Stresul este o stare intensă și neplacută,o stare de tensiune,disconfort și încordare  care, pe termen lung are efecte negative asupra sănătaţii, performanţelor .
Stresul apare atunci când nu reușim să facem față unei situații ,când nu suntem capabili să rezolvăm o problemă iar efortul depus ne dezorganizează viața.Cel mai adesea stresul apare ca urmare a frustrării . 
Frustrarea –este o emoție negativă care apare atunci când nu reușim să ne atingem scopurile datorită unor obstacole (persoane,evenimente) și această emoție negativă intervine atunci când rezultatul  acțiunilor noastre  este sub așteptări . Decalajul creat între așteptările noastre și rezultatul real furnizează emoții negative ce amenință integritatea personalității noastre .
Emoțiile negative cum sunt :frustrarea,ostilitatea ,furia ne afectează la nivel emoțional ,mental și fizic .Reprimarea lor ducând la depresii sau la boli fizice grave. E normal să fii frustrat  atunci când nu ai reușit să realizezi ceea ce ți-ai propus cu toate că erai convins de asta ,dar e bine  să știm că nu întotdeauna reușim tot ceea ce ne-am propus .Există și o marjă de eroare  pe care trebuie să o luăm în calcul ,să ne acceptăm greșelile și să învățăm din ele . Să învățăm să ne iubim așa cum suntem și depinde numai de noi să avem o atitudine pozitivă în fața stresului și a frustrării .
Cercetătorii sunt de părere că mediul tensionat și plin de  stres afectează atât părinții cât și copiii. Chiar dacă adulții spun că nu este nimic în neregulă, cei mici simt stresul, îl percep din starea generală și chiar îl preiau. Mulți părinți nici nu își dau seama de faptul că sunt neliniștiți și că le transmit aceeași stare micuților din preajma lor.
Copilul contemporan se confruntă zilnic cu mult mai multe situații stresante decât copiii de acum 10-15 ani. Astãzi copilul suferã nu numai din cauza influențelor negative a mediului înconjurãtor ci și din cauza instabilitãții mediului social. Factorii de stres se împart în urmãtoarele categorii: factori fizici (frigul, cãldura, radiațiile, condițiile meteorologice etc.), chimici (drogurile, medicamentele, poluarea), biologici (diverse microorganisme), psiho-emoționali (familie dezorganizată, situații conflictuale la școalã, regimul incorect de activitate). Ca urmare, numãrul de copii care suferă consecințele stresului a crescut îngrijorător.
        Printre situațiile care pot provoca urmãri stresante negative se numãrã urmãtoarele:
• Situația de impas, în care orice mișcare, fie înainte ("atacul"), fie înapoi ("retragerea"), îi par copilului egal lipsite de sens.
• Situația când lipsește posibilitatea realã de a realiza scopul trasat din cauza capacitãților modeste. De exemplu, pãrinții au hotãrât sã-și dea fiica la o școalã de muzicã însã aptitudinile ei muzicale puteau fi apreciate doar ca mediocre. Cerințele exagerate și munca asiduã au condus la manifestarea unor dereglãri psiho-emoționale, care au dispãrut numai dupã transferarea fetiței într-o școalã obișnuitã.
• Situația când dupã stres nu survine o fazã de relaxare, adicã nu este asiguratã odihna fizicã și psihicã. În aceastã situație se aflã unii copii care lucreazã mult, care se considerã excepționali, care se autoizoleazã și comunicã foarte puțin cu colegii lor.
• Situația când activitatea școlarã devine pentru copii monotonã și iritantã.
• Situația când alte activitãți (pictura, literatura artisticã, muzica, sportul) nu prezintã nici un interes pentru copil.
        Situațiile enumerate conduc la dereglarea comportamentului și a stãrilor emoționale. Medicii pediatrii sunt îngrijorați de creșterea rapidã a numãrului copiilor cu întârzieri ale dezvoltãrii psihice și fizice: copiii sunt brutali, mincinoși, rãutãcioși, prezintã dereglãri funcționale ale sistemelor fiziologice.
        Stresul se manifestã, de obicei, printr-o varietate de simptome și conduce la alterarea simultanã a mai multor funcții ale organismului, ceea ce ușureazã diagnosticul. Formele  moderate ale stresului și cele virulente se manifestã prin simptome diferite.
Un nivel extrem de stresare indicã necesitatea unei intervenții din partea specialiștilor și a unui tratament special în condițiile eliminãrii situației care a provocat stresul. În cazul unui nivel de stres mediu copilul are nevoie de relaxare. Este binevenitã o schimbare fie și temporarã a mediului și a activitãții. Copilul are nevoie de odihnã, el trebuie învãțat sã-și controleze emoțiile, comportamentul, relațiile cu colegii și adulții. Totuși, se recomandã consultarea unui psiholog, pentru a preveni o eventualã agravare a situației.