Rolul educatorilor în dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor este extrem de important mai ales datorită faptului că începând cu vârsta preșcolară timpul pe care copiii îl petrec la grădiniță este în multe cazuri mai mare decât cel petrecut cu părinți ( în special preșcolarii care frecventează grădinița cu program prelungit).
Primii ani din viața copilului sunt despre atașament, afecțiune, dragoste necondiționată, siguranță și explorare. Știm deja că fiecare copil este unic în felul său și că el este cel care ne ghidează întotdeauna în procesul lui de învățare. Cu toate acestea, sunt multe momente în care decizii importante precum când e mai bine să începem creșa sau grădinița pot fi mai dificile decât par.Grădinița reprezintă în sine un context social  în care copiii au ocazia să interacționeze cu ceilalți copii în mai mare măsură decât în cadrul familiei. Pentru o bună desfăşurare a procesului instructiv educativ în grădiniţa de copii trebuie subliniată importanţa respectării particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor preşcolari prin faptul că toate formele de activitate instructiv educative trebuie să fie adaptate capacităţilor de asimilare, posibilităţilor reale ale celor vizaţi. Este vorba şi de particularităţile individuale ale fiecărui preşcolar, dar şi de specificul dezvoltării stadiale pe categorii de vârstă ale copiilor, având în vedere că există caracteristici comune, dar şi trăsături ce definesc individualitatea fiecărui copil, în funcţie de zestrea genetică, experienţa de viaţă, mediul familial şi social din care provin, accesul la sursele de informare, situaţia materială ş.a.
Stabilirea unei conexiuni emoționale educator-copil, înseamnă asigurarea unui spațiu psihologic în care atât copilul, cât și educatorul se pot exprima liber. Este foarte important ca preșcolarii să vadă în educator un camarad de călătorie, nu o autoritate strictă. Disciplina, importantă și ea în educația timpurie, se va face pe baza respectului reciproc și nu pe baza sentimentului de teamă. Calitatea relației educator-copil este substratul oricărei interacțiuni positive , este adevărat că unii copiii pot dobândi un statut privilegiat datorită faptului că reușesc fără prea multe dificultăți să se adapteze și să se conformeze cererilor educatorului.
Educatorul este un model pentru dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor , utilizarea de către educator un limbaj prin care atrag atenția copiilor asupra emoțiilor  sau a evidențierii reacțiilor emoționale în contextual interacțiunilor obișnuite , scade riscul copiilor de a avea dificultăți  în înțelegerea emoțiilor ,precum și a consecințelor pe care le au comportamentele lor. A fi educatoare înseamnă a educa, a modela suflete, urmând a avea o groază de satisfacții. A fi educatoare înseamnă să simți. Să simți iubire sinceră pentru copii, să fii îndrăgostită de ei, să semeni dragoste, să simți ca ei sunt parte semnificativă pentru tine. Sufletul unui copil nu îl apropii decât cu iubire, îl mângâi cu iubire, îl vindeci cu iubire. Cu sufletul unui copil nu te poți juca. El este cea mai mare bogăție! De aceea, atunci când dau drumul brațelor mamei, le apucă pe cele ale educatoarei. Cele două mâini trebuie să șteargă zeci de lacrimi, să îmbrățiseze cu căldură cinci copii și alte douăzeci de mânuțe să le țină strâns încât să le ofere siguranță.
Relația educator-copil ,îi oferă copilului surse suplimentare de adaptare la mediu și de compensare a posibilelor relații insecurizante cu părinți. Educatorul creează copiilor un mediu stimulativ de joc, favorabil pentru a-şi exprima necesităţile, sentimentele şi emoţiile. Ca educatori facilităm comunicarea între copii, creăm ocazii de dialog între copii, între copii şi adulţi, stimulăm posibilităţi de exprimare creatoare, independenţă în gândire, comportament, stimulăm exprimarea şi respectăm opinia copilului. De asemenea echilibrăm eforturile copilului cu posibilităţile lui spre a-i favoriza dezvoltarea, dar şi autocontrolul în ineracţiunile sociale, ajutăm copilul să-şi extindă experienţa de cunoaştere, să o conştientizeze, şi nu în ultimul rând favorizăm trăirea unor experienţe reale de către copii, experienţe de viaţă care ulterior vor stimula jocul.
      În concluzie, și din experiența mea ca si educatoare, rolul educatoarei în interacţiunea cu copilul, cu dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup este major şi îşi pune amprenta asupra conturării şi dezvoltării continue a personalitătii copiilor preşcolari. Să nu uităm că toţi copiii au în comun câteva lucruri esenţiale: au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană. Ca educator, nu pot decât să mă bucur de feedback-urile pe care le primesc zilnic, de diversele complimente și să ofer în continuare apă, lumină, pământ, așa cum face un grădinar cu floarea sa.

     Bibliografie:
1. Ezechil, L., Păişi, M. – Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2001
2. Voiculescu, E. – Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001
3. Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7ani