BENEFICIILE RESURSELOR EDUCAȚIONALE DESCHISE UTILIZATE ÎN ACTIVITAEA CU COPIII

Resursele educaționale deschise pot contribui major la transformarea procesului de educație prin creșterea calității acestuia. Orice resursă de învățare este deschisă dacă este disponibilă într-un format accesibil și sub o licență liberă, adică se permite accesul gratuit, utilizarea, adaptarea și redistribuirea resursei fără restricții sau cu restricții limitate.
În contextul mutării școlii în mediul online asistăm la un aflux de resurse educaționale în format digital, mulți profesori devenind creatori de RED. Crearea și publicarea de resurse educaționale contribuie la dezvoltarea profesională și personală a autorilor lor.
Indiferent dacă se utilizează la clasă propriile resurse sau unele create de alte cadre didactice, se impune o filtrare a acestora. Este absolut necesar să selectăm și să folosim acele resurse educaționale de calitate, care susțin procesul de învățare și care contribuie la dezvoltarea competențelor generale și specifice din programa școlară.
Cum ar trebui să fie o resursă digitală deschisă pentru a sprijini educația pe termen lung?
A. Din punct de vedere al conținutului ar fi bine să respecte următoarele caracteristici:
 Este încadrată corect ca an de studiu, pe disciplina vizată. Indică clar competența specifică urmărită.
 Conținuturile sunt corecte din punct de vedere științific. Respectă particularitățile de vârstă (limbaj, nivel de dezvoltare psihică, cunoștințe anterioare). Sunt sistematizate, prezentarea lor are coerență logică.
 Este relevantă, prin raportare la programa școlară. Face legătura cu cunoștințele anterioare și cu viața reală, realizând conexiuni inter- și transdisciplinare.
 Vizează explicit formarea de capacități și atitudini, nu doar acumularea de cunoștințe.
 Include elemente care să susțină structurarea cunoașterii și dezvoltarea de capacități și atitudini (ancore, hărți conceptuale, scheme )
 Urmărește dezvoltarea unor competențe precum: înțelegerea, analizarea, aplicarea, evaluarea, crearea.
 Parcursul de învățare este explicit condus, în etape succesive și logice, către atingerea rezultatelor așteptate.
 Oferă feedback. Include indicatori de progres în parcursul de învățare.
B. Din punct de vedere al formei, resursa digitală trebuie să aibă următoarele atribute:
 Este publică. Poate fi accesată fără a necesita autentificare.
 Este atractivă, dinamică, susține motivația învățării, favorizând un parcurs participativ și antrenant, prin elemente interactive care duc la o învățare conștientă.
 Se poate adapta pentru diverse niveluri de receptare, permițând parcursuri diferențiate.
 Elementele funcționale sunt accesibile și pot fi identificate ușor.
 Are aspect estetic - mărime font lizibil, culori plăcute, spațiere, elemente grafice adecvate, cu rol funcțional,
 Are multiple canale de comunicare (text/ audio și video/ grafică)
 Presupune mai multe metode și procedee didactice, care favorizează învățarea pe termen lung.
 Elemente multimedia sunt de calitate superioară: imagini clare, sunet bun, texte care respectă normele de redactare.

Există un program RED, care a început în noiembrie 2017, când Ministerul Educației a cerut Inspectoratelor Școlare Județene (ISJ) să găzduiască pe paginile proprii secțiuni de resurse educaționale produse de profesori. Definiția acceptată, preluată din recomandările Comisiei Europene, a fost largă: „tipuri de materiale de învățare, suporturi de curs, proiecte, experimente și demonstrații, dar și programe școlare, ghiduri pentru profesori, alte materiale educaționale cum ar fi articole, module, prezentări ce acoperă atât sfera curriculară cât și cea extracurriculară”.
Procedura de publicare include o etapă de verificare a calității. Profesorii transmit propunerile de resurse educaționale către ISJ și doar cele care îndeplinesc un standard sunt publicate. 
Ministerul are în plan să operaționalizeze Biblioteca Școlară Virtuală, o platformă națională de Resurse Educaționale Deschise care să strângă toate aceste resurse.

         Informatizarea învăţământului, care a cunoscut o importantă creştere în ultima perioadă,  presupune atât dotarea cu calculatoare și laptopuri a unităților școlare dar mai ales folosirea acestora de către profesori la oră, mai ales în această perioadă în care învățământul tradițional (față în față) a fost înlocuit cu cel online.Acest lucru presupune o pregătire adecvată a cadrelor didactice pentru utilizarea tehnologiei informaţiei în procesul de predare. Este o diferenţă majoră între a deschide calculatorul ,a transmite, şi a manevra elementele unei lecţii. Prin urmare  pregătirea cadrelor didactice este un element de bază. Fără perfecţionarea personalului didactic sunt şanse mici ca tot acest demers, care presupune multă muncă şi fonduri uriaşe, să aibă o finalitate.  Vor  trebui de   asemenea reprofilate programele şcolare şi manualele, pentru ca ele să poată fi adaptate cu o mai mare uşurinţă  la  o programare  a  unei lecţii  pe  calculator.
              Toate aceste lucruri presupun însă timp și efort din partea tuturor celor implicați în actul educațional dar situația actuală a dus la necesitatea adaptării și personalizării procesului instructiv-educativ de către fiecare dintre noi, cadrele didactice, în măsura posibilităților și a priceperii. Luând în vedere toate aceste considerente, abordarea temei ” Resurse educaționale utile în procesul de predare-învatare-evaluare on-line” este una binevenită, întrucât schimbul de idei dintre cadrele didactice a fost considerat dintotdeauna un factor important în dezvoltarea abilităților educative ale acestora.Este  evident că aceste noi concepte în educaţie nu le pot  înlocui  pe cele tradiţionale în  mod  radical. Există  domenii sau etape ale procesului de învăţământ  în care educaţia tradiţională este de neînlocuit- faza preşcolară șiprimii ani de educaţie în şcoli fiind cele mai semnificative-, când influenţa personală a educatorului rămâne  determinantă și de neînlocuit!
          În urma unor studii întreprinse atât în ţara noastră, dar mai ales plan internaţional s-au desprins  o serie de concluzii  interesante cu privire la eficienţa utilizării  resurselor educaționale online , dintre  care  amintim:
 oferă informaţii organizate;
 chestionează  pe  cel  ce  învaţă;
 stimulează  creativitatea;
 constituie  un  mijloc  atractiv  de  a  verifica, consolida  şi  recapitula cunoştinţele;
 ne  determină  să  găsim  soluţii  interactive  şi  moderne  de  abordare  a lecţiilor;
 diminuează  factorul  de  stres;
 este  prezent  caracterul  ludic;
 reduce  timpul  de  studiu;
 se  modifică  pozitiv  atitudinea  faţă  de  computer.
Unul dintre acestea este JINGSAW PLANET- o platformă foarte ușor de utilizat de către cadrele didactice pentru a crea materiale pentru copii. Adresa web oficială este www.JigsawPlanet.com. Dând un click pe acestă adresă, cadrul didactic are posibilitatea de a selecta jocuri-puzzle pentru copii după tema   dorită sau poate crea propriul cont în vederea personalizării activității. Contul se crează prin completarea câtorva informații (alegerea unui nume de utilizator, parolă, adresă de email pentru confirmarea și finalizarea înscrierii/creării contului).Apoi, prin alegerea opțiunii ”Crează”, se pot realiza puzzle-uri variate ,cu grad diferit de dificultate, înfuncție de vârsta copilului, de tema săptămânii etc.Atunci când am abordat tema ”Ce fac animalele toamna”, de exemplu, le-am pregătit copiilor ghicitori despre viețuitoare...iar răspunsul nu a fost confirmat de către mine, ci a fost ”ascuns” în spatele pieselor de puzzle pe care copilul le-a poziționat corect în vederea reîntregirii imaginii. Jocul a fost atât instructive cât și educativ.Acesta este contul meu personal- https://www.jigsawplanet.com/Beea ,iar acesta este un model de puzzle realizat pentru copii- Animale sălbatice toamna: Vulpea 
https://sc-de.jigsawplanet.com/i/44c0360148033402002c1ce073ea0f177b/320/jp.jpg

Referințe
Istrate, O. (2021), https://revistaprofesorului.ro/resurse-educationale-deschise
Istrate, O. (2021), https://iteach.ro/experientedidactice/resurse-educationale-deschise-o-posibila-grila-de-evaluare

Rolul educatorilor în dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor este extrem de important mai ales datorită faptului că începând cu vârsta preșcolară timpul pe care copiii îl petrec la grădiniță este în multe cazuri mai mare decât cel petrecut cu părinți ( în special preșcolarii care frecventează grădinița cu program prelungit).
Primii ani din viața copilului sunt despre atașament, afecțiune, dragoste necondiționată, siguranță și explorare. Știm deja că fiecare copil este unic în felul său și că el este cel care ne ghidează întotdeauna în procesul lui de învățare. Cu toate acestea, sunt multe momente în care decizii importante precum când e mai bine să începem creșa sau grădinița pot fi mai dificile decât par.Grădinița reprezintă în sine un context social  în care copiii au ocazia să interacționeze cu ceilalți copii în mai mare măsură decât în cadrul familiei. Pentru o bună desfăşurare a procesului instructiv educativ în grădiniţa de copii trebuie subliniată importanţa respectării particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor preşcolari prin faptul că toate formele de activitate instructiv educative trebuie să fie adaptate capacităţilor de asimilare, posibilităţilor reale ale celor vizaţi. Este vorba şi de particularităţile individuale ale fiecărui preşcolar, dar şi de specificul dezvoltării stadiale pe categorii de vârstă ale copiilor, având în vedere că există caracteristici comune, dar şi trăsături ce definesc individualitatea fiecărui copil, în funcţie de zestrea genetică, experienţa de viaţă, mediul familial şi social din care provin, accesul la sursele de informare, situaţia materială ş.a.
Stabilirea unei conexiuni emoționale educator-copil, înseamnă asigurarea unui spațiu psihologic în care atât copilul, cât și educatorul se pot exprima liber. Este foarte important ca preșcolarii să vadă în educator un camarad de călătorie, nu o autoritate strictă. Disciplina, importantă și ea în educația timpurie, se va face pe baza respectului reciproc și nu pe baza sentimentului de teamă. Calitatea relației educator-copil este substratul oricărei interacțiuni positive , este adevărat că unii copiii pot dobândi un statut privilegiat datorită faptului că reușesc fără prea multe dificultăți să se adapteze și să se conformeze cererilor educatorului.
Educatorul este un model pentru dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor , utilizarea de către educator un limbaj prin care atrag atenția copiilor asupra emoțiilor  sau a evidențierii reacțiilor emoționale în contextual interacțiunilor obișnuite , scade riscul copiilor de a avea dificultăți  în înțelegerea emoțiilor ,precum și a consecințelor pe care le au comportamentele lor. A fi educatoare înseamnă a educa, a modela suflete, urmând a avea o groază de satisfacții. A fi educatoare înseamnă să simți. Să simți iubire sinceră pentru copii, să fii îndrăgostită de ei, să semeni dragoste, să simți ca ei sunt parte semnificativă pentru tine. Sufletul unui copil nu îl apropii decât cu iubire, îl mângâi cu iubire, îl vindeci cu iubire. Cu sufletul unui copil nu te poți juca. El este cea mai mare bogăție! De aceea, atunci când dau drumul brațelor mamei, le apucă pe cele ale educatoarei. Cele două mâini trebuie să șteargă zeci de lacrimi, să îmbrățiseze cu căldură cinci copii și alte douăzeci de mânuțe să le țină strâns încât să le ofere siguranță.
Relația educator-copil ,îi oferă copilului surse suplimentare de adaptare la mediu și de compensare a posibilelor relații insecurizante cu părinți. Educatorul creează copiilor un mediu stimulativ de joc, favorabil pentru a-şi exprima necesităţile, sentimentele şi emoţiile. Ca educatori facilităm comunicarea între copii, creăm ocazii de dialog între copii, între copii şi adulţi, stimulăm posibilităţi de exprimare creatoare, independenţă în gândire, comportament, stimulăm exprimarea şi respectăm opinia copilului. De asemenea echilibrăm eforturile copilului cu posibilităţile lui spre a-i favoriza dezvoltarea, dar şi autocontrolul în ineracţiunile sociale, ajutăm copilul să-şi extindă experienţa de cunoaştere, să o conştientizeze, şi nu în ultimul rând favorizăm trăirea unor experienţe reale de către copii, experienţe de viaţă care ulterior vor stimula jocul.
      În concluzie, și din experiența mea ca si educatoare, rolul educatoarei în interacţiunea cu copilul, cu dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup este major şi îşi pune amprenta asupra conturării şi dezvoltării continue a personalitătii copiilor preşcolari. Să nu uităm că toţi copiii au în comun câteva lucruri esenţiale: au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană. Ca educator, nu pot decât să mă bucur de feedback-urile pe care le primesc zilnic, de diversele complimente și să ofer în continuare apă, lumină, pământ, așa cum face un grădinar cu floarea sa.

     Bibliografie:
1. Ezechil, L., Păişi, M. – Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2001
2. Voiculescu, E. – Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001
3. Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7ani

Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente eseţiale în mod util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.
Ca orice fiinţă vie, omul depinde de natură, care-i oferă aer, apă şi hrană. Omul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al naturii, dar tot el, mânat de dorinţa de a o domina, este cel mai mare duşman al ei, pregătind, cu propria-i nesăbuire, stingerea vieţii pe planeta noastră. Degradarea continuuă a mediului datorită influenţei nefaste a omului, ne obligă să luăm atitudine pentru puritate, candoare, frumuseţe căci, unica speranţă a omenirii rămâne natura.
În ultimul timp, asistăm tot mai des la fenomene extreme care se întâmplă pe planetă, fenomene care par a avea legătură cu tranformările pe care omul le-a produs în natură. Judecând după aceste marile schimbări climatice prognozate, care deja îşi arată prezenţa,  apare o întrebare îngrijorătoare:copii sau nepoţii noştri, vor mai avea norocul să găsească ceea ce noi am distrus cu atâta uşurinţă; o natură ospitalieră? Pentru ca omul să iubească natura și să învețe să o ocrotească este nevoie să îl învățăm , să-i insuflăm aceste setimente încă de la grădiniță. Astfel, asa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, morală şi estetică, este timpul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică şi să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejetă natura.
Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ceea ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe despre natură, se manifestă prin întrebari ca de ce?, cum?. Şi asta datorită faptului că sub ochii lor se întâmplă fenomene contrar celor spuse despre cum ar trebui să ocrotim natura.
Suntem chemaţi să facem transferul de dragoste şi respect faţă de tot ceea ce ne înconjoară, de la noi, adulţii, spre cei mici şi foarte mici, atunci când începe drumul cunoaşterii.
Scopul educației ecologice este de a dezvolta capacitatea de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător prin stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia în vederea formării unor atitudini pozitive, active, de toleranţă, solidaritate, protecţie şi responsabilitate în relaţionarea cu mediul înconjurător, precum şi  conştientizarea raportului direct dintre mediu şi sănătatea individului şi cultivarea atitudinilor responsabile implicate în protejarea mediului.
Vârsta preșcolară este propice pentru a descoperi frumusețile naturii.  Dorinţa copiilor de a explora şi de a descoperi noi orizonturi este pe deplin satisfăcută de  activităţile de cunoasterea mediului desfăşurate prin mai multe mijloace de realizare: observare,  povestire, experiment, lectură după imagini etc. Pe lângă activitățile desfășurate în clasă o modalitate atractivă de educație ecologică a copiilor o reprezintă și excursiile didactice, vizitele  și drumețiile. Am organizat cu copiii excursii în pădure, unde ei au înțeles mai bine importanța pădurii, au simțit diferența dintre aerul expirat în oraș și aerul curat din pădure. Atunci când copilul admiră frumusețea unui colț de pădure, unde florile se întrec în a-și etala culorile, unde gândăceii mișună prin ierburi și fluturii dansează pe trilurile zglobii ale păsărilor ce concentrează pe crengile copacilor, fără discuție că devine prietenul fidel al naturii al naturii și protectorul ei.
La vârstele mici, cel mai bun mijloc de educație ecologică este jocul cu imagini sau jocul de imitație, prin care el găsește noi că de comunicare interioară a cunoștințelor sale despre mediul înconjurător (comunică, ghicește, se distrează, descoperă, reconstituie, compară, clasifică).
Scopul nostru, al educatoarelor este de a-l face pe copil să respecte natura, orice om este prieten cu natura dacă o respectă.  În ultimii ani am desfășurat cu preșcolarii și un proiect de parteneriat împreună cu Agenția de Protecție a Mediului prin care ne-am propus să formăm o atitudine de respect al copilului față de mediu, am reușit să creștem dorința de a ocroti, respecta și proteja natura prin implicarea copiilor în activități cu caracter demonstrativ și experimental, să implicăm părinții, comunitatea locală în crearea unui mediu sănătos şi sigur pentru copii. Am avut acțiuni de colectare a materialelor reciclabile, materiale ce au fost duse la un centru de colectare, dar și activități de realizare a obiectelor și costumelor din materiale reciclabile.  Copiii au reținut că prin reciclare se poate stopa creșterea depozitelor de deșeuri care poluează excesiv, care creează o imagine dezolantă în orașe și că materialele și produsele uzate sau învechite se pot reutiliza prin crearea altora.
Prin orice tip de activitate cu caracter ecologic, fiecare cadru didactic trebuie să insufle în sufletele copiilor grija pentru păstrarea curățeniei în grădiniță, în parcuri, în grădini, păduri, pe stradă, grija pentru menținerea integrității arborilor și plantelor, preocuparea pentru plantarea de pomi, flori și îngrijirea plantelor și animalelor.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară (activităţi ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religioase) și extrașcolară.

Bibliografie:
* Lazăr, Viorel, Educație – Om – Natură, Ed. Genesa, Craiova, 2003.
* Ciubotaru, Melania, Educația ecologică în grădiniță, Editura CD Press, 2005.