”Să nu-i  educăm  pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze”. ( Maria Montessori- ” Descoperirea copilului)
                                                                                                  
Practicate de la vârste fragede, activităţile  extracurriculare  joacă unul dintre cele mai importante roluri în  formarea şi dezvoltarea viitorului cetăţean. Ele oferă copilului oportunitatea de mişcare, interacțiune  directă, exprimare liberă, relaxare, descoperirea unor lucruri noi, experimentarea diferitelor situaţii, etc.
Dezvoltarea sănătoasă a copiilor  se bazează foarte mult pe acumulările ce provin din multitudinea de surse oferite. Copilul trebuie să primească o mulţime de informaţii pentru a putea desfăşura o activitate. Aceste informaţii pot proveni din mai multe direcţii şi pot  canaliza aptitudinile copilului spre anumite domenii, singur dându-şi seama de ceea ce-i place să facă şi ce nu .
Schimbările din toate domeniile vieţii sociale determină ca educaţia  să fie privită din cu totul altă perspectivă.  Aspectul formativ ia locul din ce în ce mai mult  caracterului informativ al educaţiei. Totul tinde spre depăşirea valorilor naţionale, spre universalitate, spre integrarea în patrimoniul  valorilor umanităţii.
Activităţile extracurriculare se pot desfăşura atât  în grădiniţă cât şi în afara ei.
Ca şi activităţile de tip curricular, cele extracurriculare se desfăşoară sub atenta supraveghere a educatoarei şi au o importanţă deosebită  în formarea personalităţii copiilor şi integrarea lor în societate.
Într-o lume dominată de mass  media , aceste activităţi sunt necesare pentru a modela comportamentul copiilor, pentru a-i  pregăti  atât emoțional, cât şi intelectual.
Contactul direct cu lumea înconjurătoare, încă de la o vârstă  mică, determină o acumulare de cunoştinţe mai trainică, putând vorbi aici  despre simple plimbări organizate în natură, despre excursii, prin care copiii percep activ realitatea aşa cum este ea.  Natura îi dă şansa copilului  de a-l face s-o iubească, s-o ocrotească, să aprecieze ceea ce este realizat de oameni, să păstreze  intacte frumuseţile naturale, unice, să-şi dorescă să realizeze lucruri măreţe în viaţă.
Creativitatea copilului va avea de câştigat, imaginaţia lui va fi mai bogată, activităţile din grădiniţă vor putea fi desfăşurate la un nivel mai înalt.Prin ochii copilăriei, natura va fi mereu mai frumoasă, imaginile vor persista  toată viaţa.
La vârsta preşcolară copiii  sunt mai receptivi ca oricând  la ceea ce li se arată sau li se spune. Se pot organiza cu copiii acţiuni de protejarea mediului: îngrijirea unor animale, curăţarea locurilor de joacă, plantarea de pomi, flori, etc.
Plimbările şi excursiile îmbogăţesc cunoştinţele copiilor , le educă dragostea pentru locurile natale, pentru frumuseţile ţării noastre.
        Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominată de mass media și ne referim la televizor , calculator și internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niste persoane incapabile de a se controla comportamental , emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltați intelectual. Se știe că începând de la cea mai fragedă vârsta , copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natura.  
Ca educatoare, trebuie să oferim în mod gradat , în acord cu particularitățile de vârstă , cunoștințe științifice , să organizăm activități educative privind protejarea mediului înconjurător: curățarea parcului, , a mediului de joacă , ocrotirea unor animale .
Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre frumusețile țării, la educarea dragostei,respectului pentru frumosul din natură,artă,cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au născut,au trăit și au creat opere de arta- scriitori și artiști.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinațiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor.
Vizitele la muzee, expoziții,monumente și locurile istorice,case memoriale constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale,folclorice și istorice ale poporului nostru.
Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum și a emisiunilor tv, poate constitui de asemenea o sursă de informații, dar în același timp un punct de plecare în organizarea unor acțiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, urmată de discuții pregătite în prealabil, pe lângă faptul că realizează completarea unor aspecte educative, stimulează și orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură, etc.
Educatoarele au un rol deosebit de important în alegerea spectacolelor, la recomandarea emisiunilor de televiziune pentru copii și selecționarea emisiunilor, programelor distractive care au o influență pozitivă mai evident conturate.
       Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale , care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ.           
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în  modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel  o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
Astfel , cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
BIBLIOGRAFIE
1. Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației Revista învățământului preșcolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal, Bucureşti, 2007