Copilăria constituie o a vieții peste care nimeni nu trebuie să sară. Aceasta, ca și celelalte secvențe ale vieții, trebuie respectată, deoarece evitarea ei poate genera probleme în dezvoltarea unei  persoane.
Nu există nici un om care să nu-și amintească de această vârstă ca un vis dispărut cu care nimeni nu poate fi asemuit mai pe urmă. E vârsta în care orice copil dă voie imaginaţiei să-și împlinească visurile și are dreptul la orice. Ea e frumoasă, candid și fiinţele cele mai bune  sunt cele care păstrează cel mai mult sau pierd cel mai puţin din această candoare și din această sensibilitate. Sentimentele faţă de copilărie împreună cu toate frumuseţile ei sunt puse în mișcare de către neputinţă. Primele  impresii despre copilărie au o importanţă enormă și tot restul vieţii noastre nu-i adesea altceva decât o urmare a lor.
Primul argument adus în favoarea opiniei mele are legatură cu dezvoltarea în plan social a unei persoane. Cineva care nu si-a trăit ăcare nu a avut șansa la o copilărie ,va fi mereu retras, nu va forma relații cu persoane de o vârstă apropiată, se vacomporta cu o maturitate cu mult peste cea necesară unei persoane. De exemplu, un copil căruia soarta nu i-a oferit o copilărie, care în loc să se joace sau să facă alte lucruri necesare vârstei, se ocupă de întreținerea familiei, fiind singura persoană care poate face asta, cu timpul se va atașa de persoanele mai în vârstă, iar gradul de maturitate va depăși cu mult vârsta copilului.
Copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieţii. Îi confer  acest privilegiu, lipsa de griji, apoi dragostea celor din jur, posibilitatea de a năzui către tot ce este  mai frumos și de atins pe lume.
Indiferent de situaţia lui socială, copilul trebuie ocrotit, tratat cu căldură și dragoste, cu onestitate și înconjurat cu afecţiune, cu acea tandreţe de care simte nevoia numai el. Şcoala trebuie să fie factorul major de educaţie înaltă și pilduitoare. Educaţia este un proces complex și delicat, este o artă și o știinţă, o înţelepciune. Dacă până acum simţea că lumea era organizată înfuncţie de el, o dată sosit în școală, copilul constată un mediu afectiv neutru și observă că trebuie să-și ia răspunderea proprie pentru tot ceea ce va trăi aici: bucurii, satisfacţii, dificultăţi, mici necazuri. Important este rolul familiei, care trebuie să-l pregătească pe copil pentru acest moment. De asemenea, trebuie obișnuit să gândească, că el se poate descurca foarte bine atunci când este lăsat singur, oricând învaţă alături de alţi copii. El trebuie să știe clar de ce este necesar să meargă la grădiniță, mai apoi la școală: pentru a cunoaște alte lucruri, pentru a se juca și a învăţa, pentru a vedea cum sunt alţi copii, pentru că acolo este o lume a lor, a copiilor, creată pe măsura lor și pentru că acolo este doamna educatoare care știe o mulţime de lucruri și care îi va învăţa și pe ei tot ceea ce este necesar.
Este foarte important ca în calitate de educator și de părinţi să ţinem cont de diferenţele existente în individualitatea copiilor. Fiecare copil are o anumită personalitate și propriul său potenţial intelectual, de aceea, copiii au nevoie să știe cine sunt și să-și formeze o idée clară a propriei identităţi, a sentimentului că sunt o persoană distinctă de altele, deosebită, specială, importantă; acest lucru presupune ca fiecare fiinţă umană să se respecte pe sine și să aibăgrijă de ea însăși.
Copilăria este momentul când începem să învățăm depre cum trebuie să ne comportăm cu ceilalți oameni. Interacțiunile cu familia extinsă, cu prietenii și colegii de la grădiniță, joacă un rol important în dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor. Este important să încurajăm jocul cu alți copii și să participăm alături de ei în diverse activități de grup.
În perioada copilăriei, imaginația atinge punctul maxim, aceasta fiind foarte important pentru dezvoltarea intelectuală. Atunci când copilaria nu există, imaginația nu se dezvoltă, astfel persoana nedezvoltându-se din mai multe puncte de vedere. De exemplu, o persoană care înperioada copilăriei și-a dezvoltat imaginația, după ce va depăși perioada, va trece cu ușurință peste multe moment grele, efectul creat de imaginație făcându-și simțită prezența.
Copilăria este o etapă vibrant și decisivă în dezvoltarea fiecărui individ. Prin înțelegerea și sprijinirea fiecărei faze a dezvoltării lormotorii, lingvistice, emoționale, nutriționale și sociale, noi ca părinți și educatori putem contribui semnificativ la binelelor general. Cele mai frumoase moment vin din observarea progresului lor zi de zi, iar fiecare mică victorie reprezintă un pas imens pentru viitorul lor.
În concluzie, copilăria are un important rol impotant în dezvoltarea unei persoane, aceasta fiind o etapă esențială.
Bibliografie
1. AL.  Roșca: Creativitatea, Colecţie, Orizonturi, Editura Enciclopedică Română, București, 1972
2. C. Cojocaru: Creativitate și inovaţie, Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, București 1975
3.  E. Claparedé: Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P., 1975
4. U.Şchiopu:Psihologia Copilului, Educaţia Didactică și Pedagogică1967