iTeach: Blog Beàta Orsolya Fazekas

Importanța regulilor în educația copilului.

Beàta Orsolya Fazekas — Sun, 30 Nov 2025 10:12:54 +0200

Ne confruntăm, azi, cu părinți care nu înțeleg de ce nu ascultă copiii lor, de ce copiii se manifestă, uneori, prin țipete, crize isterice, de ce nu își adună jucăriile, de ce nu vor să adoarmă la o oră rezonabilă, de ce nu se adaptează unui grup, de ce nu pot fi stăpâniți, etc.
O educație sănătoasă are la bază anumite reguli. Acestea nu trebuie să fie multe pentru a nu se ajunge în extrema cealaltă. În calitatea mea de cadru didactic dar și de părinte, am înțeles că regulile, în educația copilului, sunt succesul unui copil educat. Astfel, în ceea ce urmează, voi exemplifica câteva din regulile pe care le-am avut atât la grupa pe care o conduc, cât și acasă, cu proprii mei copii.
1. Acordarea atenției pentru acțiunile pozitive ale copilului
De cele mai multe ori, părintele are tendința de a reacționa la comportamentul negativ al copilului. Astfel, dacă copilul lovește un alt copil, părintele îl ceartă, dacă copilul strică o jucărie, părintele îl ceartă etc. Niciodată, sau cel puțin foarte rar, părintele reacționează la acțiunile pozitive ale copilului, rari sunt părinții care laudă comportamentul pozitiv al copilului. Faptul că pruncul și-a pus hainele murdare în coșul cu rufe, faptul că și-a strâns jucăriile, faptul că el a adus pe masă tacâmurile pentru a lua masa etc. Comportamentele pozitive ale copilului trebuie evidențiate, trebuie lăudate. Dacă un copil vede că părintele are reacție doar la comportamentele negative ale lui, el va manifesta acest comportament tot mai des. Acordarea atenției și lauda reprezintă un pas spre ceea ce numim o educație bună.
2. Stabilirea limitelor și consecvența
Copilul trebuie să știe faptul că poate să se manifeste până la un punct. Dacă copilul știe că îi este permis orice, pentru că așa a fost obișnuit, nu trebuie să ne uimească comportamentul lui în diferite situații. Dacă copilul știe că părinții când spun „nu”, rămâne „nu”, cu siguranță, acesta nu va insista. De exemplu: dacă copilul dorește o a două bomboană iar părintele spune că este de ajuns una, tonul și faptul că părintele spune acest lucru, este suficient pentru ca pruncul să nu mai insiste. Dacă părintele a cedat în fața copilului o singură dată, el va insista pentru că va ști că va primi ce dorește. Copilul trebuie să cunoască limite. Părintele trebuie să fie, de asemenea, consecvent. Acest lucru este extrem de important. Dacă părintele stabilește reguli, acestea trebuie respectate, cu consecvență. Copilul va fi derutat dacă o dată îi este permis să-și lase jucăriile împrăștiate iar altădată îi este impus să le strângă. El nu mai știe ce dorește părintele.
3. Reguli puține, rezultat optim
Regulile pe care copilul trebuie să le respecte, trebuie să fie clare și pe înțelesul lor. Dacă copilului i se va cere să-și pună hainele murdare în coșul cu rufe și se va urmări respectarea ei, iar, mai apoi, comportamentul copilului să fie lăudat, acest comportament va deveni o obișnuință. Regula va face parte din comportamentul copilului. De asemenea, dacă unui copil i se spune, de la început ce se așteaptă de la el, acesta lucru nu va fi brusc și neașteptat. De exemplu: dacă ieșim cu copilul în oraș, și îi spunem că are voie un singur lucru să cumpere (o înghețată, un corn etc.), acesta nu va fi surprins când va intra într-un magazin alimentar și va trebui să aleagă un singur produs. De asemenea, atunci când suntem în parc, la joacă, și anunțăm copilul că mai are 5 minute de joc până la plecare, comportamentul lui se va adapta cerinței noastre pentru că a fost pregătit pentru acest moment, în schimb dacă dintr-o dată îi spunem copilului că mergem acasă, s-ar putea să avem parte de reacții nu tocmai plăcute din partea lui.
4. Rutinele dau copiilor siguranță
Copilul are nevoie de un program organizat pentru a putea fi, și el, organizat. Obișnuința cu un program clar, îl va crea copilului o siguranță. Dacă el este obișnuit să se trezească, să se spele, să ia micul dejun, să se joace, să iasă afară la o plimbare, etc, la un moment dat, acesta va respecta acest program fără a i se mai spune ce are de făcut. Dacă programul unui copil este altul în fiecare zi, acesta nu va ști niciodată ce urmează să facă sau să se întâmple, ceea ce va duce va aduce la un comportament agitat și, probabil, la neascultare. De regulă, părinții care au un program clar și bine organizat va avea același rezultat și programul propriului copil.
5. Dacă eu nu am avut, copilul meu să nu ducă lipsă
Această gândire, din partea părintelui, va avea urmări grave asupra copilului. Părintele care a avut lipsuri în copilărie și dorește să ofere copilului ceea ce el nu a avut, nu poate duce decât la un răsfăț exagerat al acestuia și la pretenția copilului că i se cuvine totul. Copilul trebuie obișnuit, de mic, să muncească, să depună efort pentru a primi un lucru pe care el îl dorește. Dacă el își exprimă dorința de a avea un anumit lucru iar părintele îl și achiziționează, copilul se va bucura o perioadă scurtă de timp de acel lucru și, cu siguranță, nu-l va prețui. Dacă părintele cere, și copilului, un efort financiar(banii adunați de la colindat, banii primiți de ziua lui) pentru dobândirea unui lucru, atunci acel lucru va fi achiziționat pe parcursul unei durate mai mari de timp (astfel va fi din ce în ce mai mult dorit de copil) atunci când copilul va avea acel lucru se va bucura mai mult de el și va avea mai mare grijă de el.
6. Pedeapsa
Niciodată nu am înțeles atitudinea părintelui de a-și lovi copilul. Pe lângă faptul că un copil se află în dezavantaj față de părinte, această violență va avea urmări grave asupra copilului în prezent dar și în viața ulterioară de adult. Violența naște violență. Copiii greșesc, ca de altfel și adulții, numai că cei din urmă nu sunt loviți sau corectați fizic sau verbal de cineva. Copiii, în schimb, sunt cei care suportă țipetele, loviturile etc. Dacă un copil greșește, acestuia trebuie să i se explice ceea ce a greșit, să i se dea șansa de a corecta acea greșeală. Nu de puține ori am văzut copii care sparg un pahar iar părintele, hop, cu țipete, cu siguranță, copilul nu a dorit să spargă paharul. Trebuie doar să i se spună să fie mai atent. Dacă un copil intră încălțat, deși i s-a spus, în repetate rânduri, să nu mai facă acest lucru, pedeapsa nu este lovirea acestuia, pedeapsa este curățarea mizeriei făcute. Cu siguranță va învăța să respecte regula. Pedeapsa trebuie să fie în concordanță cu greșeala, iar fiecare pedeapsă trebuie să aducă copilului ceva din care să învețe. Dacă el va fi lovit pentru orice, bătaia va deveni ceva normal, iar pe lângă faptul că nu va învăța nimic din violență, nici comportamentul nu va fi corectat.
7. Copilul trebuie să...fie ca părintele
Mulți părinți nu lasă copilul să-și exprime propria dorință, nu îl lasă să aleagă, nu îl lasă să fie el. Noi, oamenii, suntem diferiți, la fel și copiii. Ei trebuie să fie ei, ei nu trebuie să fie noi. Copilul trebuie lăsat să exprime ceea ce simte, să exprime ceea ar dori să realizeze. Noi, adulții, avem tendința de a le impune un mod de a gândi, exprima și simți. Atunci când gândirea, sentimentele, din partea copilului, sunt ciudate sau neconforme, părintele vine cu sugestii, cu o comunicare clară, calmă și cu asigurarea sprijinului.
Educația copilului este un lucru care se clădește, este un lucru greu de realizat și este un lucru care nu are o rețetă, fiecare părinte are datoria de a educa copilul în spiritul omului bun, cinstit, corect, altruist, empatic dar și hotărât, obiectiv, luptător etc. Trebuie să avem, ca și părinți, speranța că propriul copil va avea un viitor de care acesta să fie împlinit ca om al acestei societăți, ca familie, ca prieten, ca părinte.

Regulile grupei - condiția desfășurării actului didactic.

Beàta Orsolya Fazekas — Sun, 30 Nov 2025 10:12:10 +0200

Prima regulă cu care se confruntă un copil este cea impusă acasă, de către părinți, ori așa ar trebui să se întâmple. De mici, copiii învață de la părinți, într-o manieră pozitivă sau negativă, cum trebuie să se comporte în anumite situații. Pornind de la acest principiu social, școala vine să continue, să aprofundeze ceea ce familia a început, mediul instituțional fiind de fapt o reflecție a disciplinei sociale.
Disciplina școlară se concretizează într-o serie de reguli care reflectă comportamentul ideal al unui elev. Asimilarea acestui sistem de reguli se face încă din grădiniță, de la primele relații sociale manifestate și care se reflectă în modul cum preșcolarul empatizează cu ceilalți colegi, cum împarte cu ceilalți jucăriile, cum acceptă ideile celorlalți, cum reacționează la atitudinea celorlalți etc. Iar acest proces de disciplinare se aprofundează și capătă noi valențe pe măsură ce copilul crește și relațiile cu ceilalți devin mai complexe.
Ca orice deprindere care se formează, respectarea disciplinei și a valorilor microgrupului se formează și se consolidează prin exercițiu, control și stimulare din partea cadrului didactic. Cea mai bună soluție este abordarea diferențiată a elevului, astfel că se impune adoptarea atenției sporite în cazul elevilor care manifestă dezinteres și care nu acceptă respectarea regulilor grupului, deranjând atât colegii, cât mai ales desfășurarea în condiții optime a actului didactic. Aici intervine și nevoia unei bune colaborări între cadrul didactic și părinții copiilor și menținerea unei legături comunicaționale permanente.
Este important a se înțelege corect semnificația procesului de disciplinarea educabilului. Elevul își va însuși corect și de bună voie regulile grupului și ale grupei atâta timp cât va înțelege că actele sale comportă anumite consecințe pozitive, ori negative, pasibile de recompensare sau pedepsire.
Transmiterea și formarea deprinderii de a respecta reguli este condiționată de cunoașterea cât mai bună a personalității elevului, după o corecta și serioasă observare pe parcursul mai multor tipuri de activități. Educatorul care își cunoaște elevul știe ce metode se potrivesc cel mai bine pentru fiecare subiect în parte. Cel mai mult și mai greu presupune atenție copilul preșcolar de grupă mică, a cărui comportament este ghidat în primul rând de impulsuri emoționale mai degrabă, decât de rațiune. Neavând capacitate de analiză, pentru a corela acțiunile sale cu consecințele care decurg ulterior, preșcolarul mic nu conștientizează și nu face bine distincție între fapte bune, respectiv fapte rele. Aici intervine măiestria și capacitatea didactică a educatorului să descopere cauzele unui anumit comportament, fie că este vorba despre motive emoționale, fie că elevul suferă de lipsă de atenție, fie că este o cauză de natură fizică etc.
Un avantaj pentru educator este sentimentul firesc uman al copilului și anume faptul că întotdeauna va aștepta un feedback pozitiv din partea acestuia. Dar trebuie să știe exact ce se așteaptă de la el și asta chiar de la începutul anului școlar, din primele două săptămâni, dedicate chiar acomodării elevului cu mediul instituțional.
Este de dorit ca regulile să fie stabilite împreună cu copiii, direcționați desigur de către educator spre ceea ce se dorește. Astfel este mult mai ușor pentru copii să se conformeze cu regulile și să și le însușească. Din experiență proprie am remarcat o mai bună responsabilizare a preșcolarilor dacă conștientizează că un comportament este de dorit iar altul nu este de dorit.
Numărul regulilor se stabilesc și în funcție de vârsta pe care o au preșcolarii, astfel că pentru grupa mică se vor stabili puține reguli, pe care educabilul să le rețină, iar numărul regulilor va crește odată cu vârsta copiilor. Grupa mare, spre exemplu are nevoie de un număr mai mare de reguli deoarece e nevoie ca acești preșcolari să fie mai responsabilizați.
Regulile de la grupă se stabilesc după evaluarea și caracterizarea grupei de către cadrul didactic-diriginte, cunoscând astfel spre ce direcție apar mai multe devieri în comportamentul copiilor și asupra cărora e necesar a se insista.
Regulile stabilite la grupă pentru acest an școlar, fiind grupă mică, vizează următoarele comportamente: Suntem toți prieteni; Vorbim în șoaptă; Suntem atenți la doamna educatoare; Nu alergăm prin sala de grupă; Adunăm jucăriile după joacă.
Odată stabilite aceste reguli se pune problema respectării lor pe parcursul anului școlar. În acest sens am realizat activități care au presupus și colorarea unor imagini care să reflecte regulile prestabilite împreună. Iar aceste lucrări sunt expuse în permanență într-un loc vizibil pentru copii. În plus am afișat la baza regulilor recompense, respectiv sancțiuni care vor decurge ca și consecințe la respectarea sau nerespectarea lor. Spre exemplu ca recompense copiii primesc puncte/steluțe roșii, diplome, aplauze, coronițe, iar ca sancțiune avem una singură dar de efect, respectiv pauza pe scăunelul de meditație, un număr de minute egal cu vârsta copilului.
Sancționarea are ca scop de fapt modelarea pozitiva a comportamentului copilului. Până la urmă se urmărește însușirea de către elev a autocontrolului, astfel încât să nu mai fie necesară intervenția educatorului pentru corectarea comportamentului nedorit.
La nivelul preșcolarității un aport foarte bun pentru disciplinare îl putem realiza cu ajutorul Domeniului experiențial Limbă și comunicare, prin metoda lecturii. Este o metodă constructivă în procesul de formare și dezvoltare emoționala și socială, de interiorizare a regulilor de conduită morală. Este vârsta la care copilul învață prin imitație, ceea ce presupune preluarea și imitarea unor modele, cu care copilul se identifică.
În concluzie, rolul educatorului este de a asigura o bună comunicare cu elevul, bazată pe respect și afecțiune reciprocă, dezaprobare explicită a comportamentelor ieșite din tiparul social. Aceasta conferă o valență educativă incomparabil mai mare decât aplicarea sancțiunilor de orice fel.

Bibliografie
Pânișoara, I.Ovidiu, Comunicarea eficientă, ed. Polirom, București, 2006
Wycoff, J., Disciplina fără țipete și palme, ed. Meteor Press, 2008

Activitățile artistico-plastice și educația estetică în grădiniță.

Beàta Orsolya Fazekas — Sun, 30 Nov 2025 10:10:40 +0200

Activitățile artistico-plastice reprezintă un mijloc de dinamizare și exprimare a vieții psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliționale și motivaționale.
Scopul educației artistico-plastice în învățământul de masă nu este acela de a crea personalități artistice specializate, ci de a forma personalități cu disponibilități creative favorabile specializării ulterioare în diferite domenii profesionale - arhitectură, chirurgie, mecanică fină, artizanat, muzică instrumentală (Botez, Georgeta, Solovăstru, Dana, 2007, pag.3)
Vârsta preșcolarității constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate și flexibilitate psihică. Este vârsta imaginației, a fanteziei și jocului, în care copilul are posibilitatea de a-și exterioriza sentimentele și trăirile în mod imaginativ-creativ, devenind astfel participant activ la formarea personalității sale. Ambianța plăcută în natură, în familie, în grădiniță, precum și jocurile și jucăriile sunt mijloace de educare multilaterală a copiilor.
Ca parte integrantă a procesului de dezvoltare armonioasă, educația estetică reprezintă o modalitate a deschiderii copilului pentru receptarea și crearea frumosului.
Familiarizarea treptată a copilului de vârstă preșcolară cu esteticul se realizează în grădiniță prin intermediul desenului, picturii, modelajului, a muzicii, a activităților practice, prin literatură, precum și prin activități extracurriculare (serbări, șezători, vizite, jocuri distractive, activități outdoor).
Educația estetică reprezintă un alt mod de cunoaștere a lumii, care nu apelează la gândirea rațională, ci la artă și jocul spontan al imaginației creatoare a copilului. De aceea, programul acestor activități va consta în căutarea unor oportunități de admirare a frumosului din natură, societate, artă, familiarizarea copiilor cu diferite teme plastice/ practice, sensibilizarea lor față de teme/mijloace plastice, inițierea în cât mai multe și interesante teme plastice și descoperirea efectelor acestora, antrenarea și încurajarea copiilor în activități de creație liberă.
La vârsta preșcolară copilul are tendința de a reda în lucrările sale experiența personală și se recomandă a i se acorda deplina libertate de a găsi cea mai potrivită cale de redare a propriilor impresii despre lume, în care se vor regăsi emoțiile și sentimentele trăite.
Atingerea obiectivelor propuse presupune nu numai o bună pregătire psiho-pedagogică, ci și o cunoaștere aprofundată a copilului preșcolar, a dezvoltării psihicului acestuia, a particularităților și dinamicii sufletești. Vârsta preșcolară este vârsta la care majoritatea copiilor încep să deseneze și reușesc să redea prin desen unele elemente legate de temă. De aceea, se recomandă ca primele activități să fie dedicate familiarizării cu instrumentele de lucru (creioane, foi, coli de carton, pensule, acuarelă, palete pentru amestecarea culorilor, pahar pentru apă, plastilină, planșete etc), pentru a le cunoaște foarte bine caracteristicile și utilitatea, apoi se va insista pe respectarea poziției corecte a corpului față de suportul de lucru pentru o bună coordonare oculo-motorie. Prin desen copiii redau la început puncte și linii în diferite poziții pentru a reda imaginea unor obiecte, completează siluete date de educatoare sau realizează prin unirea punctelor imaginea unui obiect, iar mai târziu pot ilustra scene și personaje din povești sau desene animate, scene imaginate de ei sau vor dispune mai multe elemente decorative pe suportul de lucru.
Vârsta de 3 ani reprezintă vârsta clișeelor în desen, copiii desenează ceea ce au învățat și știu, de aceea vor fi încurajați permanent să redea și elemente noi pe care le însușesc pe parcurs. ,,Evoluția desenelor copiilor arată că, pe măsura dezvoltării lor psihice, ei trec de la imaginea nuanțată a formelor la imaginea care corespunde realului, redând forme care sunt din ce în ce mai apropiate formelor reale ale obiectelor”(Monica Lespezeanu, 2007, p. 60).
Redarea proporțiilor corecte dintre elementele desenului se formează treptat, pe măsura dobândirii unei stabilități afective. Astfel, spre 5-6 ani proporțiile capătă dimensiuni reale, iar desenul copiilor este îmbogățit cu elemente și detalii, odată cu dezvoltarea proceselor intelectuale.
Unul din cercetătorii care s-au ocupat de studierea desenului la copii, Luquet a identificat următoarele stadii de evoluție: stadiul realismului fortuit (2-3 ani)- copilul efectuează trasee grafice la întâmplare, găsind ulterior o asemănare cu un obiect; stadiul realismului neizbutit (3-4 ani)- copilul își controlează mâzgălelile, desfășurând o activitate imaginativă de tipul jocului; stadiului realismului intelectual (4-6 ani)- este o etapă fluctuantă, cu dezvoltări rapide, dar și unele regresii, considerată cea mai propice perioadă pentru dezvoltarea capacității de a desena; stadiul realismului vizual (7-9 ani)- copilul articulează elementele obiectului desenat unele în raport cu altele, apar ,,intuiții proiective” în desen și elemente de perspectivă liniară, de poziție spațială. Până la 8-9 ani desenul copilului este realist ca intenție, întrucât urmează modelele afective și idealist ca mod de realizare, copilul desenează îndeosebi ceea ce știe despre model și mai puțin ceea ce vede la modelul respectiv. El poate fi considerat și ca o modalitate de testare a normalității dezvoltării. Un copil extrovertit, impulsiv, cu afectivitate debordantă, folosește un număr mare de culori, mai ales roșu, galben, portocaliu, iar un copil introvertit, mai puțin sociabil, folosește în medie una sau două culori: albastru sau verde, violet, negru sau gri.
Cercetările în domeniu au demonstrat faptul că desenul poate fi utilizat în diferite scopuri:
• test al nivelului mental, evaluarea inteligenței cu ajutorul desenelor;
• mijloc de comunicare, testându-se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului și al comunicării în general;
• mijloc de explorare a afectivității copilului;
• mijloc de cunoaștere al propriului corp și al orientării în spațiu.
Prin activități organizate și susținute se însușesc treptat elementele limbajului plastic (punctul, linia, forma plastică, culoarea) și unele procedee și tehnici de lucru. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le mărește curiozitatea și imprimă activităților artistico-plastice un caracter atractiv și creativ. Pe lângă tehnicile de lucru specifice activităților artistico-plastice, am experimentat cu copiii și tehnici de lucru variate, cu materiale diversificate: desenul cu cretă tratată cu zahăr, desenul cu plastilină. Copiii vor fi stimulați să observe în mediul apropiat culori, puncte, linii, forme plastice, să identifice punctul, să compare linii, să diferențieze forme de obiecte, oameni, animale, plante, figuri geometrice. De exemplu, în anotimpul toamna se poate planifica o plimbare cu copiii în jurul grădiniței sau în parc, unde au posibilitatea să observe elemente specifice acestui anotimp. Se pot strânge frunze cât mai divers colorate și aduce la grădiniță. Acțiunea aceasta oferă posibilitatea să se constate că preșcolarii au preferințe pentru anumite culori, deoarece unii adună numai frunze galbene, alții verzi și alții frunze cu un colorit diferit sau forme și mărimi diferite. La grădiniță copiii pot realiza un covor multicolor de frunze pe care să le picteze/deseneze prin tehnici cât mai diverse, folosind culorile de pe frunzele găsite de ei. Astfel, copiii conștientizează bogăția formelor și culorilor anotimpului toamna, datorită unor schimbări majore în natură determinate de evoluția anotimpurilor. O vizită la Grădina Botanică Bididia a constituit un prilej de a cunoaște împreună cu preșcolarii o varietate de specii protejate și a conștientiza faptul că ,,natura ne aseamănă, iar educația ne deosebește”. Parcurgând în grup organizat potecile înguste ale grădinii, copiii au realizat o incursiune în lumea minunată și plină de culoare a unor specii de plante, descoperind culori și forme inedite, precum și modalități de îngrijire ale acestora.
Un alt obiectiv al activităților artistico-plastice este reprezentat de amestecul culorilor prin folosirea de tehnici specifice picturii în vederea obținerii de forme spontane și elaborate. Prin diferite exerciții și activități copiii își pot asimila o serie de comportamente precum, aplicarea culorii prin modalități diferite (cu degetul, cu buretele, cu ștampile, cu ghemotoc de hârtie, cu peria, cu tubul), obținerea unor efecte plastice prin combinarea culorilor sau alte tehnici (fuzionare, presare, suprapunere, decolorare, stropire) și compoziții plastice plecând de la forme spontane. La nivelul culorii copiii descoperă calitățile constructive și spațiale ale culorii sau ale petei, lucrează voluntar/involuntar cu tonuri închise/deschise, culori calde/reci.
În activitatea artistico-plastică se formează și se exersează și tehnicile specifice modelajului. Copiii învață să lucreze cu materiale variate (plastilină, lut, cocă de jucărie), vor deprinde mișcări specifice (translatorii, prin rupere, lipire, apăsare, adâncire, aplatizare) pentru a reda forme de dimensiuni și culori diferite ale unor obiecte din mediul apropiat sau obiecte imaginare. Este recomandat ca materialul folosit la modelaj să fie de calitate și destul de moale, întrucât există riscul ca aceștia să nu reușească să-l modeleze și să renunțe foarte repede.
Însușirea tehnicilor de lucru cu diferite materiale și realizarea unor lucrări plastice presupune și însușirea unui limbaj adecvat, ce se concretizează în cuvinte și expresii specifice activităților artistico-plastice, copiii având astfel posibilitatea să verbalizeze acțiunile întreprinse, să evalueze relativ corect lucrările realizate de ei sau colegi.
În toate activitățile artistico-plastice se recomandă a se stimula expresivitatea și creativitatea copiilor prin compunerea în mod original și personal al spațiului plastic. Copiii vor fi îndrumați să aplice în situații noi tehnicile de lucru învățate pentru realizarea unor compoziții originale, vor crea forme și modele noi prin îmbinarea elementelor de limbaj plastic, vor fi stimulați să elaboreze creații originale exprimând atitudini și sentimente și vor fi învățați să descrie și să analizeze frumosul din opere artistice și lucrări personale. Astfel, copiii vor lua atitudine la frumosul din artă și natură, întrucât „limbajul formelor și al culorilor este un domeniu ce trebuie explorat mereu” (G. Rouault)

Bibliografie:
Benoit, Joe-Ann, Pettinati, Graziella, (2014), Desenează ceva!, trad.: Luminița Brăileanu, București, Ed. Aramis;
Botez, Georgeta, Solovăstru, Dana, (2007), Atlas cu elemente de limbaj plastic, București, Editura Aramis;
Crotti, Evi, (2010), Desenele copilului tău-interpretări psihologice, București, Editura Litera;
Lespezeanu, Monica, (2007), Tradițional și modern în învățământul preșcolar, București, Ed. Omfal Esențial.

Mijloace de realizare a activităţilor de educaţie rutieră în grădiniță.

Beàta Orsolya Fazekas — Wed, 26 Nov 2025 08:57:29 +0200

Amploarea pe care a luat-o circulaţia rutieră – în contextul dezvoltării economiei şi a creşterii necontenite a parcului auto – generează o serie de implicaţii pe plan economic şi social. Toate aceste implicaţii sunt de fapt fenomene pe care le trăieşte zilnic omul.
La orice oră din zi sau din noapte, indiferent de anotimp, de îndată ce ieşim din locuinţă, ne trezim în iureşul circulaţiei rutiere. De aceea se impune cunoaşterea regulilor de circulaţie de la cea mai fragedă vârstă.
Astfel, în grădiniţă, copiii sunt îndrumaţi să reţină regulile de circulaţie pentru pietoni, să ştie cum să circule, singuri şi în grup, cum să traverseze corect strada, să nu folosească strada ca loc de joacă, să cunoască regulile de comportare în timpul călătoriei, în funcţie de mijlocul de transport utilizat, să cunoască şi să înţeleagă consecinţele nerespectării regulilor de circulaţie, să cunoască culorile semaforului şi semnificaţia lor, să cunoască semnificaţia unor indicatoare de circulaţie pentru pietoni, aspecte din activitatea agentului de circulaţie.
Atât în cadrul activităţilor obligatorii, a jocurilor şi activităţilor la alegere, cât şi în cadrul activităţilor de educaţie rutieră, am încercat să familiarizez copiii cu strada, cu semnele de circulaţie utilizate, cu vehiculele şi cu modul în care se efectuează traficul acestora.
Povestirile pe teme de educaţie rutieră constituie o modalitate de îmbogăţire a cunoştinţelor cu privire la respectarea regulilor de circulaţie şi de securitate rutieră.
Prin povestiri ca: „Povestea unei mingi” de Iuliu Raţiu, „Iepuraşul coconaş” de Irimie Ştrăuţ, „De acasă la grădiniţă” de Aghi Caraba, „Dorinţa lui Trăienel” de Constanţa Stoica, „Greşeala Cuminţicăi” de Vinciu Gafita, copiii au înţeles ce consecinţe are nerespectarea unor norme de circulaţie.
Înzestrat cu o sensibilitate nativă, cu o emotivitate intensă, copilul este receptiv şi la poezie, de la o vârstă destul de mică. Ele sunt un stimul şi un suport pentru activităţile de educaţie rutieră. De aceea, în cadrul activităţilor de educaţie rutieră mi-am planificat următoarele poezii: „Uită-te” de Liliana Bumbac, „Hai copii în pas vioi” de Irimia Străuţ, „Hai cu noi” de Emilia Căldăraru, „Nu mai ied din derdeluş” de St. Irimescu, „Obrăznicătura” de St. Trimescu, „Cinci pitici şi-un motănel” de St. Irimescu.
Jocul, indiferent de locul organizării, de etapa în care se desfăşoară, constituie unul din cele mai eficiente mijloace de consolidare a deprinderilor de comportare corectă pe stradă. Prin regulile care le implică, jocurile pe teme ca: „Să cunoaştem regulile de circulaţie”, „Prietenii noştri – poliţiştii”, „Ce ştim despre stradă?”, „Cum traversăm strada”, „Cum circulăm?”, reprezintă mijloace eficiente de fixare a unor noţiuni de înţelegere a semnificaţiei unor expresii ca: „trecere de pietoni”, „marcaj pietonal”, „traversare”, „autovehicul” etc.
Cântece ca „Stopul”, „Semaforul” fac cunoscute copiilor semnificaţia culorilor semaforului, a trecerilor şi marcajelor pentru pietoni.
Consolidarea şi repetarea cunoştinţelor privind regulile de circulaţie au o deosebită importanţă pentru verificarea calităţii informaţiei acumulate, dar, mai ales, a aplicării ei în practică. Convorbirile tematice de genul: „Cum şi unde ne jucăm”, „În călătorie cu autobuzul”, „Cine a greşit?”, „Ce s-ar putea întâmpla dacă...”, oferă posibilitatea de a pune în discuţie acţiunile unor copii care, nerespectând regulile de circulaţie, au provocat accidente ce au dus chiar la pierderea propriei vieţi.
Având în vedere că agentul de circulaţie a apărut ca o necesitate obiectivă legată de diversificarea traficului rutier, am colaborat foarte bine cu poliţia din oraş, invitând cadre ale Poliţiei Rutiere pentru a purta discuţii deschise cu copiii.
Cunoştinţele cu privire la regulile de circulaţie sunt aprofundate şi prin scenete (de exemplu: „Trei iezi cucuieţi, bine strada traversaţi”, de Alecu Popovici).
Consider că găsirea celor mai adecvate mijloace de realizare a educaţiei rutiere reprezintă, de fapt, o sarcină profesională care trebuie îndeplinită de fiecare educatoare, în vederea protejării micului pieton.

STIMULAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR PREŞCOLARI PRIN ACTIVITĂŢILE PRACTICE.

Beàta Orsolya Fazekas — Wed, 26 Nov 2025 08:55:07 +0200

Pentru a se adapta noilor condiţii de viaţă, copiii de azi trebuie să fie creativi, iar creativitatea la copiii preşcolari se poate stimula prin multiple căi şi mijloace variate.
     Copilul se naşte cu capacitatea de a învăţa, dar şansa supravieţuirii, a umanizării şi socializării lui depinde de contactul cu adultul, de mediul educaţional. Tot ceea ce poate realiza o fiinţă umană depinde de învăţare, exerciţiu, muncă si creaţie. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea , stimularea, educarea şi dezvoltarea creativităţii.
     Grădiniţa devine primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor multiple ale copiilor, de stimulare a acestora. Copilul este prin natura sa un spirit creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte ceea ce se petrece în jurul său.
     Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane, pe parcursul ei înregistrându-se ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea personalităţii umane şi una din cele mai semnificative achiziţii cu ecou evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii – creativitatea. Văzută prin prisma personalităţii, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de sumă de însuşiri sau factori psihici ai unor viitoare performanţe. Educatoarei îi revine misiunea de a depista de timpuriu posibilităţile creative ale copiilor şi de a crea condiţii optime de dezvoltare. Aşa cum muzica ne învaţă să ascultăm iar pictura ne învaţă să privim, activitatile practice ne învaţă să acţionăm, să găsim calea spre rezolvarea problemelor practice.
     Locul activităţilor practice în formarea personalităţii copiilor rezultă în mod obiectiv din adevărul: ,,Aud – uit, văd – ţin minte, acţionez – înţeleg’’. Activităţile practice desfăşurate cu copiii au constituit una dintre modalităţile de cunoaştere a copilului, a individualităţii fiecăruia şi am reuşit să promovez independenţa în gândire, în creaţie şi acţiune, în raport cu interesele şi aptitudinile fiecăruia . Stimularea potenţialului creativ prin activităţile practice se bazează pe următoarele principii:
- asigurarea conexiunii între diferitele categorii de activităţi în cursul zilei;
- stimularea potenţialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări, utilizănd cu
precădere materiale din natură;
- interdisciplinaritatea în cadrul activitaţilor practice.
     Activităţile practice trebuie corelate cu celelalte activităţi din grădiniţă pentru a contribui la stimularea potenţialului creativ, iar natura şi materialul bogat de care dispunem constituie un punct de plecare în activitatea de creaţie.
     În cadrul activităţilor practice, materia primă de bază cu care lucrează copiii o constituie materialul din natură. Natura oferă copiilor materiale variate şi interesante, a căror observare, colecţionare, sortare, conservare şi prelucrare contribuie la lărgirea orizontului de cunoştinţe, la perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor, la stimularea creativităţii. Pentru a stimula potenţialul creativ al copiilor prin activităţilae practice utilizănd materiale din natură, am parcurs cu aceştia mai multe etape:
Etapa I - etape de pregătire a activitaţilor practice în care copiii participă direct la
strângerea materialelor din natură în cadrul unor activităţi şi plimbări. Profunda lor concentrare în activitatea de a aduna cele mai reuşite materiale din natură a însemnat pentru ei o intensă activitate de observare, de analiză, de selecţie a materialelor. Copiii au adunat frunze de diferite forme, culori şi mărimi, castane, conuri de brad, ghindă, crenguţe uscate, pietre, etc. Analizând frunzele castanului şi-au imaginat că ar semăna cu palma unei mâini cu degetele răsfirate, cu creasta cocoşului din ,, Punguţa cu doi bani’’, cu rochiţa păpuşii. Castanele în învelişul lor ţepos ar putea fi buzdugane pentru zmei, arici, etc. În natură copiii se manifestă deosebit, sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziţie şi cu un imens neastâmpăr specific vârstei.
     Etapa a II a este etapa în care am efectuat intuirea materialului confecţionat de către copii prin manipulare, pentru antrenarea analizatorilor şi formarea reprezentărilor prin jocuri senzoriale. Primul mijloc prin care copilul descoperă lumea îl constituie organele de simţ. El vede, apucă, miroase, gustă. Astfel acumulează experienţă, iar cunoaşterea reală a materialelor din natură e condiţionată de claritatea şi precizia senzaţiilor şi percepţiilor. De aici reiese necesitatea organizării unor jocuri senzoriale specifice vârstei: ,, Săculeţul fermecat’’, ,, Ce ştii despre mine?’’, ,, Să facem ordine’’, etc. Aceste jocuri senzoriale pot fi utilizate cu succes pentru trezirea, stimularea şi dezvoltarea interesului de a cunoaşte, interes ce devine o ,, pârghie’’ psihologică pentru stimularea creativităţii.
     Etapa aIII a constă în perfecţionarea deprinderilor practice şi stimularea potenţialului creativ al copiilor. Experienţa a dovedit că lucrându-se prea des după şablon, copiilor li se limitează posibilitatea dezvoltării imaginaţiei şi gândirii. Prin diversitatea formelor, a coloritului şi a posibilităţilor de îmbinare a materialelor din natură se deschide câmp larg manifestării imaginaţiei. Permanent i-am stimulat pe copii să confecţioneze jucării din materialele colecţionate de ei sau pe care le puneam eu la dispoziţie. Valorificând castane, ghindă, nuci, frunze uscate, seminţe, sâmburi, pene, pietricele, etc. copiii au confecţionat în manieră proprie multe obiecte.
     Etape a IV a constă în efectuarea de către copii a unor lucrări în grup. Activitatea pe bază de cooperare, constituie un mod de învaţare cu deosebite valenţe educative în ceea ce priveşte creativitatea. Copiii descoperă o nouă experienţă relaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a studia, investiga şi căpăta încredere în capacităţile individuale şi ale grupului. Superioritatea grupului se vădeşte atât prin soluţii originale şi lucrările realizate, cât şi pe plan educativ. În această etapă accentul se pune pe realizarea creativă a temelor date, copiii având libertatea alegerii materialelor şi a tehnicilor de realizare. Ei au redat original teme cum ar fi:,, Coş cu ghiocei’’, ,, Copacul înflorit’’, ,, Vaza cu tufănele’’, ,, Tablou de primăvară (vară, toamnă, iarnă)’’, etc.
     Activitaţile practice desfăşurate cu copiii, având ca material de lucru ,, produsele naturii’’ oferă reale posibilităţi de stimulare a creativităţii în funcţie de cunoştinţe, de înclinaţii, de interese şi de aptitudini. S-a constatat existenţa fenomenului creativităţii în stare potenţială la toţi copiii, manifestarea lui înregistrând grade diferite, iar în acest sens se impune lăsarea unui ,,câmp liber’’ de manifestare pe linia imaginaţiei, a fanteziei, a creativităţii. În stimularea creativităţii, importante sunt deopotrivă metodele, relaţia educatoare – copil, atitudinea educatoarei şi atmosfera instaurată de aceasta în sala de grupă.
     În munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator, deoarece ea este cea care îl stimulează, îl ajută şi îl încurajează pe copil în micile sale ,, creaţii’’.

    - Matei, N.C., ,,Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ’’, E.D.P., Bucureşti, 1992;
    - Revista ,,Învăţământul preşcolar’’, nr.3-4, 1996.

INTEGRAREA STEAM ÎN EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ.

Beàta Orsolya Fazekas — Tue, 25 Nov 2025 08:26:13 +0200

Steam în educația timpurie se referă la integrarea disciplinelor Science (Știință), Technology (Tehnologie), Engineering (Inginerie), Arts (Artă) și Mathematics (Matematică) în programele educaționale destinate copiilor de vârstă preșcolară și școlară timpurie. Această abordare își propune să promoveze o învățare holistică, stimulând creativitatea, gândirea critică și abilitățile practice încă de la o vârstă fragedă. Integrarea STEAM în educația timpurie poate ajuta la pregătirea copiilor pentru provocările și oportunitățile din lumea modernă, dezvoltându-le competențe esențiale pentru succesul în secolul al XXI-lea.
Integrarea STEAM în educația timpurie aduce mai multe beneficii pentru dezvoltarea copiilor:
• Stimularea curiozității și explorării: Activitățile STEAM încurajează copiii să exploreze lumea din jurul lor și să-și pună întrebări despre fenomenele naturale, tehnologie, structuri etc.
• Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor: Participarea la activitățipractice care implică rezolvarea problemelor îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de gândire critică și rezolvare creativă a problemelor.
• Promovarea colaborării și a lucrului în echipă: Proiectele STEAM adeseaimplică lucrul în echipă, unde copiii învață să comunice, să colaboreze și să-și împartă ideile pentru a atinge un scop comun.
• Îmbunătățirea abilităților motorii și a coordonării: Activitățile practice, cum ar ficonstrucția, pictura sau manipularea materialelor, contribuie la dezvoltarea abilităților motorii fine și la îmbunătățirea coordonării ochi-mână.
• Cultivarea creativității și a exprimării artistice: Integrarea artei în STEAM îiîncurajează pe copii să-și exprime ideile și să-și dezvolte creativitatea prin diverse mijloace artistice.
• Pregătirea pentru viitorul tehnologic: Prin familiarizarea timpurie cu concepte șitehnologii precum codarea, roboții sau imprimarea 3D, copiii sunt pregătiți pentru provocările și oportunitățile viitoare din domeniul tehnologic.
• Consolidarea încrederii în sine și a rezilienței: Reușitele în activitățile STEAMîi ajută pe copii să-și dezvolte încrederea în propriile abilități și să învețe să depășească obstacolele într-un mediu sigur și suportiv.
Acestea sunt doar câteva dintre beneficiile pe care integrarea STEAM în educația timpurie le poate aduce copiilor. Este important ca aceste activități să fie adaptate la nivelul de dezvoltare al copiilor și să fie oferite într-un mod ludic și interactiv.
Iată câteva exemple concrete de activități STEAM potrivite pentru educația timpurie:
• Construcții creative: Folosirea blocurilor de construcție sau altor materiale deconstrucție pentru a crea structuri și modele, stimulând astfel gândirea spațială și creativitatea.
• Experimente științifice simple: Realizarea de experimente simple cu apă, culorisau alte materiale pentru a înțelege concepte științifice de bază, cum ar fi densitatea sau magnetismul.
• Activități de artă și creație: Pictură, desen, modelare cu plastilină sau alteactivități artistice care încurajează exprimarea creativă și dezvoltarea abilităților motorii fine.
• Jocuri și puzzle-uri logice: Utilizarea puzzle-urilor, jocurilor de logică sau a altoractivități care să stimuleze gândirea critică și rezolvarea de probleme.
• Explorarea tehnologiei: Folosirea aplicațiilor și a altor resurse digitaleinteractive, adaptate la nivelul de dezvoltare al copiilor, pentru a explora concepte tehnologice de bază și pentru a dezvolta abilități digitale.
• Activități în aer liber și în natură: Explorarea mediului înconjurător prin activitățiîn aer liber, cum ar fi grădinăritul, observarea plantelor și a animalelor sau construcția de forturi din materiale naturale.
Aceste activități sunt concepute pentru a fi distractive și interactive, oferind în același timp oportunități de învățare în diferite domenii STEAM și stimulând dezvoltarea copiilor într-un mod holistic.
O altă abordare STEAM în educația timpurie ar putea implica integrarea activităților STEAM în contextul unor proiecte tematice sau provocări specifice.
De exemplu:Proiecte interdisciplinare: Copiii pot lucra în echipe pentru a crea proiecte care să abordeze o anumită temă sau problemă, folosind cunoștințele și abilitățile din mai multe domenii STEAM. Ei ar putea construi un oraș model care să includă aspecte de inginerie, design arhitectural, știință a mediului și matematică.
Provocări de construcție și design: Copiii pot fi provocați să-și folosească creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor pentru a rezolva provocări de construcție și design. Ei ar putea fi încurajați să proiecteze și să construiască un pod care să poată susține un anumit greutate folosind materiale limitate.
Experiențe practice în comunitate: Copiii pot să-și aplice cunoștințele și abilitățile STEAM în cadrul proiectelor care au impact în comunitatea lor locală. De exemplu, ei ar putea să-și utilizeze cunoștințele despre știința solului pentru a ajuta la creșterea unei grădini comunitare sau să proiecteze și să construiască un sistem de reciclare pentru școala lor.
Experiențe de învățare bazate pe poveste: Integrarea activităților STEAM în jurul unor povești sau scenarii provocatoare poate să îi încurajeze pe copii să-și folosească imaginația și creativitatea pentru a rezolva problemele întâlnite de personajele din poveste.
Aceste abordări nu numai că încurajează învățarea și dezvoltarea abilităților STEAM, dar și promovează colaborarea, rezolvarea problemelor și aplicarea cunoștințelor în contexte reale și semnificative pentru copii.
O altă abordare interesantă ar fi folosirea STEAM pentru a crea legături între educația timpurie și cultura locală sau tradițiile comunității:
- Explorarea tradițiilor locale prin STEAM: Copiii pot învăța despre tradițiile și cultura comunității lor prin intermediul activităților STEAM. De exemplu, ei ar putea să învețe despre arta tradițională a picturii sau a împletitului și să creeze propriile lor lucrări de artă folosind aceste tehnici.
- Proiecte de conservare și revitalizare a patrimoniului cultural: Copiii pot să participe la proiecte care să promoveze conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural al comunității lor prin intermediul activităților STEAM. De exemplu, ei ar putea să învețe despre tehnici tradiționale de construcție și să folosească aceste cunoștințe pentru a ajuta la restaurarea unui monument istoric local.
- Experiențe interactive la muzee sau în locuri istorice: Vizitele la muzee sau în locuri istorice pot fi completate cu activități STEAM interactive care să îi ajute pe copii să înțeleagă mai bine istoria și cultura locului vizitat. De exemplu, ei ar putea să participe la experimente științifice sau la activități practice de construcție care să le ofere o perspectivă mai profundă asupra subiectelor abordate în muzeu sau în locul istoric.
Aceste abordări încurajează nu doar învățarea și dezvoltarea abilităților STEAM, ci și conectarea copiilor cu mediul lor cultural și comunitar, contribuind la o înțelegere mai profundă și mai conștientă a lumii din jurul lor.
O altă abordare interesantă ar fi utilizarea STEAM pentru a promova sustenabilitatea și conștientizarea ecologică în rândul copiilor:
- Proiecte de reciclare și conservare a resurselor: Copiii pot participa la proiecte care să îi învețe despre importanța conservării resurselor naturale și despre modalitățile de reducere a deșeurilor. De exemplu, ei ar putea să colecteze și să sorteze materiale reciclabile sau să construiască obiecte utile din materiale reciclate.
- Grădini școlare și proiecte de horticultură: Înființarea și întreținerea unei grădini școlare poate oferi copiilor oportunitatea de a învăța despre ciclul de viață al plantelor, importanța conservării biodiversității și legătura dintre producția alimentară și mediu. Prin intermediul acestor proiecte, copiii pot învăța și să aprecieze procesul de producere a hranei și să își dezvolte abilitățile practice.
- Experiențe de învățare în natură: Activitățile în aer liber, cum ar fi excursiile în natură, pot fi integrate în programele educaționale pentru a oferi copiilor oportunități de explorare și învățare în medii naturale. Aceste experiențe pot să îi ajute pe copii să dezvolte o mai mare înțelegere și respect față de mediul înconjurător și să își dezvolte abilitățile de observare și investigare a fenomenelor naturale.
- Proiecte tehnologice pentru mediu: Copiii pot fi încurajați să folosească tehnologia pentru a înțelege și a monitoriza impactul activităților umane asupra mediului înconjurător. De exemplu, ei ar putea să folosească senzori și dispozitive de monitorizare pentru a colecta și analiza date despre calitatea aerului sau a apei în comunitatea lor.
Prin integrarea STEAM în proiecte cu tematică ecologică, copiii pot să învețe nu doar despre conceptele științifice și tehnologice relevante, ci și despre importanța protejării mediului înconjurător și despre modul în care pot contribui la construirea unui viitor sustenabil.
Conform proiectului România educată - Viziune și strategie 2018-2030, activitățile din domeniile STEAM vor avea o pondere importantă în programele de învățământ preșcolar, fiind bazate pe ideea abordării interdiscipinare a cinci domenii diferite: știință, tehnologie, inginerie, matematică și arte, într-o pardigmă de învățare coezivă, pe baza cererilor din lumea reală. Ceea ce diferențiază modelul STEAM de educația tradițională este învățarea coezivă, care le arată copiilor modul în care metoda științifică poate fi aplicată în viața de zi cu zi, prin dezvoltarea tipului de gândire bazata pe rezolvarea problemelor prin aplicarea soluțiilor din viata reală.
Astăzi, sistemul educațional românesc are nevoie de noi provocări și abordări STEAM care ar putea reînvia interesul pentru studierea disciplinelor precum știință, tehnologie, inginerie și matematică. Este necesar ca aceste discipline să devină mai provocatoare, să stârnească imaginația și inspirația copiilor de azi, cetățenii lumii de mâine.

Bibliografie
CLA: Cultural Learning Alliance (2015). STEAM Hack. Material găsit la adresaweb: culturallearningalliance.org.uk/news/steam-hack-october-2015
Colucci-Gray, L., Burnard, P., Cooke, C., Davies, R., Gray, D., & Trowsdale, J. (2016). Reviewing the potential and challenges of developing STEAM education through creative pedagogies for 21st learning: how can school curricula be broadened towards a more responsive, dynamic, and inclusive form of education?. UK: BERA Research Commissions.

Importanţa serbărilor în grădiniţă .

Beàta Orsolya Fazekas — Mon, 24 Nov 2025 08:59:52 +0200

Activităţile artistice contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere a copiilor , îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, le oferă prilej de a trăi emoţii variate ce se vor acumula în limbajul de reprezentări şi emoţii. De asemenea, munca laolaltă contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere al fiecarui copil şi al întregului colectiv prin dorinţe comune de a obţine rezultate bune, favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul repeiţiilor şi în cadrul desfăşurării lor.
Contactul cu un public prezent în numar mare sau mai mic la serbările din gradiniţă, trezeşte în copii energia latentă, exigenta în ficare de a învinge greutaţile ivite, de a-şi stăpâni timiditatea, le cultiva spiritul de iniţiativă, de independenţă în acţiune, iar pregătirea din timpul repetiţiilor contribuie la stimularea interesului pentru muncă şi a disciplinei muncii îndeplinite cu conştinciozitate.
Manifestarile artistice reprezintă un prilej de evaluare a activităţilor ce le-au pregatit. Prin poeziile recitate, copiii dau dovada că sunt obişnuiţi să vorbească corect, nuanţat, expresiv, folosind o mimică şi un ton cât mai adecvat, prin mişcările prezentate se va vedea stadiul coordonării cu ritmul muzicii, prin cântece se constată armonizarea cu ceilalţi, prin scenetele prezentate se vor vedea cunoştinţele şi starea empatică.
Serbarile reprezinta un nesecat izvor de satisfacţii, lucruri, creează bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor, din punct de vedere fizic şi psihic. Importanţa lor educativa rezidă în conţinutul artistic prezentat precum şi în atmosfera sărbătorească ce se instalează cu acest prilej . De asemenea nu trebuie uitat caracterul colectiv al acestui gen de activităţi care conduce la sudarea colectivului de copii, îi învaţă să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă .Prin organizarea serbărilor dezvoltăm la copii dragostea pentru artă, pentru frumos.
La originea activităţii ludice a copiilor se afla stările emoţionale. Ele constituie un preludiu al implicării în joc, în toate activităţile desfăşurate, cât şi un efect sau expresie a acestuia. Daca nu există un strop de plăcere, cu greu vom putea iniţia un joc, şi de asemenea, orice joc, la rândul său, va amplifica stările emoţionale pe parcursul derularii sale.
Serbările din grădiniţă, activităţile artistice în general sunt un altfel de joacă, o joacă a „micilor actori ” , o joacă în care copilul respiră, se simte altfel, satisfacţia ce se citeşte pe faţa lor cu ocazia interpretării unor roluri sau cu prilejul, recitărilor.
Viaţa afectivă la vârsta infantilă constituie temeiul viitoarei personalităţi. A te concentra asupra ei, a mecanismelor proprii de funcţionare constituie, de fapt, esenţa activităţii instructiv – educative a educatoarei în gardiniţa de copii, barometrul de apreciere a eficienţei acestei munci, chiar daca roadele ei vor fi culese nu imediat, ci în timp, uneori de-a lungul întregii deveniri umane.

* BIBLIOGRAFIE *
1. Susana Campeanu – Valorificarea potenţialului formativ şi creativ al
         Maria Mihut                                         poeziilor.
                                                                           Înv. Preşcolar 3 – 4 / 2006.
2. Liliana Martin – Modalităţi de stimulare socio – afectivă , rev.
Înv. Preşcolar 1 – 2 / 2002.

Rolul educatorului de grădiniță în procesul de consiliere a părinților.

Beàta Orsolya Fazekas — Fri, 21 Nov 2025 16:20:56 +0200

Părinte–educator–copil – cooperarea armonioasă a acestui trio este esențială. Scopul comun al adulților este educarea și instruirea generației care crește. În activitatea noastră educațională considerăm dezvoltarea personalității copiilor ca un proces, în care perioada premergătoare intrării în grădiniță și cea care o urmează joacă un rol la fel de important.
Funcțiile sociale și educative ale grădiniței o leagă de familie și de acele instituții care, înainte de începerea grădiniței (creșe și alte instituții sociale), pe parcursul activității din grădiniță (instituțiile de servicii pedagogice, serviciile de protecție a copilului, casele de copii, instituțiile medicale și culturale) și după grădiniță (școlile) joacă un rol definitoriu în viața copilului. Formele și metodele de menținere a contactului se adaptează la sarcini și nevoi. Grădinița este deschisă și inițiativă în menținerea acestor relații.
Relația cu familia:
Educația este în primul rând datoria și responsabilitatea familiei, iar grădinițele au un rol complementar. Grădinița sprijină dezvoltarea copiilor împreună cu educația familială, completând-o. În colaborare, ia în considerare particularitățile și obiceiurile fiecărei familii. Pentru dezvoltarea personalității copiilor, este importantă construirea unei relații strânse, egale, parteneriale și bazate pe încredere cu familia. Majoritatea părinților dedică din ce în ce mai puțin timp copiilor lor, considerând că educația și dezvoltarea sunt în totalitate sarcina grădiniței. Din ce în ce mai mulți copii provin din familii defavorizate, neglijate, cu un nivel scăzut de dezvoltare socială. Sarcina noastră este să schimbăm acest lucru prin deschidere, informare și sprijin. Formele variate de cooperare oferă posibilități pentru aceasta. Vizitele la domiciliu, perioada de acomodare, ședințele cu părinții și discuțiile zilnice ajută la formarea unei relații mai strânse.
Subliniez că scopul este educarea copilului într-un mod unitar și armonios — iar pentru aceasta, o relație bună este esențială. Relația dintre părinte și pedagog nu trebuie să fie tensionată; echilibrul se află undeva între punctul de vedere al părintelui și cel al pedagogului. Activitățile enumerate mai sus contribuie la construirea acestei relații și la cunoașterea reciprocă.
Să încercăm să ne punem puțin în pielea celuilalt și să privim lumea din perspectiva lui. Critica constructivă are scopul de a construi, nu de a distruge.
Cred că baza tuturor lucrurilor este respectul reciproc, aprecierea, acceptarea, armonia și scopul comun. Desigur, toți suntem diferiți, cu valori și viziuni diferite, dar cooperarea este foarte importantă. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem.
Părintele trebuie să înțeleagă că și pedagogul este doar un om — nu atotputernic, uneori bolnav, uneori cu probleme, și nu poate repara întotdeauna ceea ce o educație inconsecventă a deviat. Iar pedagogul trebuie să accepte că și părintele este doar un om, care poate greși. Cea mai mare greșeală a noastră este că judecăm mult mai ușor din exterior.

Bibliografie:
• Egyesitett óvoda, mesekert tagóvodájának a pedagógiai programra épülő gyakorlati útmutatója
• Fegyverneki Tiszavirág Óvoda és Bölcsőde , Pedagógiai programja
• Berzéki Perczel Mór Óvoda, OM: 029111 Pedagógiai Programja ,2019.
• Balogh Éva: Fejlődéslélektan
• Bencsik Endre: Pedagógiai pszichológia
• DOBÓ SÁNDOR ÓVODA , 2340 Kiskunlacháza Vörösmarty u. 3. OM azonosító: 037 290 , Tevékenységközpontú, Pedagógiai Program
• https://ovodaprogram.eu/kapcsolatepites-szulokkel
• https://kiga-wunderfitz-boehringen.de/eltern/
• https://www.kaufungen.eu/media/custom/417_8644_1.PDF?1462878647

Exemple de bune practici privind abordarea integrată a activităților instructiv-educative din educația timpurie.

Beàta Orsolya Fazekas — Thu, 20 Nov 2025 15:43:52 +0200

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii prefigurează doua mari tendințe de schimbare în interiorul sistemului preșcolar, în acord cu prevederile programului educațional care pornește de la ideea necesității îmbunătățirii calității educației la vârstele timpurii, pentru a putea răspunde exigențelor copilului preșcolar de astăzi. Tendințele vizează crearea unui mediu educațional adecvat, în vederea stimulării continue a învățării spontane a copilului și pentru introducerea acestuia în ambianta culturală a spațiului căruia îi aparține.De asemenea, noua programa a accentuat ideea de folosire a contextului ludic și a învățării active în stimularea rutei individuale a învățării, fapt pentru care a propus o abordare educațională diferită. Abordarea educațională propusă de programa preșcolară se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate și elaborate cu ajutorul copilului și în care brainstorming-ul, lucrul în echipă și acțiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de baza ale procesului de predare-învățare.Argumentele psihopedagogice în favoarea dezvoltării unui curriculum integrat sunt multiple. Astfel, în planul profunzimii și solidarității cunoștințelor dobândite printr-o abordare, plusul calitativ este evident: cei care identifică mai ușor relațiile dintre idei și concepte, dintre temele abordate în școală și cele din afara ei; baza integrată a cunoașterii conduce la o mai rapidă reactivare a informațiilor; timpul de parcurgere a curriculum-ului este sporit. În planul relațiilor interpersonale integrarea curriculara și, în special, metoda proiectelor încurajează comunicarea și rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare; în timpul derulării proiectelor se dezvolta un "sens al comunicăriii" și o perfecționare implicită a modurilor de grupare; elevii devin mai angajați și mai responsabili în procesul învățării; curriculum-ul integrat promovează atitudini pozitive. În ce privește rolul cadrului didactic, acesta devine un "facilitator", mai mult decât o sursă de informații.
Luând în considerare aceste avantaje se recomandă abordarea integrată a curriculum-ului sau a unor aspecte ale acestuia, fiind în același timp constienți de probemele complexe pe care un atare demers le implică: abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară; realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectiva integrată și temele abordate clasic; stabilirea modalităților de evaluare a performanțelor individuale, mai ales în situația învățării prin cooperare, acomodarea corecta a proiectelor și abordării pe teme într-o schema orară coerentă.
Procesul instructiv-educativ desfăsurat în grădiniță permite fiecarei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experiențe didactice, prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor.Se impune, așadar ca procesul educațional să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor.Educatoarea, managerul intregului proces didactic, are libertatea de a alege - singura ori în echipă, tipul de abordare a activităților cu preșcolarii, în funcție de strategiile pe care le stâpănește.În activitățile integrate accentul va câdea pe acțiunile de grup și nu pe cele cu întreaga clasă, în care o idee transcede granițele diferitelor discipline și organizeaza cunoașterea în funcție de noua perspectivă, respectând tema de interes.Alături de abordarea interdisciplinară, organizarea modulară și învățarea asistată de calculator, predarea integrată a cunoștințelor este considerată o strategie modernă de organizare și desfăsurare a conținuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o acțiune în care se îmbrățisează metoda de predare-învățare a cunoștințelor, îmbinând diverse domenii și constituirea deprinderilor și abilităților preșcolarității.Integrarea este o maniera de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul ca obiectivele învățării au ca referința nu o categorie de activitate, ci o tematică unitara, comună mai multor categorii. Dar nu trebuie sa facem confuzii între cele doua concepte și să identificăm interdisciplinaritatea( ca o componență a mediului pentru organizarea cunoașterii) cu integrarea ( ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activitate și grupează cunoașterea în funcție de tema propusă de educatoare ori de copii). Integrarea, ca sintagma, este explicată ca revenirea în același loc, în aceeași activitate, a mai multor activități de tip succesiv care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însusirea conținuturilor, la realizarea în practică a proiectul didactic propus.Activitățile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform planului de învățământ, orarului aferent nivelului de vârstă, susținute de experiența cadrului didactic. Educatoarea organizează și desfăsoara activități integrate generate de subiecte stabile planificate pentru tot timpul anului. Aceste activități pot fi desfăsurate integrat dupa scenariu elaborat de educatoare ce începe cu întâlnirea de grup, inițiată în fiecare zi și care se poate realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezența unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.Scenariul educatoarei îi orentează pe copii să opteze pentru divese centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învățare și a materialelor. Varietatea acestora încurajează copii să manifeste, să observe, să gândească, să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predictii.
Copiii își asumă responsabilități și roluri în mocrogrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, inițiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.
La completarea scenariului ne pot fi de un real folos vizitele, plimbările, întâlnirile cu specialisti etc. Tematica acestora este aleasă încât prin activitățile integrate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare. În atenția echipei de educatoare se afla în permanent, întreaga paleta de activități ( la alegere, comune, jocuri și activități de după - amiază) și modalități de organizare a acestora.
Bibliografie:
1. Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita;
2. Ministerul Educației și cercetării "Metoda proiectelor la vârstele timpurii" ;Ed. Miniped. Buc 2002
3.Revista Învățământului Preșcolar nr. 3-4/2003
4.Revista Învățământului Prescolar nr.1-2/2004

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN EDUCAȚIA COPIILOR DE LA GRĂDINIȚĂ.

Beàta Orsolya Fazekas — Thu, 20 Nov 2025 15:41:31 +0200

Educația extracurriculară (realizata dincolo de procesul de învățământ) își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor nostri. Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natura.Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm școala cu viaţa.
              Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite copiilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
            Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.
              Exemple de activități extrașcolare:
             Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă ecopiilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
             Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele școlare contribuie la îmbogatirea cunoștintelor copiilor despre frumuțetile țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă.
              Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor.Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.
Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice:plimbări, excursii, tabere. . In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.
                 Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor copiilor și de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activități. Acestea le ofera destindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor.
                 Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvolta gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilitatilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioza lucrativă între componența cognitivă și cea comportamentală.
                  În urma plimbărilor, a excursiilor în natura, copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.Exemple:Plimbări toamna :Să observăm transformările din natură.
              Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural .Exemplu:Hai hui cu noi la Grădina Zoologică.
              Serbările și festivitățile – marchează evenimentele importante din viața preșcolarului. Din punct de vedere educativ importanta acestor activități constă în dezvoltarea artistică a elevului precum și în atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele didactice, le ofera elevilor răsplata primita dupa muncă, și de asemenea au un rol de motivare, mai puțin seminificativ.Exemple:Moș Nicolae te așteptăm! ;Magia Crăciunului;
               Concursurile școlare – sunt o metodă extrașcolară de a stărni interesul elevului pentru diferite arii curriculare având, în același timp, o importanță majora și în orientarea profesională a elevilor, fâcăndu-le cunoscute toate posibilități pe care aceștia le au.
                               Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grupele de preșcolari/clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
            Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.Concursurile școlare pentru preșcolari:Amintiri din copilărie;Formidabilii;
             Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viaţă.. Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
              Activitățile extracurriculare sunt apreciate atât de către copii, cât și de factorii educaționali în măsură în care :
1.     - valorifică și dezvoltă interesele si aptitudinile copiilor;
2.       -organizează într-o maniera plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de învătâmănt ;
3.      - formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
4.      - copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de initiațivă;
5.      - participarea este liber consimțită, necodiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate         susținută;
6.       -au un efect pozitiv pentru munca desfăsurată în grup;
7.       -sunt caracterizare de optimism și umor;
8.      - creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților;
9.       urmăresc lărgirea și adâncirea influentelor exercitate în procesul de învățământ;
10.       contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
               Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.

BIBLIOGRAFIE:
1. Sîrbu Valeria-Georgeta: Stimularea creativității prin activități extrașcolare Editura Discipol ,București ,2002
2. Cernea Maria :Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ Editura Discipol,București 2000
3. Preda Viorica Metodica activităților intructiv educative în grădinița de copii Editura Gheorghe Cârțu Alexandru ,Craiova 2009