Proiectele eTwinning oferă cadrelor didactice posibilitatea de a promova imaginea şcolii în care predau şi de a stabili legături cu cadrele didactice din ţară. Prima oară când am auzit despre acest tip de proiecte nu ştiam exact ce sunt, cum se realizează....Acest lucru se întâmplă în urmă cu 4-5 ani, când o doamnă profesoară de informatică de la Satu Mare a ţinut cursul Intel Teach la Oradea. Atunci am aflat despre această oportunitate de a realiza proiect cu şcoli din Europa în cadrul programului eTwinning.
Din dorinţa de a realiza cu elevii mei şi altceva în afară de ceea ce realizasem până atunci, am intrat pe această platformă adăugând şcoala la care lucram pe atunci, deşi debutantă fiind,şcoala cu clasele I-VIII Borod, judeţul Bihor-pe lista şcolilor în cadrul acestei platforme.
Nu prea am înţeles la început ce trebuie făcut, însă cu ajutorul unor profesori care deja realizaseră astfel de proiecte am reuşit să iau parte la un proiect care se numea Wall of cards şi care presupunea un schimb de vederi între elevii mai multor şcoli din Europa, vederi prin care fiecare şcoală promova frumuseţile şi valorile locurilor sale. Astfel fiecare şcoală a realizat la final un panou pe care se regăseau locuri din diverse părţi ale Europei. Mi s-a părut ceva interesant. Aşa că m-am gândit să iau şi eu iniţiativa şi să iniţiez eu un proiect. Astfel mi-ai  dorit să facem cunoscute lumii, tradiţiile noastre cu privire la nunta tradiţională şi mai ales cu privire la costumele şi bucătăria destinată unui astfel de eveniment. Şi aşa a apărut proiectul Wedding traditions- Tradiţii de nuntă, proiect în care partenera principală a fost Zespół Szkół w Sulechowie, Sulechów, POLONIA şi doamna profesoară Arleta Opajdowska. Proiectul s-a desfăşurat împreună cu alte 54 de şcoli din diferite ţări, din diferite culturi. Scopul principal al proiectului a fost ca tinerii de azi să cunoască şi să găsească metode de promovare a tradiţiilor legate de nuntă de altă dată. Să cunoască şi să promoveze costumul tradiţional în care odinioară bunicii lor se căsătoreau, să cunoască şi să promoveze bucătăria tradiţională destinată acestui eveniment special din viaţa oamenilor. Ce au trebuit să facă echipele participante la proiect? Fiecare şcoală pentru început realiza o prezentare a şcolii şi a zonei de unde provin. Apoi fiecare echipă participantă trebuia să realizeze o prezentare a costumului tradiţional folosit pentru nuntă altădată. După aceasta ei au trecut la prezentarea bucătăriei tradiţionale, a felurilor de mâncare, ce se serveau la nuntă odinioară. Pentru a fi cât mai educativă, această parte a proiectului a trebuit să fie realizată practic. În cazul nostru au fost realizate şi prezentate felurile principale servite la nunta bihoreană: supa de tăieţei - în această fază, elevele alături de mame au învăţat cum se fac tăieţeii manual şi apoi supa de pui; sarmalele - feţele şi mamele au realizat împreună sarmale care au fost fierte în oale de pământ în cuptoare mari de pâine, exact cum se făcea mai demult. La fel au fost pregătite pâinea de casă şi nelipsitul cozonac ce se servea pe post de prăjitură la nuntă. Am considerat această muncă în echipă - elevi părinţi, foarte educativă dar în acelaşi timp cu scop de a crea punţi între generaţii şi de a re-crea în mintea elevilor vremuri de altă dată. Totodată am aflat de la şcolile participante meniuri extrem de interesante, meniuri din care elevii noştri au preluat reţete de prăjituri, de salate, de mâncăruri. Cred că a fost partea cea mai atractivă pentru elevi. Ne minunam fiecare de felul în care arătau produsele celorlalţi. În final pentru a fi complet scenariul elevii au interpretat o nuntă tradiţională. Rolul de bază aici l-a avut grăitorul, personajul care conduce nunta şi care în versuri descrie practic pas cu pas ce se petrece. Muzica a fost tradiţională, promovând astfel vioara cu goarnă din Bihor şi danţul nostru bihorenesc. Atmosferă a fost una excepţională, iar elevii au fost foarte încântaţi de acest proiect.
Şi nu doar nouă ne-a plăcut ce am realizat. Proiectul a primit certificatul european de calitate, o recunoaştere a muncii noastre. Ca şi arii curriculare au fost implicate Om şi societate, Arte, TIC. Pe lângă cunoştinţele despre bucătăria tradiţională şi alte bucătării din Europa, pe lângă cunoştinţele despre costume tradiţionale, elevii şi-au dezvoltat cunoştinţele de a opera cu tehnologia modernă- calculator, programe, camere video, etc. Toate acestea consider că au fost un mare plus aduc acestor elevi în formarea lor ca cetăţeni ai comunei şi tării în care trăiesc. Valorile şi atitudinile pe care le-au format- respectul faţă de cultură, fata de tradiţii şi valori culturale - sunt un plus ce îi va ajuta în propria formare. Consider că acest lucru nu se putea realiza fără această platformă -eTwinning, pentru care îi mulţumesc şi acum dnei Ziprock că ne-a prezentat-o. Am pătruns într-o lume nouă, o lume a posibilităţilor, a orizonturilor larg deschise, o lume din care ne-am îmbogăţit cu valori culturale, cu prieteni. Nu în ultimul rând, am fost obligaţi, dacă nu am ştiut până atunci, să învăţăm limba engleză, sau în cazul elevilor să-şi exerseze aceste cunoştinţe. Pot în final să afirm că proiectul nostru, la fel ca şi celelalte în care ne-am mai implicat, a adus multe îmbunătăţiri în viaţa mea profesională, precum şi în cea de elev a elevilor mei. Mulţumesc pe această cale celor care ne-au îndrumat în toţi paşii parcurşi şi au fost alături de noi când am avut nevoie.