Pot interveni întrebări de tipul : cum adică pe categorii de vârstă?
În funcție de grupă, de dezvoltarea cognitivă, emoțională și motrică  a copiilor din grupele pe care le coordonez, trebuie să țin cont de la toate situațiile, copiii de 4 ani nu vor putea realiza un puzzel cu 18 piese, pe când unul de 6 ani o va face foarte repede, de aceea am adaptat mereu numărul de piese ale puzzelului în funcție de vârsta copiilor, folosind de la puzzel-uri cu 9 piese pentru cei de grupă mică , 15 piese pentru cei de grupă mijlocie și până la 25 de piese pentru cei mari.
Astfel dezvoltam abilitatea copiilor de a lucra digital aceste resurse, de a antrena procesele cognitive : analiza , sinteza ,de a avea o atenție distributivă și o memorie vizuală activă .
Dacă la început părinții erau reticienți, neavând încredere că vor putea rezolva puzzele ,după o vreme au observat dragul cu care cei mici lucrau la puzzeluri și chiar mă rugau să le pun mereu , că-s foarte încântați de imaginile obținute în final, iar ca să punem și un pic de exercițiu creativ literar, ca sarcină după rezolvarea puzzelului , cei de grupe mijlocie și mari aveau de citit cu părinții imaginea obținută. Astfel făceau și lectura după imagini, dezvoltându-și limbajul, modul de comunicare, arta dialogului părinte -copil fiind foarte eficientă. https://www.jigsawplanet.com/PH2019lp
Pe perioada pandemiei am folosit cu mult drag și platforma  Canva, care mi-a folosit la raportări ale activităților, pentru crearea de povești sub formă de carte , la formarea de anunțuri pentru diverse evenimente. La fel ca și la anterioarele platforme, mi-am creat cont pe care apoi l-am accesat de câte ori am avut nevoie să creez materialele necesare pe această platformă. Mult mai eficientă, cu multe resurse pe care să le poți folosi, foarte utilă și pentru crearea unor cărți digitale, în vederea răsfoirii acestora de către părinți. https://www.canva.com/folder/all-designs.
Pentru jocuri de diverse categorii de activitate: matematice, de educare a limbajului, am folosit  platforma https://learningapps.org/, ocazie cu care am putut observa modul de implicare a părinților alături de micuți la rezolvarea exercițiilor propuse pe această platformă.
La fel de utilă a fost și platforma educațională , cu RED-uri destinate părinților și elevilor www.didactic.ro  pe care am postat materiale ,dar și teste de  verificare a abilităților și deprinderilor copiilor, a capacităților acestora de comunicare și conexiunilor logice pe care le pot face cu privire la diverse subiecte.
Astfel pot spune că pandemia a fost un timp mort, dacă fac referire la contactul fizic , vizual, emoțional, motric cu preșcolarul, dar în aceeași măsură un timp foarte eficient, productiv și creator , care ne-au schimbat  modul de lucru și de a crea fișele pentru copii, poveștile, jocurile interactive.
Acum putem spune că, autodidact, am deprins și dezvoltat o mini bibliotecă virtuală de care ne putem folosi mereu în îmbunătățirea actului didactic.

          Scopul proiectului a fost îmbogățirea limbajului preșcolarilor, dezvoltarea atenției și a curiozității prin poveștile citite la grădiniță și acasă.

          Activitățile de învățare pe care le-am desfășurat cu grupa mică ,,Îngerașii” de la Grădinița cu program prelungit ,,Căsuța Fermecată” Gherla, jud. Cluj, prof. înv. preșc. Oros Nica, au fost derulate față în față, dar și în online (noiembrie-decembrie 2020). Astfel, s-au citit cel puțin trei povești pe săptămână timp de o lună de zile. Pentru fiecare poveste a fost prezentată cartea, coperta, autorul, iar acestea au contribuit la îmbogățirea fondului de carte al grupei mici. A fost realizată o ,,omiduță povestitoare” din discuri de hârtie de diferite culori care creștea cu fiecare poveste citită, adică titlul fiecărei cărți era notat pe un disc, iar acestea se uneau odată cu fiecare poveste. Din textul fiecărei povești au fost alese trei cuvinte necunoscute; acestea au fost explicate copiilor și scrise, alături de imaginea corespunzătoare, pe panoul proiectului și pe fișa poveștii/ a cărții citite. Activitățile au continuat și în mediul online, unele povești fiind înregistrate și trimise copiilor pentru a fi vizionate acasă. Activitățile au fost realizate prin integrarea mai multor domenii experiențiale, în funcție de nevoile copiilor și pentru a se respecta Curriculumul pentru educația timpurie 2019.

         Colaborarea cu familia a constat în realizarea unei ,,omiduțe povestitoare” acasă. Părinții au fost informați despre activitățile din proiect și li s-a propus citirea unei povești zilnic. Astfel, omiduțele copiilor creșteau și acasă. La finalul proiectului, copiii și-au îmbogățit vocabularul cu un număr foarte mare de cuvinte, lucru esențial având în vedere vârsta fragedă a acestora.

          O altă activitate a presupus crearea unei cărții electronice pe storyjumper.com de către toți membrii proiectului. Aceasta poate fi găsită accesând linkul următor: https://www.storyjumper.com/book/read/90063465/sgulerpdr#page/1

           Au avut loc webinarii în twinspace și o întâlnire pe zoom cu profesorii, copiii și părinții acestora. Părinții au apreciat activitățile proiectului și au luat cuvântul, exprimându-și părerea personală asupra activităților și a rezultatelor obținute. Au fost oferite diplome pentru fiecare copil. Activitățile au fost diseminate pe diferite site-uri, pe grupul de facebook al proiectului, pe instagram și pe blogul acestuia:   https://goncaemil42.blogspot.com/

Fotografii și înregistrări video ale activităților din proiect se regăsesc pe pagina principală a proiectului: https://twinspace.etwinning.net/121342/home

As vrea sa va rapesc din putinul timp pe care il aveti la dispozitie, pentru altceva, in afara de scoala, si sa aruncati o privire la ceea ce am initiat eu ca proiect. Avem nevoie de incurajari, de sustinere spoate in conditiile actualei nu in ultimul rand, de diseminarea proiectului.

Va multumesc, sa auzim doar de bine! Cat se poate in conditiile actuale.

Acest curs este avizat de Ministerul Educației și Cercetării și s-a finalizat cu obținerea unei adeverințe de participare.

Cursul s-a adresat cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care au o experiență redusă în desfășurarea parteneriatelor online și a parteneriatelor eTwinning. În cadrul acestuia, participanții s-au familiarizat cu platforma eTwinning, cu scopurile și misiunea eTwinning.
 De asemenea, a fost inițiat un proiect pentru exersarea aspectelor tehnice care țin de redactarea și punerea în practică a unui parteneriat eTwinning, utilizarea unui jurnal de proiect, a diferitelor instrumente și aplicații de lucru online, respectarea regulilor de comunicare în cadrul comunității eTwinning.

La finalul cursului, aproape toate cadrele didactice participante au reușit să devină parteneri într-un proiect cu cel puțin o țară înscrisă în program. Pe această cale, țin să îi mulțumesc doamnei profesor Nela Dumea pentru disponibilitatea, sprijinul și răbdarea pe care ni le-a arătat, pentru profesionalismul și exemplele de bune practici pe care ni le-a prezentat.

”Aceste webinarii își propun să fie cât mai practice, să se concentreze pe provocările cotidiene cărora noi toți trebuie să le facem față și să fie în spiritul educației deschise și accesului liber la cunoaștere. Ele sunt dedicate în special mediului universitar, profesorilor și studenților, dar nu exclud implicarea și a celor din învățământul pre-universitar.”

”Mai multe informații la https://elearning.upt.ro/ro/impreuna-...”

https://www.youtube.com/watch?v=txQGJtlPuzw

Prof. Liliana Pricopi

Grădinița Balinți-com Havârna

jud. Botoșani

Din cele mai vechi timpuri era o regulă scrisă, odată cu trecerea de 15 iunie era vacanța mare, am prins-o și noi cadrele ce avem o vârstă frumoasă, au prins-o și generațiile mai tinere, dar din acest an s-a schimbat acest lucru, odată cu intrarea în perioada de pandemie, lucrurile n-au mai fost la fel. Vacanța e mai mare și-a început mai de mult....spun copii, pe care-i întrebi cum e în vacanță? ”- Ne-am săturat vrem la școală, e prea mare și-a început mai de mult această vacanță!”.

Din acest motiv ne-am gândit , un grup de profesori inimoși să instituim ”Școala de vară”, nu că n-ar fi existat până acum, dar se auzea de așa ceva doar la oraș , unde părinții implicați în muncă, la serviciu, nu aveau pe cine-și lăsa copiii pe perioada vacanței de vară și atunci îi înscriau la programul școlii de vară , care într-o oarecare măsură le rezolva problemele, dar la sat este o noutate .

Însă acum , noi ne-am gândit și-am proiectat un alt tip de școală de vară, cu doar cinci copii, ca să respectăm și regulile de distanțare socială, copii care provin din familii necăjite, chiar ”sărace” s-o spunem pe cea dreaptă, că sunt peste tot , care vor fi în toamnă elevi în clasa pregătitoare, iar pe parcursul sem al II lea au pierdut foarte multe lucruri, din cauza închiderii grădinițelor și pe care să-i așteptăm în fiecare zi de marți la școală cu alte și alte provocări.

La început a fost un pic greu, nu aveam încredere că vor veni copiii, ne puneam mii de întrebări:-Cum să faci ore pe pavajul dintre școli? -Cum o să fie atenți , când drumul le oferă panorama cotidiană și ochișorii lor vor fi pe drum?, -Cum vom face dacă plouă? dar lucrurile s-au așezat așa de bine, că ne gândim dacă nu cumva o vom face și la anul viitor.

Din luna martie, noi am desfășurat școala online, dar în sufletul nostru , a profesorilor există un pic de nemulțumire vis a vis de lipsa de comunicare afectivă cu copiii, faptul că nu le putem observa acea licărire din ochi când sunt mulțumiți de ceea ce fac sau de tristețea din mimica feței , când lucrurile nu sunt după bunul lor plac.

Aducându-i în școala de vară , i-am regăsit pe acei copii zglobii, veseli, plini de energie, pe care parcă ne-o transferau și nouă voluntarilor . Nu pot relata în cuvinte dragul de școală, plăcerea de a fi împreună de a se juca, de a explora împrejurimile, de a descoperi lucruri ne mai știute de ei până acum, de-a striga parcă din toate puterile ”Doamna !”.

S-au implicat în foarte multe activități, care le-au consolidat priceperile și deprinderile formate anterior în grădiniță, dar le-au construit și alte repere pentru zborul spre treapta următoare a formării lor ” școala”.

Am pornit de la lucruri simple, de la o poveste, pentru că de poveștile spuse de doamna , le-a fost cel mai dor în această perioadă, povestea abordată a fost ”Pete Motanul și ochelarii săi magici”, prin intermediul căreia le-am transmis dragostea de lume, de viață , de prieteni indiferent de situație. Încrederea în forțele proprii, încurajarea prietenilor dar și să avem încredere în înțelepciunea celor trecuți prin viață, cum a fost Doamna Bufniță. Apoi cu ajutorul acestui text minunat am dezvoltat atâtea activități deosebite, din care copiii au avut de învățat lucruri noi și utile. Am scris cuvântul ”Magic” , cu diverse materiale din natură, am recurs la pietre, la frunze, la scoici, la nasturi , dar și la culorile clasice. Am descoperit cuvinte magice, ascunse în abrevierile numerelor de la mașini, am decodificat aceste numere , cifre, indicatori de județ, am identificat fel de fel de mesaje scrise în mediul nostru: pe cabina de așteptare a microbuzului, pe sigla școlii, pe afișul de pe gardul magazinului, pe rastelul cu butelii, fost minunat.

Am putut observa lumea cu ajutorul ”ochelarilor albaștri magici” văzând-o de fapt la fel , doar colorată în albastru și-am dedus împreună că lumea nu poate fi schimbată de ochelari ,ci doar de noi și percepția noastră, de dorința noastră de a o vedea altfel .

Tot în timpul școlii de vară, am trecut la explorarea lumii vii, am observat cu lupa ”firul ierbii și furnica, care-l escalada”, am observat omida care rodea frunza din dorința de-a ajunge un fluture mare și colorat și astfel am parcurs conținuturile cărții ”Omida cea flămândă”, din care-au învățat că toate lucrurile au o evoluție, un parcurs , au învățat că totuși alimentația este foarte importantă și că indiferent dacă ești om, omidă sau altă viețuitoare , ai nevoie de alimentație , ca să poți să te dezvolți. Au desenat omida cea flămândă cu cretă colorată, au personalizat-o cu litera inițială a prenumelui fiecăruia, iar la final au putut desena pe asfalt un fluture uriaș, colorat cu toate culorile curcubeului.

Numărăm, adăugăm sau scoatem , facem omida mai lungă sau mai scurtă, mai subțire sau mai groasă , totul prin joc și interacțiune, prin dorința enormă ,de a fi împreună, de a interacționa unul cu celălalt ,de a ne implica în activități de învățare out door , care să ne consolideze cunoștințele și deprinderile pentru viitor.

Prin intermediul școlii de vară am fost împreună , am interacționat, ne-am intrat în rutină, am așteptat cu nerăbdare revederea și mai cu seamă am făcut atâtea lucruri frumoase, pe care dacă ar fi stat acasă copiii nu le-ar fi știut niciodată.

”Dacă poți arăta drumul corect unui copil spre viitor și n-o faci, păcatul este fără seamăn, ajută-l pe copil să vadă lumea prin ochii tăi, dar sporește-i în inimă dorința de-a și deschide proprii ochi să poată vedea dincolo de nori!”

In the lesson plan I tried to include all of the essential elements of a project based approach, that included:
• A challenging problem or question - How to create a time capsule to send back to 2000
• Public product - The time capsule that the students create
• Key knowledge and skills - During the project the students have to work collaboratively and take responsibility for producing their time capsule
• Sustained inquiry - The students use time capsules from the past to research, explore and find out about the lives of students in 2000
• Authenticity - The materials they research are genuine
• Student voice - They can choose their own means of creating the time capsule and they are free to decide what they include
• Critique and revision - Students have the chance to give and get feedback from other students at the drafting stage of their project
• Reflection - At the end of the process students can reflect on what they learned and what they felt they did well and would like to do better
PBL Lesson Plan
Stage 1: Lead - in
Aim: The aim of this stage was to get students thinking about the concept of different times and communicating across time.
• I put up the title of the lesson - Time Travel.
• I asked students to think about where they would go - the past or the future?
• I gave the students some time to think about it and then got them to discuss it in pairs or small groups.
• I got some feedback from around the room.
Additional resources: Episode 3 from Project Explore 4 to get students thinking about time travel.
Stage 2: Inquiry 1
Aim: The aim of this stage was to help students access and share their existing knowledge about 2000.
• I showed the students the discussion questions ‘Life in 2000’.
• I put the students into their project groups and asked them to discuss the questions and share what they knew.
I asked the students to try to make a list of the 6 - 8 things that they thought were most important.
• I got some feedback from around the room.
Stage 3: Inquiry 2
Aim: The aim of this stage was to help students learn about the past from students in the past.
• I told the students that 20 years ago students like themselves created time capsules about their lives and the things that were important to them to send into the future.
• I told the students that they could open the time capsules and find out about the past.
• I asked the students to look at the materials from the time capsules and check to see how many of the things on their list were correct.
• I showed the students the posters created by students in 2000.
• I gave the students some time to look at the materials and discuss together.
• I asked the students to discuss what things surprised them and what things have changed and what things haven’t changed since 2000.
Stage 4: Drafting
Aim: The aim of this stage was to get students collaborating together and develop their team working skills.
• At this stage, I told the students that I wanted them to send a time capsule back to those students in the past and showed the students the mission brief.
• I asked the students to work in groups to decide what form I would like that to take and what they wanted to include. I suggested some of those formats, but it should have been up to the students to work together and decide.
• I asked the students to work together and provided a draft of their ideas for what they wanted to create and include.
Additional resources: reading and grammar activity from page 61 Unit 5A of Project Explore to give students additional ideas for the sort of things to include in their time capsule.
Stage 5:
Critique and revision
Aim: The aim of this stage was to develop students’ abilities to give and accept constructive criticism.
• I asked the students to share their ideas with another group and tried to get some suggestions about how to improve their ideas.
• I gave the students some time to review their brief after they had shared ideas.
Stage 6: Production
Aim: The aim of this stage was to get students working together to produce their finished product.
• I asked the students to start work on producing the finished time Capsule and wanted to give the students some extra time outside of the class for that.
Stage 7: Public product
Aim: The aim of this stage was to give the students the chance to share their products publicly.
• In the next class, I got the students to show and share what they had produced.
Stage 8: Reflection
Aim: The aim of this stage was to encourage students to reflect on the learning process and self-evaluate.
• I got the students to write a short reflection about what they learned from the process, what they did well and
what they would like to do better.
• Poster
• Video
• Presentation
• Story
• Other
One of my students, a group of four students, chose the format of a newspaper to tell their story of travelling in the past, from the year of 2020 back to the year of 2000. For them, it was a unforgettable experience. Full of joy and laughter, creative – some of the pictures are the students’ own drawings, collaborative, they lived the experience of their lives.
In my opinion, the use of a project based approach to creating entries for ‘The Project Competition 2020’ task had great benefits: when students take responsibility, or ownership, for their learning, their self-esteem soars; t also helps to create better work habits and attitudes toward learning. Although students do work in groups, they also become more independent because they are receiving little instruction from the teacher. With Project-Based Learning students also learn skills that are essential in higher education. The students learn more than just finding answers, PBL allows them to expand their minds and think beyond what they normally would. Students have to find answers to questions and combine them using critically thinking skills to come up with answers.
Here is the story of some of my students – they are the time travelers: Theo, Irina, Maria, Dragos and John
You can see the final product in the format of a newspaper here:
https://padlet.com/ninaignat68/dbwmbh40xfrg0ysk

"ON FACING BACKWARDS – A NEW TIME MACHINE???"
After we had finished the English class, we joined a project for getting grades. The first place that came into our mind was the library, a quiet place where we could hear our thoughts. Going throw the library I could feel the smell of old paper in the air, going deeper and deeper in that jungle of bookshelves with the books as leaves. Since all the modern computers were occupied, we went to the only available computer. During its start, we could see the dust collected for a long time, we could figure it out that it was the first time in a while it was powered up. As we saw the windows XP logo, we could tell we had touched an artifact.
During our research, Irina went and brought a few coffees, when accidentally her leg got caught in a cable spilling all of the coffee over the computer that acted as expected after coming in contact with hot liquid.
We freaked out, that we must have paid a fortune for it; luckily, our colleagues were handy with computers and threw a look to see if they could fix it. (we thought there was no chance but trying to fix it couldn't do any more harm, right?) Out of the blue, the computer started fuming and strange lights started coming out of it. The next thing we knew was that we felt like we were sucked by a vacuum and the force pulling us got stronger and stronger with every second passing by.
The next thing I remember is that we woke up on the floor in the same library but something was feeling odd and I couldn't figure out quite what it was.
We got up and asked ourselves what was going on (to our surprise, the computer was somehow fixed and looking better than before our research).
As we got out of the library, the difference between us and the others was enormous, particularly clothing.
Girls were wearing checkered dresses with a blue apron on top, and boys were wearing a school suit with a blue tie.
As we walked on the corridor to the class, everybody was staring at us with curiosity as we came from the future. (we really came from the future :D)
As we stepped into the class, we looked for our colleagues but couldn't see any familiar faces.
We headed to the back of the classroom, where we saw the only empty benches in the whole classroom. After the first bell, the history teacher entered the classroom, but she had a younger appearance. I felt like the stranger of this school, this bizarre situation couldn't answer the question "what is going on? ". All of us felt the same about this odd situation. Weirdly enough, there were no tablets, no smart tables (only chalkboards), there was no trace of any modern technology.
As the class came to an end, someone came over to us and asked who we were. After that, we became the center of attention, making us feel pressured.
As the bell rings, we rush out of the classroom to prevent any more attention being drawn toward us.
Here we are, the backyard, after the corner under our favorite acacia, we all share what we just experienced and try to put it piece by piece in hopes of finding an answer. As we take peeks to the yard, we see the kids, and even high schoolers play outdoor games, unlike now in 2020 it was unordinary because of the presence of mobile phones, although kids are still playing outdoor games, their number has significantly decreased.
Coming to think about that, the image of me as a kid rushes my mind. The famous bench was still there but in a bad shape. Right next to the bench was a newspaper, Dragos grabs it and reads it word by word, a shock on his face appears when he reads the date of the newspaper (February.14.2000). Most of us fainted away by just realizing that we got stuck in time.
A kid in 2020 reads fewer books than one in 2000, the same kid doesn't or does (on a small scale) socialize with other kids making it harder to make friends, respect for teachers was more important than the lesson.
If I stay to think about it now, most of the things have changed, the educational system has changed a lot and the people themselves have changed.
From the precious memories that high-school would bring those times, now is a vague black hole with drained colorless memories, a bitter taste comes in my mouth for a moment followed by new thoughts. But that's my opinion, maybe others have a different vision on the new era of zombies. Moving on, without looking back, we raised our foot and went straight to the library where it all happened.
As we see the computer once again, we stare and remember the things that happened hours ago.
Luckily, all the students were attending the classes which is why the computer was unused.
As we powered it, the lack of wear was noticeable as the computer started almost instantly. On the desktop, a folder titled "The year 2020" had been highlighted, inside it was a picture with us before we got transported in the past. One of us dared to click on the picture, which turned the computer in that unforgettable vacuum that got us here in the first place. A terrible sensation if you ask me.
That time, all of us woke up… in the same place but somehow we were on our foot. I could smell the coffee which Irina spilled over, a feeling of home sweet home was present and fortunately, that time spent in the past didn't change the time in the present (hopefully). History class, we all sigh relieved and have a little chat then out of nowhere the teacher stops and tells us to pay attention.
As the class comes to an end, we are the last ones who step out of the class when the teacher tells us next time to pay attention to the class. As we apologize, her mood shifts into a brighter one and stutters for a moment then she quietly speaks for herself (I do know you from somewhere) (Butterfly Effect). We remain quiet then we make our way home…
THE END…

Sectiunea POEZIE

Elevul Luca Iordachescu, clasa a IX-a, profil Filologie

AROSE FROM THE MUD
You left me in the mud, you left me here to rot
When I offered you my soul, I lied to you not.
This is not the end for me at all, I  merely fell
This is not the end at all, rage against the farewell
This is not the end for me, my wings are regrowing
This is not the end at all, my blood is still flowing.
Have faith in me, father, my fate is to be great
I’ll behead the phony angels, the hate can give me help.
Don’t ora pro me, mother, I can take care of myself!
I wasn’t as sadly forsaken as I was gladly waken.
Don’t ask yourself ’’why?”, ask yourself ’’why did I?”
I was shot dead, but my corpse will walk and decry
I was shot dead, but my heart is still beating.
Don’t cry when I rise above you
You could have been here with me
I offered you my soul and you threw it in the pit
I ought to sleep underground never more
I postponed my vision, but not anymore.
When I’m done with you, you’re only going to be
Another dead memory that I’ll be proud to bury.
But until then, I’ve entrusted myself with a duty
I’ll protect myself, for my own god damn sake!
When I break free, there’ll be nothing left to forsake
I am alive yet they think  I’m dead and they can’t comprehend.
                                     I’ll shine and they’ll hate me for that

Elevul Theodor - Julien Ion, clasa a X-a, profil Tehnic

MIGHTY STAR

As the roses bloom
I find this beautiful
Like a shown star on sky
Where my naked eyes can look.

People, on the other side, are selfish
Foolish and full of them.
They won’t bloom as my roses do
By their maggots getting through.

Sun is watching from the skies.
He’s so warm for our iced hearts
Giving us a greater purpose
The Almighty Star arises.

That was a long time ago
When the Sun believed in all.
Now he’s tired, he’s done for
Waiting for a new hope.

Sectiunea PROZA

Eleva Ana Huhulia - clasa a IX-a, profil Filologie

PAINS OF BLOOMING

We bloom in waves, we bloom in pieces that we lost on the way, on the journey of growth, that is, oh, so hard and we play with fire every day, searching for familiar souls like ours to get lost in, without realizing that it’s so much easier to get lost in places you’ve never been before.
Craving storms to blast and feed the flowers in the garden of our minds while the sun is still waiting for reassurance. Wrapping ourselves in fairytales, searching for the truth in the unknown in the hidden parts of the universe, on the other side of the moon, in the words we never said, but wanted to.
There are times when our mind gets strayed in the darkest of depths and we’re resisting in vain to the storming of atoms blasting throughout our apperception until there’s nothing left but the fondness of our thoughts.
Fighting the pains of growing by ourselves. Feeling things that other generations could only wish they didn’t. Building castles in the sand, near the shore and telling them that the waves can’t break them. That once they’ve settled, things are permanent. They’re unbreakable. They hold a power no one else can reach.
I wish I felt like that about myself. Instead, I choose to love people more than I love my whole being. If loving was a sin, I’d want no place in Heaven. I’m still blooming. Sometimes I bloom without stopping, uncontrollably and without limitations. Sometimes, I bloom so slowly, my petals start falling before they even get to keep their heads high.
Everybody loses themselves sometimes. Life is like one of those games that you play on your own. You don’t always win but you never really lose. Every mistake is a lesson. Every fall gets you higher that you’ve ever been. Every heartbreak makes you feel more human. More alive.
We’ve been told legends, since we were born. Since the ocean wasn’t meeting the sky in the horizon. Since the sun was just a big, hot piece of universe. Since the stars were just atoms, glimpses of light. So please tell me, if you believe in legends, why don’t you believe in you?
Put yourself first! Take care of your petals! Bloom!