iTeach: Blog Ani-Georgiana Odoroaga

Rolul familiei in dezvoltarea prescolarului

Ani-Georgiana Odoroaga — Sun, 22 Feb 2015 18:32:17 +0200

A.S.Makarenko, fiind convins de rolul exemplului în educaţie – ca şi de înclinaţia copilului pentru imitaţie – se adresează părinţilor astfel: “Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi. Îl educaţi în fiecare moment al vieţii voastre, chiar şi atunci când nu sunteţi acasă.
Felul cum vă îmbrăcaţi, cum vorbiţi, cum vă bucuraţi sau vă întristaşi, cum vă purtaţi cu prietenii şi duşmanii, felul cum râdeţi sau citiţi ziarul- toate au pentru copil mare însemnătate.
Copilul vede sau simte cea mai mică schimbare în ton; orice subtilitate a gândurilor voastre ajunge la el pe căi pe care voi nu le observaţi.”
Părinţii sunt primii educatori din viaţa copilului, fapt recunoscut în pedagogie încă de la comenius, care, în prima carte de educaţie a copilului, considera că educaţia primită de acesta până la vârsta de şase ani, în primul rând de la mama, este determinantă pentru dezvoltarea sa ulterioară.
Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale, deoarece ea influenţează şi modelează persoana umană. Unii chiar merg mai departe şi susţin că acţiunea ei asupra persoanei este atât de mare, încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale. Familia este adevăratul laborator de formare a persoanei. Noi, adulţii, suntem adesea copleşiţi de grijile zilnice şi ne este tot mai greu să ne aducem aminte cum vedem lucrurile prin sufletul copilului care am fost.
Începând din primii ani de viaţă, copilul preia de la cei din jur gesturi, atitudini, limbajul, exemple de comportament. Prima relaţie a copilului cu lumea exterioară este cea cu familia. Aceasta îi oferă copilului primele informaţii despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv. Acest tip de relaţie este hotărâtoare în devenirea personalităţii, nu numai prin faptul că ea este primordială şi se menţine pe toată durata vieţii, dar şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea şi interacţiunea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.
Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct, prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect, prin modele de conduită oferite de părinţi-precum şi climatul socio-afectiv în care se exercită influenţele educaţionale constituie primul model social cu o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale. Este unanim recunoscut faptul că strategiile educative la casre se face apel în familie, mai mult sau mai puţin conştientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale copiilor, comportamentul lor socio-moral.
“Atâta timp cât tatăl şi mama nu-şi vor pleca fruntea în faţa măreţiei copilului; atâta timp cât nu vor înţelege că vorba COPIL nu este decât o altă expresie pentru ideea de MAIESTATE; atâta timp cât nu vor simţi că în braţele lor doarme viitorul însuşi sub înfăţişarea copilului, că la picioarele lor se joacă istoria, nu-şi vor da seama că au tot atât de puţin dreptul şi puterea de a dicta legi acestei noi fiinţe, pe cât n-au puterea şi nici dreptul de a impune legi în mersul aştrilor…” (Ellen Key)
Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui. Iubirea este fundamentul unei copilării lipsite de griji. Fiecare copil are propria modalitate de a oferi şi de a primi iubire. Când copilul se simte iubit, este mai uşor de disciplinat şi de format decât atunci când simte că rezervorul său emoţional este gol. Iubirea adevărată este totdeauna necondiţionată. Iubirea necondiţionată este iubirea totală, este o lumină călăuzitoare care străluceşte în întuneric şi ajută părinţii să-şi dea seama ce trebuie să facă pentru a-şi creşte copilul.Iubirea necondiţionată înseamnă a iubi copilul indiferent de cum arată, de ce talent manifestă, de cum ar vrea să fie, de ceea ce face. Familia trebuie să asigure adăpost, hrană, haine, să-şi asume şi răspunderea formării lor mentale şi sentimentale.
Fără iubire, copilul va muri din punct de vedere emoţional şi va deveni un handicapat pe viaţă; baza emoţională se construieşte în primele 18 luni de viaţă. “Hrana” necesară sănătăţii emoţionale constă în mângâierile fizice, vorbele bune şi îngrijirea tandră. Fundamentul iubirii aşezat în primii ani de viaţă afectează capacitatea copilului de a învăţa şi determină în mare parte momentul în care va fi capabil să sesizeze şi un alt tipă de informaţii.
Copilul trebuie să atingă un nivel emoţional necesar de maturitate, înainte de a fi capabil să înveţe în mod eficient la nivelul vârstei sale. Dacă iubirea va fi alimentată aşa cum se cuvine, copilul va înflori şi va binecuvânta lumea prin frumuseţea sa; fără iubire va deveni o floare veştejită, însetată.
Există cinci modalităţi în care copiii exprimî şi înţeleg iubirea: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile, serviciile.
Mângâierile fizice sunt cea mai puternică voce a iubirii. Copiii care sunt ţinuţi în braţe, sunt îmbrăţişaţi, sărutaţi, se dezvoltă mai devreme din punct de vedere emoţional, decât cei care sunt lăsaţi multă vreme fără un contact fizic. Ţinutul în braţe în timp ce i se citeşte o poveste, devine amintire pentru tot restul vieţii.
Cuvintele de încurajare, “balsam pentru suflet”, hrănesc interiorul copilului, dându-i sentimentul valorii de sine şi al siguranţei, căci “în voia limbii este viaţa şi moartea”(proverb ebraic). Tonul vocii, blândeţea, atmosfera afectuoasă , toate comunică o căldură emoţională şi multă iubire. Cuvintele de laudă, de încurajare, cuvintele călăuzitoare, tonul agreabil şi o mânie stăpânită vor aduce oricând un câştig însutit. Un mesaj pozitiv transmis în mod negativ va aduce rezultate negative.
Timpul acordat este darul pe care părintele îl oferă prin prezenţa sa copilului. În multe case, copiilor le este mai greu fără televizor decât fără taţi. Cu cât legătura emoţională dintre copil şi tată este mai puternică, cu atît scade posibilitatea de a se ajunge la un comportament ce presupune delincvenţă. Timpul acordat trebuie să presupună şi un contact vizual plăcut şi plin de afecţiune. A privi copilul în ochi este o modalitate foarte eficientă de a transmite iubire din toată inima către sufletul copilului. Nu trebuie lăsat copilul să creadă că i se oferă iubire pentru că a făcut ceva pe plac în momentul acela, trebuie să i se ofere iubire în mod consecvent, orice ar fi, indiferent de comportamentul lui sau de orice alte împrejurări.
Timpul acordat înseamnă a desfăşura o activitate împreună, cunoscând astfel mai bine copilul, împărtăşind gândurile şi sentimentele. Tot ceea ce se face împreună cu copilul va conta întotdeauna.
Darurile sunt o formă de recunoştinţă sau de stimulare. “Cel mai frumos dar pe care îl puteţi oferi copilului este propria sănătate emoţională, fizică, spirituală şi intelectuală.” (Sherill şi Prudence Tippins)
Serviciile pline de iubire nu sunt sclavie, se fac de bună voie. Serviciile cu compasiune şi iubire sunt caracteristice părinţilor cu vocaţie. A fi părinte bun nu înseamnă a oferi copilului tot ceea ce îşi doreşte.
Pentru a fi un părinte bun, trebuie:
• să observe felul în care copilul îşi exprimă iubirea faţă de dumneavoastră;
• să observe felul în care copilul îşi exprimă iubirea faţă de ceilalţi;
• să ascultaţi cu atenţie care sunt cele mai dese rugăminţi ale copilului dumneavoastră;
• să observe care sunt lucrurile de care se plânge cel mai adesea;
• să-i oferiţi copilului posibilitatea de a alege.
Părinţii au rol major în disciplinarea copilului, misiune dificilă care presupune înţelepciune, imaginaţie, răbdare şi multă dragoste. Disciplina presupune o misiune îndelungată şi foarte vigilentă, aceea de a călăuzi copilul de când este sugar şi până la vârsta adultă.
Părinţii sunt cheia capacităţii copiilor de a învăţa şi de a reuşi în toate direcţiile.
Bibliografie:
Revista de comunicări ştiinţifice Didactica, nr.3-ianuarie 2009, Ed. Didactica Publishing House.

Necesitatea cunoaşterii psihologice a elevului

Ani-Georgiana Odoroaga — Tue, 15 Apr 2014 18:44:02 +0300

      Perioada de la 5-6 ani este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica.
      Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului în institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la rândul lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Aceste forme de contradictii constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a câstigarii de modalitati diverse de activitati, a dobândirii de abilitati înscrise în programele gradinitelor. Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc în aceste conditii.Scolarul(5-6/7 ani) manifesta în ansamblu o mai mare forta, agilitate,inteligenta, reticiente în situatii usor penibile. Câmpul atentiei este dominat de o întelegere mai profunda a situatiilor.
      Exista si în perioada prescolara mare o oarecare opozitie fata de adulti, opozitie ce se manifesta spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii,atitudinile opozante sunt oprimate în comportament, dar alimentate subconstient. Se manifesta în conduitele alimentare (anorexie) si pune în evidenta susceptibilitati nesatisfacute – o stare mai tensionala dintre dorintele de autonomie si dependenta afectiva usor contrariata de rivalitati fraternale. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, în numeroase familii copilul mai are unul sau doi frati mai mici. Caracteristica este la prescolarul mare si adaptarea mai evidenta a conduitelor fata de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele doua medii concurente, familia si gradinita. În acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar în gradinita, rasfatat, nervos, si invers,fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultatile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distante psihologice de conduita în cele doua medii.
Ajuns la varsta de 5-6 ani, copilul devine pe zi ce trece mai sigur de miscarile sale, problemele de coordonare aparand in situatii exceptionale. In plus, acum copilul merge la gradinita, fapt care de cele mai multe ori ii va produce o satisfactie imensa.
Limbajul copilului de 5-6 ani cuprinde aproximativ 2000 de cuvinte, notiunile care exprima cantitatile ca ”jumatate”, „mai mult”, „mai putin” fiind asimilate si prin urmare prezente in discursul copilului tot mai frecvent. Acelasi lucru se aplica si in cazul notiunilor care exprima gradele de dificultate, ca „usor”, „greu”, „complicat” etc.
La varsta de 5-6 ani copilul are capacitatea de a se ingriji singur de igiena sa corporala, cu exceptia spalatului pe cap. De asemenea, va opune rezistenta in momentul in care veti incerca dimineata sa il spalati pe fata. Totodata, copilul va resimti o adevarata placere daca il veti lasa sa se imbrace singur si asta cu atat mai mult daca hainuta sa este prevazuta cu nasturi sau sireturi. In plus, parintii vor fi placut surpinsi de faptul ca acum copilul de 5-6 ani poate manca singur si asta intr-un mod mult mai curat, imitand gesturile si obiceiurile parintilor sai. Este bine sa nu il descurajati, chiar daca uneori murdareste covorul sau fata de masa in momentul in care incearca sa isi unga gemul sau untul pe felia de paine.
   Temperamentul copilului de 5-6 ani este mult mai linistit si placut, perioada acceselor de furie fiind depasita si desi este mult mai autonom, acesta va dori sa aiba in continuare aprobarea parintilor sai. Foarte interesant de remarcat pentru aceasta perioada este capacitatea copilului de 5-6 ani de a face distinctia intre lumea copiilor si cea a parintilor, ale particularitati vor fi imitate pana la cele mai mici detalii in jocul sau.
   Copilul de 5-6 ani este o fiinta sociala, fapt transpus chiar si in jocul sau bazat pe activitati de grup. In aceasta privinta, multi dintre copii opteaza pentru activitatile desfasurate dupa reguli prestabilite, precum Domino sau carti, unii dintre ei acceptand chiar cu usurinta infrangerea sau faptul ca un alt copil conduce desfasurarea jocului.
   In afara jucariilor care imita realitatea inconjuratoare, copilul de 5-6 ani prefera ca activitati recreative povestile cu eroi umani si aventuri ancorate in realitate (sau care cel putin in mintea sa pot fi posibile in lumea oamenilor mari) si chiar muzica. Astfel ca, de cele mai multe ori, copilul dumneavoastra isi va exprima preferinta pentru anumite CD-uri cu muzica sa preferata.
   Regulile de politete, repetate de nenumarate ori de catre parintii sai, sunt acum puse in aplicare, dar daca se intampla ca uneori copilul de 5-6 ani sa le omita, sa nu treceti cu vederea acest lucru, ci dimpotriva, sa i le reamintiti constant. Nu uitati ca desi copilul dumneavoastra s-a dezvoltat simtitor in aceasta perioada, regulile de conduita nu au fost inca sedimentate. Totodata, incepand cu aceasta perioada copilul 5-6 ani devine mai calm si chiar conciliant, in vreme ce vorbele sale „intelepte” nu vor conteni sa ii surprinda pe cei din jurul sau.

Sa ne amintim de Eminescu...

Ani-Georgiana Odoroaga — Thu, 09 Jan 2014 19:08:05 +0200

Mihai Eminescu a fost numit de Constantin Noica "omul deplin al culturii romanesti" intrucat substanta operei sale sta sub semnul eternitatii prin ancorarea sa spirituala atat Ia traditiile culturii romane, cat si la esentele culturii europene, poetul fondandu-se spiritual "la scoala lui Homer, Shakespeare precum si la aceea a clasicului folclor romanesc".

Mihai Eminescu a realizat o opera monumentala a traditiilor populare si culte nationale, "depasindu-le prin geniul si munca sa". (Zoe Dumitrescu-Busulenga)
Titu Maiorescu, entuziasmat de inegalabila creatie eminesciana, prevestea faptul ca literatura) secolului 20 va debuta sub auspiciile "geniului sau", deoarece poetul il uimise prin vasta sa cultura nationala si universala, prin memoria sa impresionanta, numindu-1 "om al timpului modern".
     Eminescu s-a format spiritual in cultul istoriei nationale, studiindu-i cu pasiune trecutul de glorie, tinand conferinte despre "Geniul national" si "Patria romana", considerand ca "vertebrele nationalitatii sunt istoria si limba", iar "elementul moral si estetic al culturii isi are izvorul sau principal in literatura nationala". "Poetul nepereche" proiecteaza sa scrie o epopee nationala care sa cuprinda fascinanta istorie a neamului romanesc, incepand cu Dragos-Voda si mitul lui Zamolxe ("Gemenii", "Memento mori", "Rugaciunea unui dac"), trecand prin migratia popoarelor ("Strigoii"), ajungand la formarea principatelor romane ("Dragos-Voda *) si elogiind pe vitejii voievozi (ciclul "Musatinilor" si "Minai Viteazu ").
   Mitul national domina permanent mintea si sufletul poetului, fiind prezent in creatia sa folclorul ca cel mai important izvor al poeziei, afirmand cu admiratie ca "o adevarata literatura trainica" nu se poate intemeia decat pe "graiul viu al poporului nostru, pe traditia, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui". Poezia eminesciana pastreaza teme si motive populare, adaugandu-i noi structuri epice ("Calin nebunul") sau le prelucreaza innobiland creatia cu idei filozofice ("Revedere", "Ce te legeni *).
   Poemul "Luceafarul", ramas si astazi capodopera a literaturii romane, are ca punct de plecare acelasi izvor "curat ca lamura si mai pretios ca aurul".
   Natura eminesciana recompune sugestiv si simbolistic spatiul mioritic romanesc ilustrat de codru si mare ("Mai am un singur dor"), satul in amurg ("Sara pe deal"), lacul, crangul, teiul, salcamul ("Revedere", "Dorinta", "Luceafarul")..
   Limbajul eminescian este surprinzator si inegalabil prin valorificarea lexicului popular, a formelor cu iz arhaic in constructii poetice noi, ce a uimit prin sintagme si imagini inedite, prin armonie si plasticitate stilistica: "Clopotul vechi imple cu glasul lui sara" ("Sarape deal"), "Dar ce frumoasa se facu/ Si mandra arz-o focul" ("Luceafarul *).
   Rolul stilistic al versului face parte din imitatiile poetice remarcabile prin sugerarea imaginilor vizuale de miscare si a imaginilor auditive totodata, compunand o adevarata secventa cinematografica:
   "Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calca totul in picioare; Durduind soseau calarii ca un zid inalt de suliti, Printre cetele pagane trec rupandu-si large uliti;"
("Scrisoarea III") Enumerarea unor substantive cu putere de simbol, utilizate pentru ilustrarea unor profunde idei filozofice, constituie o alta modalitate surprinzatoare prin semnificatia lor pentru definirea universului: "Marea si cu raurile, Lumea cu pustiurile, Luna si cu soarele, Codrul cu izvoarele"("Revedere")
    Introducerea unor plurale neobisnuite nu numai pentru vremea aceea, ci si pentru poezia moderna, unele iesite din uz ori inovatii personale facute in spiritul limbii vechi dau originalitate si farmec creatiei eminesciene: "furtune", "gradine", "aripe", "pasuri", "lunge", "adance".
   Acordurile inedite intre substantive si adjectivele lor ("umezi morminte", "pustie ganduri"), formele inversate ale verbelor ("suna-vei", "sede-vei", spune-ti-voi"), precum si sintaxa afectiva realizata prin accentuarea anumitor cuvinte puse in ordine ideatica ("semnelor vremii profet", "cu de-argint aripe albe") dau poeziei eminesciene substanta, expresivitate si ritm, creand stari emotionale de o cutremuratoare profunzime.
   Ceea ce a impresionat in mod deosebit chiar pe contemporanii lui Mihai Eminescu a fost crearea de catre poet a unor rime surprinzatoare realizate in modalitati foarte diferite de la cuvinte banale obisnuite ("in.calte/ ceruri-nalte") la inedita potrivire a substantivului cu verbul insotit de pronume cu forma neaccentuata ("gandul/ luminandu-1", "recunoasca-1/ dascal") pana la a rima substantive comune cu cele proprii, adica asa-zisele rime culte ("oaspe/ Istaspe", "de-atunci incolo/ Apollo").
   Figurile de stil cele mai folosite de Mihai Eminescu sunt epitetul dublu si triplu apreciativ si cromatic, comparatia abstracta sau concreta, metafora atat de specific eminesciana: "Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente; carte trista si-ncalcita, Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra."
   ("Epigonii") Mihai Eminescu alterneaza mijloacele de exprimare printr-o "expresie intelectualizata" (T.VianU) de reverberatie culturala sau filozofica izvorate dintr-un puternic simt superior al echilibrului lingvistic: "Si in sine impacata stapanea eterna pace", "Ei doar au stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte". Alteori, poetul surprinde prin virtuozitati verbale, printr-o intelectualizare superioara a ideilor: "La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta", "Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns".
    Ceea ce a rezultat din acordarea instrumentului lingvistic este cuvantul eminescian incarcat de sensibilitate, izbutind sa creeze o limba romaneasca si un univers acustic de o vibratie inconfundabila.Eminescianismul in cultura nationala romaneasca se defineste prin universalitatea operei "poetului nepereche" care ilustreaza idei preluate din filozofia si literatura universala, dar numai a celor care au interferente profunde cu mitologia populara si cu spiritualitatea culturii romanesti. Regasim astfel in creatia eminesciana idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spatiu erotiC), idei indice provenite din "Mahabharata", "Rig-Veda" si notiuni din religia budista ilustrate cu pregnanta in "Luceafarul", "Sarmanul Dionis", "Geniu pustiu ", "inger si Demon " etc.
    Definit ca "romantic intarziat" sau cum insusi se autocaracteriza in poezia "Eu nu cred nici in Iehova" ("Nu ma-ntoarceti nici cu clasici, / Nici cu stil curat si antic, / Toate-mi sunt deopotriva, / Eu raman ce-am fost: romantic"), Mihai Eminescu sta alaturi de cei mai mari romantici europeni: Novalis, Heine, Byron, Goethe, fiindu-i specifica ilustrarea conditiei nefericite a geniului intr-o lume superficiala, meschina, neputincioasa sa inteleaga aspiratiile sale superioare.
BIBLIOGRAFIE:
1.Noica, C., (1992), Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, Bucuresti.
2.Todoran, E., (1972), Eminescu, Editura Minerva, Bucuresti.
3.Vianu T., (1974), Eminescu, Editura Junimea, Iasi

Dezvoltarea inteligenţei prin climatul de învăţătură

Ani-Georgiana Odoroaga — Mon, 16 Dec 2013 20:09:16 +0200

"Inteligenta este aptitudinea generală a individului de a-şi adapta conştient gândirea unor cerinţe noi: ea este capacitatea spirituală de adaptare generală la noile cerinţe şi condiţii ale vieţii.” William Stern

Mai mult ca oricând, inteligenta joacă un rol important în societatea noastră.Se spune, că oamenii inteligenţi au succes, putere şi influenţă, în timp ce oamenii mai puţin inteligenţi sunt priviţi cu rezervă, ca şi când ar suferi un handicap, societatea îi marginalizează considerându-i aut-siders. Trebuie să se ştie faptul că inteligenta singură nu garantează succesul profesional, ea reprezintă doar bază pentru o carieră încununată de succes.

În dezvoltarea inteligenţei apar anumiţi factori: interni şi externi. Încă de sute de ani psihologii îşi pun această întrebare, referitoare la inteligenţa.Au existat şi vor exista mereu factori de cuantificare a ei. Faptul că de la un individ la altul apare o diferenţă intelectuală, este un lucru pe care îl ştiau încă din antichitate, atât grecii cât şi romanii.

Psihologul francez, Binet (1857-1911) a fost primul care a înţeles, ca inteligenta trebuie să fie măsurată prin teste. În urma unei investigaţii efectuată în anul 1904, din însărcinarea Ministerului Învăţământului şi Educaţiei, pe copii retardaţi mintal, a elaborat o diagramă care conţinea aptitudinile şi posibilităţile intelectuale ale acestor copii, având la bază o serie de 30 de subiecte diferite, cu ajutorul cărora a reuşit să măsoare puterea de judecată, înţelegerea şi gândirea logică a acestora. Gradul de dificultate al subiectelor lui Binet era diferit, iar unitatea de măsură era frecventa medie cu care un subiect era rezolvat de către o anumită categorie de vârstă. Aceasta clasificare a condus la noţiunea de vârsta a inteligenţei., însă trebuie să spun că un test de inteligenta nu poate cuprinde tot spectrul inteligenţei cu care este dotat un individ, de unde şi dificultatea de a explica inteligenta.

Pe lângă factorii interni ce ţin mai mult de structura genetică, doresc să dezvolt studiul asupra celor exteriori, care sunt atribuiţi mediului social. Aceşti factori exteriori favorizează dezvoltarea inteligenţei sau o înfrânează.

Printre influenţele favorizante se număra laudă, stimularea, ambiţia, libertatea de decizie, recunoaşterea, admiterea greşelilor, existenţa unei baze materiale sigure, cointeresarea sau posibilităţi proprii de încurajare. Influenţele care înfrânează inteligentă sunt: dojana, reproşul, pedeapsa, plictiseală, lipsa simţului de apreciere, lipsa ambiţiei, lâncezeală. Aceşti factori favorizanţi sau de înfrânare sunt cuprinşi în noţiunea” climatul de învăţătură”.

Viaţa noastră actuală se caracterizează prin ritmuri trepidante. Nu am învăţat să supravieţuim într-o lume tehnicizată şi ne cramponam de modelele învechite de soluţionare a conflictelor. Elevii nu primesc o educaţie adecvată orientată spre inteligenţa practică şi spre aplanarea conflictelor, considerându-le o problemă personală, ceea ce este fals, ei constituie o parte din aceste probleme.

Principiile care stau la baza dezvoltării inteligenţei sunt: învăţarea autonom dirijată, gândirea constructivă, învăţatul în decursul jocului şi gândirea sistematică. Dezvoltarea inteligenţei se compune aşadar, din autodirijare (autocalauzire) şi elemente amuzante care pun în continuare bazele dezvoltării generale a inteligenţei.

Prin studiul colectiv se conduce la efecte simultane, îndreptate în acelaşi sens. O altă strategie este admiterea „inteligenţei multidisciplinare”.De exemplu ajungem la finalul unei probleme nerezolvate, o bifam, considerând-o soluţionată. Trebuie totuşi, că după o perioadă de timp să revenim asupra ei, încercând să găsim noi căi de abordare.

„Strategiile globale” de învăţare dezvolta aptitudini de receptare complexe, proprii corpului nostru. Tot ceea ce percepem imagini, culori, mirosuri, ritmuri, mişcări şi gust este multiplu. Studiul global ne ajută să asociem cuvintele într-un mod inseparabil şi de neuitat în funcţie de situaţiile date. În acest fel ne ridicăm considerabil capacitatea intelectuală.
Instituţiile educaţionale, medii trebuie să-şi propună ca scop dezvoltarea în continuare a propriilor elevi. Trebuie aplicate strategii pentru dobândirea cunoştinţelor, a gândirii sistematice şi a legăturilor care există între diferitele domenii practice. Trebuie recunoscută reţeaua care se afla în spatele cunoaşterii faptelor.
Savanţii de renume şi psihologii sunt unanim de acord că inteligenţă, în ansamblul său, nu poate fi măsurată. Ceea ce reuşim să măsurăm prin teste reprezintă doar unele concluzii asupra potenţialului existent al unui individ.

jocul-universul copilariei

Ani-Georgiana Odoroaga — Sat, 30 Nov 2013 20:01:01 +0200

"Intr-o ora de joc poti invata mai mult despre o persoana decat intr-un an de conversatie"PLATON

Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează:
Educaţie cultural- artistica

ARGUMENT
Lucrând de câţiva ani cu copiii, am constatat că cea mai eficientă modalitate de a interacţiona cu ei este jocul. Jocurile îmbunătăţesc atmosfera clasei şi comportamentul individual al elevilor. Ele îi învaţă pe elevi să aplice importante abilităţi de relaţionare socială: comunicarea, spre exemplu, managementul conflictelor, auto-controlul. Jocurile dezvoltă atitudini prosociale, abilităţi de coping sau trăsături de caracter (responsabilitate, perseverenţă). Prin intermediul lor se doreşte o combatere a asumpţiilor negative pe care elevii le au despre ei înşişi sau despre colegii lor.
SCOPUL
Stimularea potenţialului artistic creativ al elevilor, descoperirea şi atragerea în competiţie a unui număr cât mai mare de elevi cu înclinaţii artistice.
Identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului creativ al elevilor, prin realizarea unor lucrări plastice si creatii literare originale, pe o temă data, in contextul apartenentei Romaniei la spatiul cultural, stiintific si educativ european.

ACTIVITATI:

1."LUMEA MEA SI JOCUL"

Realizarea unor desene sugestive cu tema proiectului si postarea acestora sub forma unor postere interactive;edu.glogster.com

2."ASA MA JOC EU!"

Jocuri din timpul activitatilor instructiv-educative si postarea acestora sub forma de film;dfilm.com/live/home

3."TOTI IUBIM JOCURILE COPILARIEI"

Evaluarea finala a proiectului facandu-se prin prezentarea unor harti conceptuale ce indica diferitele jocuri din diferitele tari participante in proiect.bubbl.us/index.php

OBIECTIVE PENTRU COPII

-dezvoltarea abilităţilor de comunicare prin limbaj literar, plastic;
-promovarea talentului şi a fanteziei elevilor;
-stimularea legăturilor constructive între gândire şi imaginaţie, realitate şi fantezie şi a creativităţii în realizarea unor lucrări artistico-plastice;
-valorificarea mesajelor, informaţiilor, gândurilor, trăirilor, sentimentelor legate de joc
-antrenarea unui număr cât mai mare de elevi în activităţi extracurriculare.
-descoperirea şi atragerea în cadrul expoziţiei a unui număr cât mai mare de copii cu înclinaţii artistice;
-dezvoltarea atitudinii de empatie culturală.

OBIECTIVE PENTRU CADRE DIDACTICE

Promovarea şi valorificarea tinerelor talente existe în şcolile implicate ;
Dezvoltarea unor relaţii de parteneriat deja existente şi abordarea altora;
Pregătirea elevilor în sensul asigurării egalităţii şanselor în educaţie,a dezvoltării personale şi a inserţiei în comunitate, a îmbunătăţirii mijloacelor de informare adresate copiilor;
Organizarea unor expoziţii cu lucrări plastice şi cu eseurile copiilor;
Premierea celor mai originale şi interesante lucrări.

In spatiul virtual eTwinning as invita toate tarile partenere care doresc sa se alature acestui proiect.Avand dreptul de a publica/posta activitatile pe care le-au desfasurat.

Pentru spatiul public ar fi acele activitati de inscriere in proiect precum si informarea asupra unei noi postari a partenerilor implicati in proiect.