Voluntariat în sistemul de învăţământ preşcolar.

Beàta Orsolya Fazekas — Thu, 14 Aug 2025 16:29:02 +0300

A dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui sunt unele din sarcinile de seamă ale educatorilor, pe care le vom forma participând direct la activităţile de voluntariat.,,Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de lângă noi”. Ar trebui să desfăşurăm mai des activităţi de voluntariat pentru că ele constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţişicompetenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea la elevi a sentimentului de solidaritate. Acestea sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunitate şi societate în întregul ei şi reprezintă un mod de a aborda nevoile şi provocările umane.
În calitate de cadru didactic, este recomandabil să formezi copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte si de pe urma cărora să beneficieze şialţii. Vizitele la centre de copii sau de bătrâni, concursuri, baluri mascate şi evenimente organizate la care se pot face donaţii pot fi ocaziile potrivite pentru a-i implica pe copiiişi a-i obişnui să se acomodeze în rolul de voluntari. Voluntariatul este activitatea desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială.(Definitie adoptată de Consiliul Naţional al Voluntariatului, iunie 2002). Voluntariatul este o componentă fundamentală a societăţii civile. El însufleţeşte cele mai nobile aspiraţii ale omenirii -pacea, libertatea, oportunitatea, siguranţaşijustiţia pentru toate persoanele.
În zorii noului mileniu, voluntariatul reprezintă un element esenţial al tuturor societăţilor. Voluntariatul transformă în acţiunedeclaraţiaNaţiunilor Unite conform căreia „Noi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea”. Această declaraţie promovează dreptul fiecărei femei, al fiecărui bărbat sau copil de a se asocia în mod liber şi de a activa ca voltunar fără deosebire de originea culturală sau etnică, religie, vârstă, sex, şicondiţia fizică, socială sau economică.
Toate persoanele din lume trebuie să aibă dreptul de a-şi oferi în mod liber timpul, talentul şi energia în beneficiul altora sau al comunităţii lor prin acţiuni individuale sau colective, şi fără a aştepta recompense financiare.Voluntariatul sau altfel spus munca neplătită, înseamnă, de fapt acumularea unei experienţe profesionale într-un anumit domeniu care să te ajute să experimentezi lucruri noi, să te dezvolţişi să ajuţi. Practic, a voluntaria înseamnă a ajuta necondiţionat, astfel încât beneficiarii să ajute la rândul lor, pe principiul dă mai departe. Responsabilitatea este principiul care stă la baza voluntariatului. Indiferent ce fel de persoană eşti, care îţi sunt convingerile sau ce vrei să devii, responsabilitatea este o abilitate pe care o dobândeşti prin muncă. Respectul faţă de tine şifaţă de ceilalţi îl câştigi prin responsabilitatea cu care iei anumite decizii, indiferent de natura lor. Al doilea element definitoriu al voluntariatului este comunicarea. Prin voluntariat, cel mai rapid se dezvoltă abilitatea de comunicare. Barierele ridicate de timiditate, frica de vorbit în public, greutăţile întâmpinate în crearea unor legături de prietenie sunt spulberate. A voluntaria înseamnă, de asemenea apartenenţa la un grup, un grup care devine în scurt timp o familie, iar relaţiiledeşi sunt de natură profesională,devinşi personale. Sub marea umbrela a comunicării, socializarea joacă un al treilea rol foarte important. Voluntariatul creeazapunţi între oameni şicomunităţi. Fără să vrem,suntemnevoiţi să socializăm în viaţa de zi cu zi pentru a putea exista. Însă, voluntariatul te învaţă tehnici şi metode de socializare, astfel încât timiditatea, teama şi frica să dispară, toate acestea ajutând la crearea ta din punct de vedere profesional.
În Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă sunt prevăzute o serie de obiective a căror transpunere în activităţi specifice conduc copiii spre descoperirea şiînţelegerea tainelor naturii. Activităţile pe domenii experenţiale (cunoaşterea mediului, educarea limbajului, activităţiartistico-plastice şi practice, activităţi muzicale), dar şiactivităţileextracurriculare (excursii, drumeţii, activităţi practic-gospodăreşti-plantări, acţiuni de ecologizare) contribuie la atingerea obiectivelor educaţiei ecologice.
La nivelul educaţieipreşcolare putem desfăşuraactivităţi de educaţie ecologică care, pe de o parte formează deprinderi, dezvoltă capacităţişi cultivă interesul copiilor pentru conduite ecologice, iar pe de altă parte contribuie direct la menţinerea unui mediu echilibrat, curat, benefic unei dezvoltări fizice şi mentale sănătoase a copiilor. Fiecare dintre noi avem responsabilitatea de a participa la acţiuni de protecţie a mediului în interesul sănătăţii noastre. Educaţia ecologică presupune dezvoltarea abilităţilor de a acţiona concret, de a ne implica activ în identificarea problemelor de mediu, capacitatea de a găsi soluţii pentru remedierea problemelor de mediu.
Pentru a descifra tainele voluntariatului pentru dezvoltare durabilă, cadrele didactice trebuie să implice copiii chiar de la vârste fragede în acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului. Formarea voluntarilor pe probleme de mediu presupune formarea unor comportamente globale de protecţia mediului, în funcţie de diversitatea situaţiilor, impune implicarea membrilor comunităţii, necesită o gândire constructivă, integrată care să faciliteze educarea populaţiei pentru a fi responsabilă faţă de problemele mediului.
Prin participarea şi implicarea directă a preşcolarilor, părinţilor, cadrelor didactice la aceste acţiuni, voluntariatul a devenit o cale prin care orice om capătă experienţă, se poate exprima, poate fi alături de comunitate şi problemele ei. Aceste acţiuni educative contribuie şi la formarea personalităţii copiilor, a unor valori şi atitudini morale, a unor modele de implicare socială exprimate prin:
- cunoaştereaşi utilizarea conceptelor cu privire la voluntariat;
- exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru;
- conştientizarea impactului social şi moral al acţiunilor de voluntariat;
- dobîndirea unor comportamente responsabile faţă de mediu şi implicit faţă de viaţa omului;
- manifestarea spiritului de iniţiativă în acţiunile de voluntariat;

Bibliografie :
1. Fiţiu, A. (2004). Ecologie şiprotecţia mediului. Bucureşti: Editura Academic Pres.
2. Curriculum pentru învățământul preșcolar,Buc.,2009,Ed.Didactică Publish In House
3. Educația timpurie pt aplicarea curriculumului preșcolar,Ed.Paralela 45,Cluj,2009

Felicitări!