În anii ’80, substituţia hormonală trecea drept un fel de fântână a tinereţii şi panaceu, ce proteja atât împotriva oaselor casante şi a infarctului miocardic, cât şi a îmbătrânirii pielii. În anul 2002, această concepţie a fost definitiv zdruncinată. În SUA a fost întrerupt un studiu extins asupra sănătăţii femeii, care fusese iniţial planificat până în anul 2005 şi la care participau circa 16.000 de femei între 50 şi 70 de ani. Apăruseră prea multe efecte secundare nedorite. Astfel, faţă de cele 8.000 de femei cărora li se administra un placebo, în rândurile celor 8.000 de femei care primeau o combinaţie hormonală s-au observat cu 41% mai multe atacuri de apoplexie, cu 29% mai multe infarcte miocardice şi de două ori mai multe tromboze şi embolii. Şi procentul femeilor cu cancer la sân a crescut cu 26% printre cele cu tratament hormonal. Pentru responsabilii din institutele naţionale de sănătate din SUA, acestea au fost motive suficiente pentru a trage semnalul de alarmă şi a formula avertismente penetrante.
         Deşi din studiu reiese că, datorită cocteilului hormonal, frecvenţa cancerului de colon a scăzut cu 37%, iar rata fracturilor este cu un sfert mai mică, aceste efecte pozitive pălesc în faţa pericolelor la care se expun femeile aflate în postmenopauză, care iau vreme îndelungată hormoni. Într-un comentariu la studiul sus amintit, doi medici de la Harvard avertizează femeile să nu intre în panică, dar şi recomandă explicit: “Nu folosiţi combinaţii de estrogeni-progestageni pentru a preveni bolile cronice!”.
          Excesul de estrogeni stimulează în permanenţă ţesutul uterului ca să se pregătească de sarcină (cu un “ecou” şi la ţesutul conjunctiv de la nivelul sânilor), iar această suprastimulare anormală duce la apariţia chisturilor sau a fibrozării ţesuturilor (endometrioză, formaţiuni tumorale la nivelul uterului, ovarelor şi sânilor), în condiţiile prezenţei stresului oxidativ şi a altor dezechilibre energetice (nutriţionale, emoţionale, etc). Prin urmare, excesul de estrogeni este cauza principală (dar nu singura) în boli bazate pe proliferarea celulară.
          Hiperestrogenismul (creşterea peste limita normală a cantităţii de hormoni estrogeni în organism), se dovedeşte  a fi  nu doar rezultatul unui dezechilibru hormonal al femeii, ci şi al unei acumulări impresionante de “falşi” hormoni estrogeni, din surse pe care, cel mai adesea, nu le cunoaştem şi le considerăm, dimpotrivă, sigure pentru consumul ori uzul nostru.
         ALIMENTELE - Creşterea pe scară largă a animalelor şi dorinţa de mari profituri, a dus la hrănirea animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase şi a reţine mai multă apă în organism. Aceste cantităţi de estrogeni străini pătrund, prin ingerarea cărnii şi a produselor lactate ale animalelor, direct în organismul uman, provocând cunoscutele efecte secundare  ale hiperestrogenismului, atât la copii (pubertate precoce la fetiţe, apariţia sânilor şi feminizare la băieţi), cât şi la adulţi (adenom de prostată, cancer la sân).
        Vinul conţine antioxidanţi, în special resveratrolul - care este găsit în sâmburii şi pieliţa strugurilor. Resveratrolul este un fitoestrogen care se mai găseşte şi în alune, afine şi măceşe.
        Alimentele care cresc nivelul de estrogen şi trebuie evitate sunt: cafeaua (chiar şi cea decofeinizată), cacao, ciocolata, zahărul şi toate produsele cu indice glicemic ridicat, grăsimile de orice fel, inclusiv margarina şi uleiul de floarea soarelui, alcoolul, pastele făinoase, cartofii.
        Nivelul ridicat de estrogen poate fi neutralizat printr-o dietă bogată în crucifere precum: varza, broccoli, conopida. Fibrele conţinute de plantele leguminoase şi de alimentele fabricate din făină integrală ne ajută la eliminarea estrogenului din organism.
         Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuşi non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural şi care, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului, pot mima efectele acestuia în organism. Sunt consideraţi arhiestrogeni (estrogeni ancestrali), care au evoluat odată cu speciile de plante.
         Faţă de estrogenii endogeni sau cei medicamentoşi, fitoestrogenii nu determină modificări la nivelul densităţii ţesutului mamar ori al celui uterin, scăzând considrabil riscul apariţiei cancerului în zonele menţionate. S-a constat însă, că administrarea substanţelor vegetale estrogenice, după declanşarea cancerului mamar sau uterin, dacă se face chimioterapie, conduce la o proliferare tumorală. Fitoestrogenii doar dacă se administrează în doze mari şi pe termen lung (de peste 3 ani) exercită efecte negative asupra endometrului.

        AMBALAJELE DIN PLASTIC PENTRU APĂ ŞI ALIMENTE - În 1993, la Universitatea Stanford - Facultatea de  Medicină - Dave Feldman, împreună cu alţi profesori şi doctori, a descoperit  că recipientele din plastic în care se îmbuteliază apa  de băut, conţin bisphenol A, o substanţă care se comportă în organismul uman  “estrogen like” (mimează efectele estrogenilor). Echipa de cercetători a dovedit că mici cantităţi de bisphenol A  sunt suficiente  să cauzeze leziuni precanceroase ale prostatei la bărbaţi şi să ducă la proliferarea cancerului de sân la femei. La fel de periculoasă este şi mâncarea din recipientele de plastic care au fost încălzite în cuptorul cu microunde. O folie de plastic încălzită la microunde conţine de 500.000 de ori cantitatea minimă de xenoestrogeni necesară pentru stimularea proliferării celulelor canceroase de la sân.
         Biosfenolul A se foloseste şi la fabricarea altor obiecte de plastic : jucării, biberoabe, dar şi electronice, CD-uri, DVD-uri, lentile de ochelari, echipamente medicale.

        PILULELE CONTRACEPTIVE ŞI SPERMICIDELE – Folosirea pilulelor contraceptive este controversată, din cauza efectelor secundare pe care estrogenii sintetici le declanşează. Riscul apariţiei cancerului mamar creşte cu peste 40% , dacă femeia ia aceste tablete înainte de naşterea primului copil. Deşi pilula contraceptivă reduce riscul cancerului uterin şi ovarian, ea creşte riscul cancerului de ficat şi cervical. Cel puţin trei studii au arătat că HIV se transmite mai uşor femeilor care iau pilule contraceptive, dacă partenerii lor sunt infectaţi.
        Şi spermicidele (nonoxinol 9), în urma metabolizării în organism, se transformă în nonylphenol - un cunoscut xenoestrogen.
a. Efectele asupra sistemului nervos:
    → cefalee, migrene: sunt cauzate sau (la fel de frecvent) agravate de anticoncepţionale;
    → depresie nervoasă: scade cantitatea de progesteron natural, ceea ce duce la scăderea cantităţii de alopregnanolon disponibil. Oamenii cu depresie au această substanţă în concentraţii mai mici;
    → schimbări emoţionale, iritabilitate, simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele (revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului, iulie 2006);
    → declin cognitiv;
    → creşterea incidenţei demenţei şi a maladiei Alzheimer.
b. Efectele asupra aparatului cardiovascular:
    → creşterea cu 40% a frecvenţei bolilor cardiovasculare;
    → favorizarea apariţiei bolilor tromboembolice venoase şi arteriale:
        • 50-75% din cazurile de tromboflebită profundă la femei sunt direct legate de utilizarea contraceptivelor;
        • riscul trombozelor arteriale creşte cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;
    → favorizarea apariţiei cardiopatiei ischemice;
    → creşterea incidenţei infarctului miocardic cu 50%. Mortalitatea prin infarct este de 3-4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu diabet zaharat, obezitate, concentraţie mare de lipide în sânge, iar la fumătoare riscul este de 39 ori mai mare (20 ţigarete/zi) - Analele Medicinei Interne, 2003.
    → hipertensiune la 5% dintre femei (revista Neurology, martie 2006) - creşterea valorilor în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolică şi cu 1-3 mmHg peste cea diastolică, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc
c. Efectele asupra metabolismului:
    → creşterea colesterolului şi a fracţiunilor lipidice care se vor depune pe vasele sanguine (artere), favorizând apariţia aterosclerozei.
    → scăderea toleranţei la glucoză, atât la femeile sănătoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet. Astfel, creşte glicemia dimineaţa sau după masă; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată ca fiind între 3,5-4%;
d. Efecte asupra sistemul imunitar:
    → scăderea apărării organismului la infecţii precum şi apariţia unor boli autoimune, deci organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (lupus eritematos, etc.).
e. Efecte asupra ficatului şi bilei:
    → încărcarea ficatului, provocând diferite tulburări în funcţia hepatică;
    → litiaza biliară cauzată, în special, de creşterea colesterolului;
    → hepatita cronică asimptomatică poate fi agravată;
    → adenomul hepatic (tumora benignă de ficat);
f. Efecte cutanate:
    → eczeme, urticarie, edem alergic (din cauza estrogenilor), păr în exces, transpiraţii abundente (din cauza progesteronului), acnee, herpes şi boli autoimune (produse de ambii hormoni sintetici).
g. Efecte asupra ochilor:
    → dezlipirea de retină este o complicaţie majoră cauzată de trombembolismul vaselor retiniene;
h. Efecte asupra aparatului urinar:
    → infecţia urinară apare cu o frecvenţă mai mare, în special candidoza prin modificările pH-ului;

DDT –ul  - Studiile efectuate  asupra DDT şi a altor pesticide, au demonstrat că acestea se leagă de receptorii estrogeni la nivelul celulelor producând efecte similare. DDT persistă în solurile ce au fost tratate timp de secole, iar produşii rezultaţi în urma metabolizării sale ajung să fie eliminaţi doar după zeci de ani. Există  studii, precum cel  publicat de Societatea de Medicină şi Biologie din Syracuza în 1950, care atestă că, cocoşii trataţi cu DDT, devin “castraţi” din punct de vedere chimic suferind o “feminizare” datorită estrogenilor.

SUBSTANŢELE CHIMICE DIN COSMETICE (loţiuni, geluri de duş, şampoane, săpunuri, deodorante, creme de protecţie solară, rujuri) – Substanţele de tipul methyl-, ethyl-, propyl-, şi butylparaben sunt conservanţi folosiţi în produsele cosmetice şi au  capacitatea de a mima efectele estrogenilor şi de a produce prin expunere de durată, cancer la sân. Parabenii reprezintă derivaţi de acid benzoic, iar experţii recomandă o concentraţie de maximum 0,5% parabeni în produsele cosmetice utilizate frecvent. Conservanţii sunt folosiţi în cosmetică pentru a feri utilizatorul de infecţii şi pentru a păstra intactă calitatea produsului. Cercetătorii Universităţii din Reading – Marea Britanie, au prezentat în publicaţia ştiinţifică Journal of Applied Toxicology rezultatele unui studiu asupra tumorii la sân în cazul a 20 de femei. Prin respectivul studiu s-a demonstrat că în 18 dintre cazurile examinate erau prezenţi compuşii chimici numiţi parabeni. Parabenii se absorb rapid, sunt metabolizaţi şi apoi eliminaţi, însă anumite cantităţi rămân depozitate în organism (mai ales în apropierea sânilor, din cauza deodorantelor) şi pot afecta sănătatea, îndeosebi dacă folosim multe produse cosmetice şi dacă le folosim des. O cercetare condusă în iulie 2003, de către Philippa Darbre, a relevat faptul că majoritatea tumorilor se dezvoltă în partea superioară spre exterior a sânului stâng, zonă unde în general se aplică cea mai mare cantitate de deodorant. De asemenea, cercetătoarea a susţinut că dezvoltarea cancerului la sân în această zonă era de doar 31% din cazuri în anul 1926, an în care folosirea deodorantelor era foarte puţin întâlnită, în timp ce în anul 1984 procentul a urcat la 61%. Cu acea ocazie, Philippa Darbre a scos în evidenţă că folosirea masivă a deodorantului putea fi legată de un nivel crescut de tumori la piept şi în cazul bărbaţilor.
        Începând cu anul 1992, s-a vorbit de pericolul reprezentat de deodorante, dar, în acelaşi timp, acest lucru a fost privit ca o legendă metropolitană şi datorită faptului că în anul 2002, un studiu condus de Dana Mirick, epidemiolog la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle, a evidenţiat că deodorantele nu reprezintă un pericol.
       Potrivit epidemiologul Michel Thun, de la American Cancer Society, alte surse de estrogen, precum terapiile hormonale pentru menopauză şi obezitatea, reprezintă un risc mult mai mare pentru dezvoltarea unei tumori la sân.
       Pe de altă parte, există o serie de studii care au arătat că înlocuitorii parabenului au efecte secundare demonstrate, mai mari decât parabenii. Unele substanţe folosite ca alternativă la parabeni sunt: triclosan (poate avea efect cancerigen) şi farnesol (induce moartea celulară).
       Chiar şi unele creme  cu progesteron utilizate de femei, conţin substanţe de tipul parabenilor, ceea ce le face extrem de nesigure pentru administrare îndelungată. De asemenea se ştie că orice substanţă absorbită prin piele ajunge direct în circulaţia sanguină fără a mai trece prin ficat, ceea ce o face mult mai toxică faţă de subtanţele absorbite oral.
       Studii realizate la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie al Universităţii din  Zurich au descoperit că o largă varietate de substanţe ce intră în componenţa cremelor solare  au efecte estrogenice, atât în studii pe animale de laborator cât şi în organismul uman. Studii efectuate pe  6 din  cele mai folosite substanţe în cremele solare şi rujuri au dovedit că 5 (benzophenone-3, homosalate, 4-methyl-benzylidene camphor (4-MBC), octyl-methoxycinnamate and octyl-dimethyl-PABA) au efecte “estrogen like”. Expunerea excesivă la xenoestrogeni duce şi la apariţia endometriozei, afecţiune cunoscută ca fiind o cauză majoră a infertilităţii la femeie.
       Există numeroase probe conform cărora sărurile de aluminiu (reprezentând până la 25% din compoziţia unui antitranspirant) trec de bariera pielii, pentru a ajunge în organism unde imită acţiunea estrogenului.
       Substanţele care înlocuiesc moscul natural sunt persistente şi se acumulează în organism, fiind găsite şi în laptele matern. Au efecte estrogenice. Cel mai îngrijorător dintre toate, mosc xilen, a fost scos din majoritatea produselor. Musk ketone poate creşte sensibilitatea la carcinogeni, musk ambrette determină atrofie testiculară la animalele de experienţă, citralul, mărirea prostatei.
       Ftalaţii sunt, în general, folosiţi pentru a reduce asperităţile produselor din PVC, dar sunt incluşi şi în jucării, suzete, materiale de construcţii, cosmetice (lacul de unghii, parfumuri). La animalele pe care au fost testaţi determină tulburări de dezvoltare a organelor genitale, “feminizare”, fertilitate scăzută.
        Concluzie - nu trebuie să fim nici paranoici, dar nici ignoranţi. Nu orice produs nou este neapărat mai bun. Este necesar să fim bine informaţi şi să facem alegerea corectă.

http://www.anticonceptionale.info/
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticEstrogenic.html