Învăţarea asistată de instrumente digitale impune o regândire şi o restructurare a procesului educativ, o intensificare a cercetărilor privind psihologia cognitivă;
Informatizarea învăţământului evidenţiază resursele pedagogice angajate la nivel de politică a educaţiei prin: 
* Valorificarea noilor tehnologii în direcţia procesării, esenţializării şi amplificării activităţii intelectuale la parametrii de eficienţă individuală şi socială;
* Dezvoltarea unui sistem de autoinstruire eficientă, (auto)perfectabil în diferite condiţii şi situaţii de timp şi spaţiu;
* Promovarea unei educaţii / instruiri individualizate în contextul (auto)evaluării formative/ continue a rezultatelor acţiunii didactice/educative care reflectă calitatea corelaţiei funcţional-structurale dintre subiectul şi obiectul educaţiei;
* Stimularea creativităţii „actorilor educaţiei” în condiţii de productivitate inventivă inovatoare şi de procesualitate optimă în raport cu posibilităţile maxime ale fiecărei personalităţi implicate în activitatea didactică/educativă; 
* Antrenarea tuturor dimensiunilor educaţiei (intelectuală-morală-tehnologică-estetică fizică) în contextul unor acţiuni de instruire formală-nonformală-informală, integrate/integrabile în sensul educaţiei permanente.
        Strategiile de predare-învăţare folosite in jocurile virtuale au potenţialul de a sprijini şi stimula procese ale învăţării active, autonome, constructive, situaţionale. Aceste strategii se pliază pe particularităţile celor ce învaţă. În acest sens, preocuparea proiectaţilor de soft-uri de învăţare este îndreptată spre crearea unui mediu educativ care să favorizeze învăţarea sub cele două aspecte: adaptativă (asimilare) şi modificatoare (acomodare) (Ernst von Glasersfeld, 1994). Învăţarea, ca proces activ şi constructiv, are un caracter situativ, contextual. Această manieră de cunoaştere are efecte pe termen lung, este activă şi conduce la o învăţare în contexte multiple,determinând formarea unei legături strânse cu practica, în efortul de operaţionalizare a cunoştinţelor teoretice.

            Principala utilitate a calculatorului în şcoală este de a asista învăţarea, adică de a oferi condiţii pentru transmiterea şi asimilarea informaţiei, pentru individualizarea învăţării şi evaluarea performanţelor. Condiţiile de eficienţă a învăţării asistate de calculator se referă, în primul rând, la cantitatea de informaţie transmisă în unitatea de timp şi complexitatea acesteia.
            Calculatorul nu poate face acest lucru decât în măsura în care a fost programat pentru aceasta. Rostul unui program de instruire este de a formula sarcini, de a oferi scheme de abordare a informaţiei, de a realiza feedback-ul în învăţare, dar şi de a motiva elevul pentru continuarea sistemului de instruire.
            Învăţarea cu ajutorul instrumentelor digitale încearcă să depăşească modelul linear al comunicării didactice, realizând o diversitate a modurilor de construcţie a realităţii de către participanţii la actul învăţării, o compatibilizare a noilor conţinuturi – prin trimiteri la realităţi abstracte, ştiinţifice şi culturale – cu constructele subiecţilor, O circumscriere a caracterului operaţional al cunoştinţelor predate, contextualităţii procesului de cunoaştere, relevanţei personale şi profesionale a situaţiilor de învăţare. În contrast cu metodele tradiţionale, învăţarea asistată de calculator, prin caracterului procesual al învăţării: construcţie, reconstrucţie şi deconstrucţie permanentă a realităţii, permite transmiterea de cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora, dar lasă în egală măsură acest aspect şi la „aprecierea individuală, condiţionată biografic şi fundamentată emoţional”. Se pune accent mai mult pe CUM decât pe CE cunoaştem. Cunoaşterea este, mai degrabă, un drum ce se deschide pe măsură ce-l parcurgem, o construcţie şi reconstrucţie permanentă. Materialele audio-vizuale pot pune la dispoziţie resurse valoroase pentru sistemul de învăţare. Copiii trebuie să înveţe şi trebuie să fie implicaţi, să fie provocaţi să se gândească la ceea ce li se prezintă. Grafica sclipitoare şi simulatoarele nu sunt suficiente, experienţa trebuie să fie autentică şi relevantă pentru viaţa elevului. Unii autori au sprijinit învăţarea cu ajutorul programelor multimedia datorită faptului că ele dau posibilitatea copiilor să interacţioneze cu mediul. Dezvoltarea proiectării soft-ului educaţional poate aduce un suport eficace în îmbunătăţirea calităţii învăţământului.
            Ştim că jocul este principala formă de organizare a procesului educativ din învăţământul preprimar, iar utilizarea calculatorului nu este pentru copii decât un alt mod de a învăţa jucându-se. Calculatorul face parte din spaţiul socio-cultural al copilului alături de televizor, cărţi, reviste, ziare, afişe, firme luminoase; toate acestea „bombardează” spaţiul vizual al copilului, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală, îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se orienta şi adapta la o lume în care informaţia circulă rapid, iar schimbarea este accelerată. De aceea, ne-am propus să fim organizatorii experienţelor cognitive şi de exprimare care îl introduc pe copil în lumea oferită de programele de calculator, ţinând seama şi de mediul educaţional din care provin copiii (unii beneficiind de calculator în familie, alţii nu) şi încercând prin aceste activităţi să oferim dreptul copiilor la şanse egale de educaţie, indiferent de mediul din care ei provin.

            De o foarte mare importanţă pentru copiii preşcolari sunt primele noţiuni pe care aceştia şi le însuşesc şi, mai ales, calitatea acestora. Procesul de învăţare devine mai plăcut şi mai interesant prin intermediul calculatorului. Lecţiile însoţite de texte sugestive şi de imagini viu colorate şi expresive, care permit dezvoltarea limbajului si a vocabularului, pot fi cu uşurinţă asimilate de cei mici. Aceste lecţii se referă la noţiunile de bază, care orice copil trebuie să le cunoască. Pe măsură ce este parcurs, bagajul de cunoştinţe generale creşte pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile, şi ajungând până la cunoaşterea de poezioare, cântecele precum şi a unor proverbe şi zicători.
          Noţiunile elementare, precum animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, litere şi cifre, familie şi multe altele încep să aibă înţeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea celor mici nu numai să le înveţe, ci să se familiarizeze cu calculatorul şi, în mod special, cu lucrul cu mouse-ul. Programele trebuie astfel structurate încât copilul să poate alege orice lecţie din cele prezentate cu ajutorul mouse-ului sau poate repeta anumite părţi dintr-o lecţie până când ajunge să cunoască şi să înţeleagă toate noţiunile cuprinse în lecţia respectivă.

Exemplu de activitate on-line
         Cu ajutorul aplicaţiei LearningsApps.org am creat o resursă educaţională, care poate fi accesată la următorul link: https://learningapps.org/view13758427, în cadrul activităţii de Educarea limbajului DLC „Ridichea uriaşă”, având ca mijloc de realizare povestirea educatoarei. Această resursă a fost încadrată în etapa Asigurarea retenţiei şi a transferului, deoarece după ce preşcolarii au ascultat povestea „Ridichea uriaşă” la următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=A5H208WWw44, cu ajutorul resursei create am reuşit să constat în ce măsură povestea a fost înţeleasă de preşcolari, astfel preşcolarii au trebuit să aşeze în ordine cronologică imaginile sugestive poveştii.

          În concluzie, nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatorului în învăţare, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestuia: interactivitatea, precizia, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona cu fiecare elev în parte.

Bibliografie:
1.Lespezeanu, M., (2007), Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar–O metodică a activităţilor instructiv-educative, Ed. S. C. Omfal Esenţial S.R.L., Bucureşti;
2.Tolea, L., (2017), Competenţe cheie prin jocuri virtuale la grădiniţă – resurse didactice pentru punerea bazelor formării competenţelor cheie la preşcolar-exemple de bune practici, Editura InfoRapArt, Galaţi ;