Copilăria

Copilăria noastră e un fulg de nea,
Un bob gingaș de rouă sau o rândunea.
Noi, toți copiii lumii, vrem pace, doar atât,
Și-n pace să trăim pe-acest pământ.
Copile, ești o stea, lumină, viața mea,
Ești luna de pe cer și zâmbetul mister.
Copii, să ne iubim și-n pace să trăim,
Sub soare arzător și cer fără de nori.

Lumea ta, copilărie

Lumea ta, copilărie,
Cea mai dragă-i dintre toate,
Are zmeie de hârtie
Și baloane colorate.
Cer de pace o-nconjoară,
Glas de păsări, flori de vară,
Râu de ape cristaline,
Zbor de harnice albine.

Despre copilărie

Oh, ce dor îmi e de basme
Și de vise de copil,
De Ilene Cosânzene
Și de zumzet de copii!
Dar acum, stai și privești,
În albume ferecate,
Cum erai și tu copil,
Și zâmbești ca altădată...

Te întreb, copilărie
Autor: Geta Mocanu

Te întreb, copilărie,
Ce în grabă te-ai ascuns,
Ce secret e-n veselie
De ține-a făr' de apus?
Ce secret era în zâmbet
De-l purtai adeseori,
De-alungai îndat’ un scâncet
Precum roua de pe flori?
Te întreb, copilărie,
Făr’ a aștepta răspuns.
Întrebarea mea-i târzie,
Iar tu... prea de mult te-ai dus!

Copilărie
Autor: Ana Blandiana

Copilăria-i o poveste
Ce te cuprinde și apoi te lasă,
Ajungi bătrân, și zici c-a fost frumoasă,
A fost atunci, azi nu mai este.
Învață să-ți trăiești copilăria,
Căci ea se duce-așa rapid,
De n-ai să poți să zici c-a fost frumoasă,
Când s-a pierdut în infinit.

Gânduri despre copilărie

A plecat copilăria
Pe un drum care nu-ntoarce,
Cu miros de turtă dulce,
Cu miros de mere coapte.
Într-o zi, când va fi soare,
Am să fiu din nou copil
Și-am să urc în podul casei,
Plin de atâtea amintiri.
Printre ațe de păianjen
Te-oi găsi, copilărie,
Și te-oi scoate din valiză,
Prăfuită și pustie.

Totul evoluează!
Gândurile noastre determină acțiunile pe care le executăm.