Creativitatea reprezintă un fenomen deosebit de complex, o însuşire specifică omului prin care se obţin produse noi şi valoroase pentru societate sau se rezolvă o problemă într-o manieră inedită. Creativitatea este expresia organizării şi a interacţiunii dintre factorii cognitivi şi noncognitivi ai psihicului. Dintre factorii cognitivi cu rol semnificativ în dezvoltarea creativităţii se remarcă: inteligenţa, gândirea, imaginaţia, memoria. Capacităţile intelectuale sunt condiţii necesare, dar nu şi suficiente, pentru actul creator. În declanşarea, susţinerea şi finalizarea actului creator sunt implicaţi şi factori noncognitivi: motivaţionali, atitudinali, emoţionali, volitivi.Cultivarea creativităţii la preşcolari se poate realiza prin multiple căi şi prin mijloace variate. Pentru a dezvolta creativitatea copiilor, educatoarea trebuie ca în toate ocaziile să dea ea însăşi dovadă de disponibilităţi creative şi determinism. În acest sens, ea trebuie să creeze un mediu ambiental plăcut copiilor, în care să se simtă bine, să lucreze cu plăcere, în care spiritul lor creator să se poată manifesta. În cadrul activităţilor practice, copilul poate să se exprime liber, să dea frâu liber imaginaţiei, fanteziei, de aceea trebuie să le acordăm interesul cuvenit. Cu cât materialele sunt mai atractive, tehnicile mai diversificate, cu atât copilul lucrează mai cu plăcere, îşi satisface setea de cunoaştere, iar rezultatele sunt pe măsura aşteptărilor. Lucrările copilului îl oglindesc pe el, putem afla lucruri importante despre el „citind” lucrările lui.Pentru a se adapta noilor condiţii de viaţă, copiii de azi trebuie să fie creativi, iar creativitatea la copiii preşcolari se poate stimula prin multiple căi şi mijloace variate. Copilul se naşte cu capacitatea de a învăţa, dar şansa supravieţuirii, a umanizării şi socializării lui depinde de contactul cu adultul, de mediul educaţional. Tot ceea ce poate realiza o fiinţă umană depinde de învăţare, exerciţiu, muncă si creaţie. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea , stimularea, educarea şi dezvoltarea creativităţii.Grădiniţa devine primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor multiple ale copiilor, de stimulare a acestora. Copilul este prin natura sa un spirit creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte ceea ce se petrece în jurul său. Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane, pe parcursul ei înregistrându-se ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea personalităţii umane şi una din cele mai semnificative achiziţii cu ecou evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii – creativitatea. Văzută prin prisma personalităţii, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de sumă de însuşiri sau factori psihici ai unor viitoare performanţe. Educatoarei îi revine misiunea de a depista de timpuriu posibilităţile creative ale copiilor şi de a crea condiţii optime de dezvoltare. Aşa cum muzica ne învaţă să ascultăm iar pictura ne învaţă să privim, activitatile practice ne învaţă să acţionăm, să găsim calea spre rezolvarea problemelor practice.
     Locul activităţilor practice în formarea personalităţii copiilor rezultă în mod obiectiv din adevărul: ,,Aud – uit, văd – ţin minte, acţionez – înţeleg’’. Activităţile practice desfăşurate cu copiii au constituit una dintre modalităţile de cunoaştere a copilului, a individualităţii fiecăruia şi am reuşit să promovez independenţa în gândire, în creaţie şi acţiune, în raport cu interesele şi aptitudinile fiecăruia . Stimularea potenţialului creativ prin activităţile practice se bazează pe următoarele principii:
asigurarea conexiunii între diferitele categorii de activităţi în cursul zilei; ,stimularea potenţialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări, utilizănd cu
precădere materiale din natură;    ,interdisciplinaritatea în cadrul activitaţilor practice.
     Activităţile practice trebuie corelate cu celelalte activităţi din grădiniţă pentru a contribui la stimularea potenţialului creativ, iar natura şi materialul bogat de care dispunem constituie un punct de plecare în activitatea de creaţie. În cadrul activităţilor practice, materia primă de bază cu care lucrează copiii o constituie materialul din natură. Natura oferă copiilor materiale variate şi interesante, a căror observare, colecţionare, sortare, conservare şi prelucrare contribuie la lărgirea orizontului de cunoştinţe, la perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor, la stimularea creativităţii. Pentru a stimula potenţialul creativ al copiilor prin activităţilae practice utilizănd materiale din natură, am parcurs cu aceştia mai multe etape:
Etapa I - etape de pregătire a activitaţilor practice în care copiii participă  direct la strângerea  materialelor din natură în cadrul unor activităţi şi plimbări. Etapa a II a este etapa în care am efectuat intuirea materialului confecţionat de către copii prin manipulare, pentru antrenarea analizatorilor şi formarea reprezentărilor prin jocuri senzoriale. Etapa aIII a constă în perfecţionarea deprinderilor practice şi stimularea potenţialului creativ al copiilor. Experienţa a dovedit că lucrându-se prea des după şablon, copiilor li se limitează posibilitatea dezvoltării imaginaţiei şi gândirii. Prin diversitatea formelor, a coloritului şi a posibilităţilor de îmbinare a materialelor din natură se deschide câmp larg manifestării imaginaţiei.     Etape a IV a constă în efectuarea de către copii a unor lucrări în grup. Activitatea pe bază de cooperare, constituie un mod de învaţare cu deosebite valenţe educative în ceea ce priveşte creativitatea     Activitaţile practice desfăşurate cu copiii, având ca material de lucru ,, produsele naturii’’ oferă reale posibilităţi de stimulare a creativităţii în funcţie de cunoştinţe, de înclinaţii, de interese şi de aptitudini. S-a constatat existenţa fenomenului creativităţii în stare potenţială la toţi copiii, manifestarea lui înregistrând grade diferite,  iar în acest sens se impune lăsarea unui ,,câmp liber’’ de manifestare pe linia imaginaţiei, a fanteziei, a creativităţii. În stimularea creativităţii, importante sunt deopotrivă metodele, relaţia educatoare – copil, atitudinea educatoarei şi atmosfera instaurată de aceasta în sala de grupă.
     În munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator, deoarece ea este cea care îl stimulează, îl ajută şi îl încurajează pe copil în micile sale ,, creaţii’’
Bibliografie
1.Glava, A.,& C., 2002, Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
2.Bocoş, M., 2003, Cercetare pedagogică, Ed.Casa cărţii de stiinţă, Cluj-Napoa.
Strenberg, R. ,  2005 , Manual de creativitate, Ed. Polirom, Iaşi.