URARE  - Nichita Stănescu
Clopotele norilor
cu ding-danguri de ninsoare
la-nceputul orelor
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
Să vă fie anul an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară!

Crăciunul a adus din nou lumină și speranță în inimile tuturor printr-o activitate festivă de neuitat, organizată cu drag în școala noastră. Elevii, alături de profesori și părinți, au creat o atmosferă plină de căldură și bucurie, printr-un spectacol tematic și un târg dedicat acestei sărbători minunate.
Târgul de Crăciun a fost un loc al creativității și generozității. Elevii mai mari au expus cu mândrie lucrări realizate manual – decorațiuni, cărți și alte obiecte inspirate de magia sărbătorilor. Standurile, împodobite festiv, au atras vizitatorii care au descoperit mici comori,care au avut ocazia să contribuie la spiritul de solidaritate ce definește această perioadă specială.
Profesorii au oferit cuvinte de mulțumire, felicitând fiecare copil și fiecare părinte care s-a implicat. Împreună, am demonstrat că spiritul Crăciunului înseamnă mai mult decât cadouri – înseamnă comunitate, tradiție și iubire.
Această sărbătoare ne reamintește cât de valoroasă este puterea de a fi împreună, de a crea amintiri și de a dărui din inimă. Magia Crăciunului ne-a unit într-o îmbrățișare caldă, plină de bucurie și speranță.

Pentru Nichita Stănescu, limba română nu era doar un mijloc de exprimare, ci o formă de artă în sine, pe care o numea „dumnezeiesc de frumoasă”. Poezia sa transcende simpla comunicare, devenind un spațiu în care cuvintele capătă o viață nouă, se transformă și reconfigurează lumea.
Opera lui Stănescu se integrează în curentul neo-modernist al anilor 1960-1970, o perioadă în care poeții români căutau noi forme de expresie artistică și o distanțare de constrângerile realismului socialist. Stilul său inovator este caracterizat de o profundă introspecție, de o explorare a condiției umane și de o fascinație pentru timpul trecător.

Criticii literari, printre care Alexandru Condeescu și Eugen Simion, l-au considerat un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate rar întâlnite. Nichita Stănescu a fost perceput ca un inovator, capabil să transforme limbajul și să-l încarce cu sensuri noi. Prin versurile sale, el a redefinit relația dintre cuvinte și semnificațiile lor, creând o poezie aproape metafizică, care provoacă cititorul să reflecteze asupra esenței vieții.

Recunoașterea internațională a talentului său a venit prin acordarea prestigiosului Premiu Herder, o distincție ce subliniază contribuția sa remarcabilă la literatura universală. Acest premiu reprezintă un simbol al influenței poetului dincolo de granițele României.
Reflecția asupra timpului
Poezia lui Nichita Stănescu este adesea marcată de meditații asupra timpului, trecerii și efemerității. Versurile sale celebre despre timp relevă profunzimea cugetării sale:

„Ce efort de miliarde și miliarde de ani
pentru o atît de trecătoare secundă.
Ce hrană mizerabilă este timpul
și cît de neprețuit, și ea, ce scumpă!
Eu, dacă ar fi fost după mine,
aș fi fugit de trecerea timpului
ca de năvălitori.”

Moartea sa prematură, la doar 50 de ani, a lăsat un gol imens în literatura română, dar moștenirea sa continuă să inspire generații de scriitori și cititori. Nichita Stănescu rămâne o voce esențială a poeziei românești, un creator care a transformat cuvântul în artă și care a făcut ca limba română să strălucească într-o lumină aparte.
Astăzi, la peste patru decenii de la dispariția sa, Nichita Stănescu este omagiat nu doar ca un poet de excepție, ci ca un spirit care a îmbogățit cultura română și a demonstrat că frumusețea cuvântului poate transcende timpul.

„Arhanghelii Mihail și Gavril sunt cei care ne apără de rău și ne aduc veștile divine. Astăzi le mulțumim pentru ocrotirea necontenită și le cerem să ne lumineze calea în momentele de cumpănă. Sfinții Arhangheli sunt simboluri ale puterii divine, ale curajului și ale protecției. De ziua lor, să ne închinăm în fața dragostei și a credinței neclintite pe care o aduc în viețile noastre. La mulți ani celor care poartă numele Mihail, Mihaela, Gavril, Gabriela, Gabi! Să fiți mereu ocrotiți și binecuvântați!”

1. Geometria sacră și simbolurile tradiționale:
   - Romburi și cruci: aceste simboluri sunt adesea întâlnite în țesături tradiționale, în arhitectură și în decorațiuni populare. În geometria sacră, aceste forme pot reprezenta echilibrul, ordinea și armonia. Din punct de vedere matematic, ele sunt forme regulate cu proprietăți specifice (de exemplu, rombul are toate laturile egale și toate unghiurile egale).
   - Spirale și cercuri: spiralele sunt frecvent folosite în ornamentația tradițională românească și pot reprezenta idei de evoluție, expansiune sau cicluri naturale (cum ar fi spirala Fibonacci). Cercurile pot simboliza unitatea sau continuitatea, iar în matematică reprezintă o formă geometrică cu un set specific de proprietăți.
2. Numere și superstiții:
   - În folclorul românesc, anumite numere sunt considerate norocoase sau nefaste. De exemplu, numărul 7 este adesea asociat cu magia sau protecția, iar numărul 13 poate fi considerat ghinionist. Aceste credințe pot fi privite și ca o formă primitivă de matematică, unde numerele au semnificații simbolice puternice.
3. Simbolurile de protecție și formele geometrice:
   - Formele geometrice, cum ar fi triunghiurile sau crucile, sunt folosite adesea pentru protecție împotriva energiilor negative sau pentru a aduce noroc. În matematică, aceste forme au proprietăți și relații precise între laturi și unghiuri, dar în tradiția populară, ele sunt și simboluri de putere spirituală sau de echilibru cosmic.
4. Folclor și cântece populare:
   - Cântecele populare românești reflectă adesea concepte de măsură și proporție, care sunt aspecte fundamentale ale matematicii. De exemplu, în cântecele de dor sau de jale, se pot găsi metafore care sugerează echilibru și ordine într-un mod care resonă cu principiile matematice de bază.
5. Mitologie și simboluri naturale
   - Multe simboluri tradiționale românești au origini în mitologie și în observațiile asupra naturii. De exemplu, constelațiile sau ciclurile naturale ale plantelor și animalelor pot fi interpretate atât într-un sens mitologic, cât și matematic. Observarea regulilor naturii și ale cosmosului poate fi considerată o formă de matematică aplicată prin prisma înțelegerii ordinelor și a ritmurilor naturale.
Ia românească este o bluză tradițională românească, cunoscută pentru frumusețea și complexitatea broderiilor sale. Aceasta este purtată în special în zonele rurale și este adesea asociată cu sărbătorile și evenimentele importante din viața comunității. Ia poate avea diferite modele și culori, reflectând diversitatea culturală și artistică a regiunilor din România. Este considerată un simbol al identității naționale și al tradițiilor românești, fiind recunoscută și apreciată atât în țară, cât și în afara ei pentru meșteșugul tradițional și frumusețea sa estetică.
Legătura dintre geometrie și ie românească poate fi explorată în mai multe moduri, reflectând nu doar aspectele estetice și decorative ale acestei piese tradiționale de îmbrăcăminte, ci și subtilitățile geometrice și simbolice pe care le implică.
⁂ Modele și broderii geometrice
Iile românești sunt cunoscute pentru broderiile lor complexe și variate, care includ deseori modele geometrice precum romburi, cruci, spirale, cercuri sau linii drepte. Aceste modele nu sunt doar decorative, ci pot fi interpretate și din punct de vedere geometric, având proporții precise și simetrii echilibrate.
⁂ Simbolismul formelor geometrice:
În cultura românească tradițională, fiecare formă geometrică poate avea o semnificație simbolică profundă. De exemplu, rombul poate simboliza echilibrul și unitatea, crucile pot avea conotații spirituale sau de protecție, iar spiralele pot reprezenta evoluția sau ciclurile naturale.
⁂ Încorporarea matematicii în designul tradițional
Procesul de creație al unei iie românești implică adesea măsurători precise, calculul rapoartelor și proporțiilor pentru a asigura simetria și armonia designului. Aceasta implică o înțelegere implicită a principiilor geometrice de bază.
⁂ Influențe istorice și cultural
Broderiile și modelele geometrice ale iilor românești pot reflecta și influențe din diverse perioade istorice și culturale. De exemplu, geometria sacră sau motivele ornamentale tradiționale pot fi integrate în designul iilor, reflectând moștenirea culturală și artistică a regiunii respective.
Geometria și iile românești se intersectează prin designul lor elaborat și simbolistica profundă. Aceste bluze tradiționale nu doar împodobesc vestimentația, ci adaugă și o înțelegere culturală și estetică profundă, constituind o formă de artă în sine. În acest cadru, matematica și tradițiile locale se întâlnesc armonios și semnificativ, reflectând o înțelegere complexă a lumii și a ordinii universale în cadrul comunităților tradiționale românești.

Romulus Antonescu ”Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti”, 2009 Ediţie digitală 2016

Timpul este una dintre cele mai fascinante și totodată complicate dimensiuni ale existenței noastre. De-a lungul istoriei, gânditorii au meditat asupra relației noastre cu trecutul, prezentul și viitorul, încercând să deslușească misterul vieții trăite cu adevărat.
„Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit.” - Dalai Lama
„Se spune că există trei timpuri: trecut, prezent și viitor. Ce greșeală grosolană și dăunătoare. Există două feluri de timp, trecut și viitor, prezentul e în afara timpului. Și viața adevărată, liberă se află în afara timpului, adică în prezent. Cât de important este să știm asta. Se poate trăi numai în prezent, adică liber.” - Lev Tolstoi
„Între viitorul și trecutul meu e un joc… Mă simt liniștit și împăcat, dar îmi dau seama că viața mea înseamnă chiar acest joc între trecut și viitor, care e anormal la vârsta mea… Nu vreau eu să mă gândesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn de întrebare, pe care eu mă prefac că nu-l văd.” - Marin Preda

Prezentul este singurul moment care ne aparține cu adevărat, iar libertatea noastră constă în trăirea acestuia, eliberându-ne de povara trecutului și de teama viitorului. Adesea, în căutarea unui viitor idealizat, uităm să trăim prezentul. Ne angajăm într-o goană nesfârșită care ne îndepărtează de esența vieții – momentele pe care le trăim acum. Fiecare dintre aceste perspective ne invită să trăim mai conștient, să apreciem momentul prezent și să găsim echilibrul între lecțiile trecutului și speranțele viitorului. În final, secretul unei vieți trăite cu adevărat poate fi găsit doar în prezent – singurul moment în care avem puterea să trăim și să fim liberi.

         Astăzi, 6 august, celebrăm Schimbarea la Față a Domnului, o sărbătoare de o mare însemnătate spirituală. Este un moment în care cerurile s-au deschis, iar ucenicii au fost martori ai divinității lui Iisus Hristos. Însă, dincolo de semnificația religioasă, această zi ne invită la introspecție și la o mai profundă înțelegere a schimbărilor care ne înconjoară.În cultura noastră, Schimbarea la Față este adesea asociată cu primele semne ale toamnei. Este ziua în care natura începe să se pregătească pentru anotimpul care urmează, iar noi, oamenii, suntem chemați să ne pregătim sufletește pentru ceea ce va veni  

 "De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă. De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și privește cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi. Poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.Dar tu nu-ți încărca azi sufletul cu tristețe, nici nu îl certa, căci așa îți va sta până va da din nou colțul ierbii. Ci ridică ochii tăi spre slăvi și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțeleptește-te, căci vine toamna." ~Camelia Radulian~

Această reflecție ne amintește de trecerea timpului și de nevoia de a ne adapta și de a evolua. Așa cum frunzele încep să își schimbe culoarea și să cadă, la fel și noi trebuie să ne desprindem de vechile obiceiuri care nu ne mai servesc și să ne pregătim pentru noile provocări ale vieții.
Schimbarea la Față nu este doar o zi marcată în calendar, ci un moment care ne invită să ne schimbăm pe noi înșine. Să ne ridicăm privirea către înalt, să căutăm compania celor care ne inspiră și să ne îndreptăm către ceea ce este bun și drept.
Fie ca această zi să ne aducă înțelepciunea de a vedea schimbările din viața noastră nu ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate de creștere și de evoluție spirituală. Și, în acest proces, să ne amintim că, înainte de a trece vremea noastră, trece vremea tuturor lucrurilor care ne înconjoară.

Așadar, ce ar fi dacă am încerca să ne vedem pe noi înșine prin prisma acestei trăiri și bucurii infinite? Să ne acordăm permisiunea de a fi autentici, de a ne celebra imperfecțiunile și de a ne bucura de momentul prezent, fără a ne lăsa definiți de ceea ce este trecător.La finalul zilei, nu suntem corpurile noastre sau anii care au trecut, ci suntem suma experiențelor, emoțiilor și bucuriei pe care le trăim. Să ne privim pe noi înșine cu ochii inimii și să ne amintim că adevărata valoare nu are nici vârstă, nici formă, ci este o trăire profundă și o bucurie fără sfârșit.