Internetul, televiziunea, tehnologiile interactive ne alimentează cu o enormă bogăţie de informaţii noi, iar creierul şi restul organismului reacţionează la această stare de lucruri modificându-şi felul în care funcţionează. Gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii.
E bine sau rău că se întâmplă asta? Deloc surprinzător, părerile sunt împărţite.
Unii dintre specialişti apreciază pozitiv efectele tehnologiei media moderne asupra creierului. Astfel:
• ne organizăm mai eficient viaţa;
• nu mai suntem nevoiţi să învăţăm şi să ţinem minte o mulţime de lucruri;
• avem mintea mai liberă pentru a gândi mai profund la probleme fundamentale;
• economisim timp;
• facem cumpărături fără să ne deplasăm la magazine;
• ne relaxăm.
Alţi specialişti cred că, dimpotrivă, extinderea tehnologiei în viaţa noastră duce la:
• reducerea atenţiei, răbdării;
• reducerea creativităţii când e vorba de acţiuni din alte sfere decât cea digitală;
• dependenţă;
• reducerea abilităţilor sociale;
• stres, dureri de cap, iritabilitate, insomnie, slăbirea vederii, oboseală generală, slăbirea sistemului imunitar, scăderea libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări hormonale etc.
Iată câteva exemple care arată că impactul lor asupra noastră este real şi profund.
Visăm în culori
Studii realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorate, conform unor studii realizate în 2008 la Universitatea Dundee, Marea Britanie şi 2011 de către American Psychological Association.
Sindromul „vibraţiei fantomă”
Vi s-a întâmplat să aveţi impresia că vă sună telefonul mobil (sau că vibrează) şi, verificând, să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva? Li se întâmplă multora: 89% dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate similare.
Probabil, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice drept o vibraţie a telefonului.
Somn şi veghe
Lumina cu conţinut mare de radiaţii albastre emisă de ecranele dispozitivelor electronice are un efect pertubator intens asupra orarului de somn, iar prin aceasta are imapct asupra fiziologiei organismului, de la funcţionarea sistemului imunitar şi secreţia hormonilor de stres până la metabolism şi riscul de cancer.
Pe termen lung, un somn prost este asociat cu numeroase afecţiuni precum boli de inimă, depresie, diabet, tulburări de memorie.
Memoria şi atenţia nu mai sunt cum erau odată...
Nu se poate nega uriaşa importanţă pe care a avut-o cultura orală în viaţa omenirii, iar aceasta se baza pe memorizarea a nenumărate poveşti, legende, poeme, cântece, descântece, reţete de leacuri etc., care s-au transmis astfel prin veacuri, de la o generaţie la alta. Dar în lumea computerelor şi a motoarelor de căutare de ce ne-am mai obosi să ţinem minte?
Studiile au arătat că memoria, capacitatea de a face calcule simple, atenţia pe termen mai lung au avut de suferit de pe urma internetului şi a reţelelor de socializare.
Acest fenomen îi îngrijorează pe specialiştii în educaţie, deoarece este frecvent în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar creierele acestora, înzestrate cu o mare plasticitate, se adaptează acestui mod superficial, dar foarte răspândit, de a lucra, nemaiputând astfel să-şi dezvolte corespunzător capacitatea de concentrare.
Jocurile video au efecte pozitive şi negative
Un studiu din 2013 arăta că jocurile video ce presupun ochirea şi „împuşcarea” adversarilor virtuali îmbunătăţesc capacităţile vizuale legate de percepţia spaţială, precum şi capacitatea de luare rapidă a deciziilor. Alte studii arată că, adesea, împătimiţii jocurilor pe calculator au, de asemenea, o coordonare ochi-mână mai bună, ca şi o capacitate mai mare de a percepe contrastul dintre diferite obiecte din mediu, într-un ambient cu lumină scăzută.
Jocurile complexe, de strategie, pot îmbunătăţi flexibilitate cognitivă a creierului - capacitatea de a trece cu uşurinţă de la o sarcină la alta, un efect evident mai ales în cazul unor subiecţi mai vârstnici.
Acum, reversul monedei: acelaşi studiu arăta că practicarea acestor jocuri poate stimula comportamentul impulsiv sau chiar agresiv în viaţa reală.
Şi totuşi, devenim mai creativi
Tehnologia digital facilitează angajarea oamenilor – artişti sau nu – în activităţi creatoare. Spre deosebire de privitul la televizor – îndeletnicire pasivă – mediile de socializare îl implică activ pe utilizator, îndemnându-l să interacţioneze într-un mod nou cu textele şi imaginile, stimulând împărtăşirea informaţiei şi a emoţiilor asociate cu aceasta şi încurajând astfel înclinaţia utilizatorilor de a crea, de „face” ceva ei înşişi şi de a împărtăşi cunoaşterea respectivă, fie că e vorba despre a pune poze, fie de a scrie o recenzie despre o carte, a redacta un articol sau a da sfaturi privind un proiect de bricolaj.
Modificarea interacţiunii creier-deget mare
Expedierea de mesaje text, consultarea paginilor de internet şi accesarea e-mailurilor de pe telefoanele mobile reprezintă activităţi care au capacitatea de a modifica interacţiunea dintre creier şi degetul mare, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Zurich şi ETH Zurich.
Profesorul Arko Ghosh spune că rezultatele studiului sugerează faptul că mişcările repetitive efectuate pe ecranele tactile ale telefoanelor inteligente remodelează procesele senzoriale de la nivelul mâinii, prin actualizările zilnice ale modului în care vârfurile degetelor sunt reprezentate în creier şi că utilizarea telefoanelor inteligente reprezintă un mod ideal de a explora "maleabilitatea" creierului uman.
https://www.descopera.ro/cultura/12308645-cum-ne-a-schimbat-tehnologia-creierul-7-moduri-in-care-se-manifesta-transformarea
https://www.csid.ro/health/sanatate/tehnologia-utila-sau-periculoasa-4037253
https://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/utilizarea-telefoanelor-inteligente-modifica-interactiunea-dintre-creier-si-degetul-mare-14061515/
]]>
Publicat în 14. 11. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
Internetul, televiziunea, tehnologiile interactive ne alimentează cu o enormă bogăţie de informaţii noi, iar creierul şi restul organismului reacţionează la această stare de lucruri modificându-şi felul în care funcţionează. Gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii.
E bine sau rău că se întâmplă asta? Deloc surprinzător, părerile sunt împărţite.
Unii dintre specialişti apreciază pozitiv efectele tehnologiei media moderne asupra creierului. Astfel:
• ne organizăm mai eficient viaţa;
• nu mai suntem nevoiţi să învăţăm şi să ţinem minte o mulţime de lucruri;
• avem mintea mai liberă pentru a gândi mai profund la probleme fundamentale;
• economisim timp;
• facem cumpărături fără să ne deplasăm la magazine;
• ne relaxăm.
Alţi specialişti cred că, dimpotrivă, extinderea tehnologiei în viaţa noastră duce la:
• reducerea atenţiei, răbdării;
• reducerea creativităţii când e vorba de acţiuni din alte sfere decât cea digitală;
• dependenţă;
• reducerea abilităţilor sociale;
• stres, dureri de cap, iritabilitate, insomnie, slăbirea vederii, oboseală generală, slăbirea sistemului imunitar, scăderea libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări hormonale etc.
Iată câteva exemple care arată că impactul lor asupra noastră este real şi profund.
Visăm în culori
Studii realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorate, conform unor studii realizate în 2008 la Universitatea Dundee, Marea Britanie şi 2011 de către American Psychological Association.
Sindromul „vibraţiei fantomă”
Vi s-a întâmplat să aveţi impresia că vă sună telefonul mobil (sau că vibrează) şi, verificând, să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva? Li se întâmplă multora: 89% dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate similare.
Probabil, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice drept o vibraţie a telefonului.
Somn şi veghe
Lumina cu conţinut mare de radiaţii albastre emisă de ecranele dispozitivelor electronice are un efect pertubator intens asupra orarului de somn, iar prin aceasta are imapct asupra fiziologiei organismului, de la funcţionarea sistemului imunitar şi secreţia hormonilor de stres până la metabolism şi riscul de cancer.
Pe termen lung, un somn prost este asociat cu numeroase afecţiuni precum boli de inimă, depresie, diabet, tulburări de memorie.
Memoria şi atenţia nu mai sunt cum erau odată...
Nu se poate nega uriaşa importanţă pe care a avut-o cultura orală în viaţa omenirii, iar aceasta se baza pe memorizarea a nenumărate poveşti, legende, poeme, cântece, descântece, reţete de leacuri etc., care s-au transmis astfel prin veacuri, de la o generaţie la alta. Dar în lumea computerelor şi a motoarelor de căutare de ce ne-am mai obosi să ţinem minte?
Studiile au arătat că memoria, capacitatea de a face calcule simple, atenţia pe termen mai lung au avut de suferit de pe urma internetului şi a reţelelor de socializare.
Acest fenomen îi îngrijorează pe specialiştii în educaţie, deoarece este frecvent în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar creierele acestora, înzestrate cu o mare plasticitate, se adaptează acestui mod superficial, dar foarte răspândit, de a lucra, nemaiputând astfel să-şi dezvolte corespunzător capacitatea de concentrare.
Jocurile video au efecte pozitive şi negative
Un studiu din 2013 arăta că jocurile video ce presupun ochirea şi „împuşcarea” adversarilor virtuali îmbunătăţesc capacităţile vizuale legate de percepţia spaţială, precum şi capacitatea de luare rapidă a deciziilor. Alte studii arată că, adesea, împătimiţii jocurilor pe calculator au, de asemenea, o coordonare ochi-mână mai bună, ca şi o capacitate mai mare de a percepe contrastul dintre diferite obiecte din mediu, într-un ambient cu lumină scăzută.
Jocurile complexe, de strategie, pot îmbunătăţi flexibilitate cognitivă a creierului - capacitatea de a trece cu uşurinţă de la o sarcină la alta, un efect evident mai ales în cazul unor subiecţi mai vârstnici.
Acum, reversul monedei: acelaşi studiu arăta că practicarea acestor jocuri poate stimula comportamentul impulsiv sau chiar agresiv în viaţa reală.
Şi totuşi, devenim mai creativi
Tehnologia digital facilitează angajarea oamenilor – artişti sau nu – în activităţi creatoare. Spre deosebire de privitul la televizor – îndeletnicire pasivă – mediile de socializare îl implică activ pe utilizator, îndemnându-l să interacţioneze într-un mod nou cu textele şi imaginile, stimulând împărtăşirea informaţiei şi a emoţiilor asociate cu aceasta şi încurajând astfel înclinaţia utilizatorilor de a crea, de „face” ceva ei înşişi şi de a împărtăşi cunoaşterea respectivă, fie că e vorba despre a pune poze, fie de a scrie o recenzie despre o carte, a redacta un articol sau a da sfaturi privind un proiect de bricolaj.
Modificarea interacţiunii creier-deget mare
Expedierea de mesaje text, consultarea paginilor de internet şi accesarea e-mailurilor de pe telefoanele mobile reprezintă activităţi care au capacitatea de a modifica interacţiunea dintre creier şi degetul mare, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Zurich şi ETH Zurich.
Profesorul Arko Ghosh spune că rezultatele studiului sugerează faptul că mişcările repetitive efectuate pe ecranele tactile ale telefoanelor inteligente remodelează procesele senzoriale de la nivelul mâinii, prin actualizările zilnice ale modului în care vârfurile degetelor sunt reprezentate în creier şi că utilizarea telefoanelor inteligente reprezintă un mod ideal de a explora "maleabilitatea" creierului uman.
https://www.descopera.ro/cultura/12308645-cum-ne-a-schimbat-tehnologia-creierul-7-moduri-in-care-se-manifesta-transformarea
https://www.csid.ro/health/sanatate/tehnologia-utila-sau-periculoasa-4037253
https://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/utilizarea-telefoanelor-inteligente-modifica-interactiunea-dintre-creier-si-degetul-mare-14061515/
]]>
Internetul, televiziunea, tehnologiile interactive ne alimentează cu o enormă bogăţie de informaţii noi, iar creierul şi restul organismului reacţionează la această stare de lucruri modificându-şi felul în care funcţionează. Gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii.
E bine sau rău că se întâmplă asta? Deloc surprinzător, părerile sunt împărţite.
Unii dintre specialişti apreciază pozitiv efectele tehnologiei media moderne asupra creierului. Astfel:
• ne organizăm mai eficient viaţa;
• nu mai suntem nevoiţi să învăţăm şi să ţinem minte o mulţime de lucruri;
• avem mintea mai liberă pentru a gândi mai profund la probleme fundamentale;
• economisim timp;
• facem cumpărături fără să ne deplasăm la magazine;
• ne relaxăm.
Alţi specialişti cred că, dimpotrivă, extinderea tehnologiei în viaţa noastră duce la:
• reducerea atenţiei, răbdării;
• reducerea creativităţii când e vorba de acţiuni din alte sfere decât cea digitală;
• dependenţă;
• reducerea abilităţilor sociale;
• stres, dureri de cap, iritabilitate, insomnie, slăbirea vederii, oboseală generală, slăbirea sistemului imunitar, scăderea libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări hormonale etc.
Iată câteva exemple care arată că impactul lor asupra noastră este real şi profund.
Visăm în culori
Studii realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorate, conform unor studii realizate în 2008 la Universitatea Dundee, Marea Britanie şi 2011 de către American Psychological Association.
Sindromul „vibraţiei fantomă”
Vi s-a întâmplat să aveţi impresia că vă sună telefonul mobil (sau că vibrează) şi, verificând, să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva? Li se întâmplă multora: 89% dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate similare.
Probabil, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice drept o vibraţie a telefonului.
Somn şi veghe
Lumina cu conţinut mare de radiaţii albastre emisă de ecranele dispozitivelor electronice are un efect pertubator intens asupra orarului de somn, iar prin aceasta are imapct asupra fiziologiei organismului, de la funcţionarea sistemului imunitar şi secreţia hormonilor de stres până la metabolism şi riscul de cancer.
Pe termen lung, un somn prost este asociat cu numeroase afecţiuni precum boli de inimă, depresie, diabet, tulburări de memorie.
Memoria şi atenţia nu mai sunt cum erau odată...
Nu se poate nega uriaşa importanţă pe care a avut-o cultura orală în viaţa omenirii, iar aceasta se baza pe memorizarea a nenumărate poveşti, legende, poeme, cântece, descântece, reţete de leacuri etc., care s-au transmis astfel prin veacuri, de la o generaţie la alta. Dar în lumea computerelor şi a motoarelor de căutare de ce ne-am mai obosi să ţinem minte?
Studiile au arătat că memoria, capacitatea de a face calcule simple, atenţia pe termen mai lung au avut de suferit de pe urma internetului şi a reţelelor de socializare.
Acest fenomen îi îngrijorează pe specialiştii în educaţie, deoarece este frecvent în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar creierele acestora, înzestrate cu o mare plasticitate, se adaptează acestui mod superficial, dar foarte răspândit, de a lucra, nemaiputând astfel să-şi dezvolte corespunzător capacitatea de concentrare.
Jocurile video au efecte pozitive şi negative
Un studiu din 2013 arăta că jocurile video ce presupun ochirea şi „împuşcarea” adversarilor virtuali îmbunătăţesc capacităţile vizuale legate de percepţia spaţială, precum şi capacitatea de luare rapidă a deciziilor. Alte studii arată că, adesea, împătimiţii jocurilor pe calculator au, de asemenea, o coordonare ochi-mână mai bună, ca şi o capacitate mai mare de a percepe contrastul dintre diferite obiecte din mediu, într-un ambient cu lumină scăzută.
Jocurile complexe, de strategie, pot îmbunătăţi flexibilitate cognitivă a creierului - capacitatea de a trece cu uşurinţă de la o sarcină la alta, un efect evident mai ales în cazul unor subiecţi mai vârstnici.
Acum, reversul monedei: acelaşi studiu arăta că practicarea acestor jocuri poate stimula comportamentul impulsiv sau chiar agresiv în viaţa reală.
Şi totuşi, devenim mai creativi
Tehnologia digital facilitează angajarea oamenilor – artişti sau nu – în activităţi creatoare. Spre deosebire de privitul la televizor – îndeletnicire pasivă – mediile de socializare îl implică activ pe utilizator, îndemnându-l să interacţioneze într-un mod nou cu textele şi imaginile, stimulând împărtăşirea informaţiei şi a emoţiilor asociate cu aceasta şi încurajând astfel înclinaţia utilizatorilor de a crea, de „face” ceva ei înşişi şi de a împărtăşi cunoaşterea respectivă, fie că e vorba despre a pune poze, fie de a scrie o recenzie despre o carte, a redacta un articol sau a da sfaturi privind un proiect de bricolaj.
Modificarea interacţiunii creier-deget mare
Expedierea de mesaje text, consultarea paginilor de internet şi accesarea e-mailurilor de pe telefoanele mobile reprezintă activităţi care au capacitatea de a modifica interacţiunea dintre creier şi degetul mare, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Zurich şi ETH Zurich.
Profesorul Arko Ghosh spune că rezultatele studiului sugerează faptul că mişcările repetitive efectuate pe ecranele tactile ale telefoanelor inteligente remodelează procesele senzoriale de la nivelul mâinii, prin actualizările zilnice ale modului în care vârfurile degetelor sunt reprezentate în creier şi că utilizarea telefoanelor inteligente reprezintă un mod ideal de a explora "maleabilitatea" creierului uman.
https://www.descopera.ro/cultura/12308645-cum-ne-a-schimbat-tehnologia-creierul-7-moduri-in-care-se-manifesta-transformarea
https://www.csid.ro/health/sanatate/tehnologia-utila-sau-periculoasa-4037253
https://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/utilizarea-telefoanelor-inteligente-modifica-interactiunea-dintre-creier-si-degetul-mare-14061515/
]]>
Publicat în 14. 11. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
Internetul, televiziunea, tehnologiile interactive ne alimentează cu o enormă bogăţie de informaţii noi, iar creierul şi restul organismului reacţionează la această stare de lucruri modificându-şi felul în care funcţionează. Gândim altfel, simţim altfel, ne amintim şi uităm altfel, dormim altfel, ba chiar visăm altfel decât acum câteva decenii, spun cercetătorii.
E bine sau rău că se întâmplă asta? Deloc surprinzător, părerile sunt împărţite.
Unii dintre specialişti apreciază pozitiv efectele tehnologiei media moderne asupra creierului. Astfel:
• ne organizăm mai eficient viaţa;
• nu mai suntem nevoiţi să învăţăm şi să ţinem minte o mulţime de lucruri;
• avem mintea mai liberă pentru a gândi mai profund la probleme fundamentale;
• economisim timp;
• facem cumpărături fără să ne deplasăm la magazine;
• ne relaxăm.
Alţi specialişti cred că, dimpotrivă, extinderea tehnologiei în viaţa noastră duce la:
• reducerea atenţiei, răbdării;
• reducerea creativităţii când e vorba de acţiuni din alte sfere decât cea digitală;
• dependenţă;
• reducerea abilităţilor sociale;
• stres, dureri de cap, iritabilitate, insomnie, slăbirea vederii, oboseală generală, slăbirea sistemului imunitar, scăderea libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări hormonale etc.
Iată câteva exemple care arată că impactul lor asupra noastră este real şi profund.
Visăm în culori
Studii realizate în prima jumătate a secolului XX, sugerau că, înainte de apariţia televiziunii (alb-negru, pe vremea aceea), oamenii visau mai mult în culori şi că expunerea la imaginile transmise de televizoarele alb-negru a fost corelată cu o multiplicare a viselor alb-negru. Ulterior, odată cu apariţia cinematografiei şi a televiziunii în culori, ne-am întors la visele colorate, conform unor studii realizate în 2008 la Universitatea Dundee, Marea Britanie şi 2011 de către American Psychological Association.
Sindromul „vibraţiei fantomă”
Vi s-a întâmplat să aveţi impresia că vă sună telefonul mobil (sau că vibrează) şi, verificând, să constataţi că nu era nici vorbă de aşa ceva? Li se întâmplă multora: 89% dintre cei 290 de studenţi chestionaţi în cadrul unui studiu din 2012, publicat în Computers and Human Behavior, au declarat că au resimţit această impresie, iar un sondaj efectuat în rândul personalului dintr-un spital a produs rezultate similare.
Probabil, creierul uman şi-a modificat „setările” în ceea ce priveşte sensibilitatea la anumiţi stimuli, astfel încât poate lua diferite senzaţii fizice drept o vibraţie a telefonului.
Somn şi veghe
Lumina cu conţinut mare de radiaţii albastre emisă de ecranele dispozitivelor electronice are un efect pertubator intens asupra orarului de somn, iar prin aceasta are imapct asupra fiziologiei organismului, de la funcţionarea sistemului imunitar şi secreţia hormonilor de stres până la metabolism şi riscul de cancer.
Pe termen lung, un somn prost este asociat cu numeroase afecţiuni precum boli de inimă, depresie, diabet, tulburări de memorie.
Memoria şi atenţia nu mai sunt cum erau odată...
Nu se poate nega uriaşa importanţă pe care a avut-o cultura orală în viaţa omenirii, iar aceasta se baza pe memorizarea a nenumărate poveşti, legende, poeme, cântece, descântece, reţete de leacuri etc., care s-au transmis astfel prin veacuri, de la o generaţie la alta. Dar în lumea computerelor şi a motoarelor de căutare de ce ne-am mai obosi să ţinem minte?
Studiile au arătat că memoria, capacitatea de a face calcule simple, atenţia pe termen mai lung au avut de suferit de pe urma internetului şi a reţelelor de socializare.
Acest fenomen îi îngrijorează pe specialiştii în educaţie, deoarece este frecvent în rândul copiilor şi al adolescenţilor, iar creierele acestora, înzestrate cu o mare plasticitate, se adaptează acestui mod superficial, dar foarte răspândit, de a lucra, nemaiputând astfel să-şi dezvolte corespunzător capacitatea de concentrare.
Jocurile video au efecte pozitive şi negative
Un studiu din 2013 arăta că jocurile video ce presupun ochirea şi „împuşcarea” adversarilor virtuali îmbunătăţesc capacităţile vizuale legate de percepţia spaţială, precum şi capacitatea de luare rapidă a deciziilor. Alte studii arată că, adesea, împătimiţii jocurilor pe calculator au, de asemenea, o coordonare ochi-mână mai bună, ca şi o capacitate mai mare de a percepe contrastul dintre diferite obiecte din mediu, într-un ambient cu lumină scăzută.
Jocurile complexe, de strategie, pot îmbunătăţi flexibilitate cognitivă a creierului - capacitatea de a trece cu uşurinţă de la o sarcină la alta, un efect evident mai ales în cazul unor subiecţi mai vârstnici.
Acum, reversul monedei: acelaşi studiu arăta că practicarea acestor jocuri poate stimula comportamentul impulsiv sau chiar agresiv în viaţa reală.
Şi totuşi, devenim mai creativi
Tehnologia digital facilitează angajarea oamenilor – artişti sau nu – în activităţi creatoare. Spre deosebire de privitul la televizor – îndeletnicire pasivă – mediile de socializare îl implică activ pe utilizator, îndemnându-l să interacţioneze într-un mod nou cu textele şi imaginile, stimulând împărtăşirea informaţiei şi a emoţiilor asociate cu aceasta şi încurajând astfel înclinaţia utilizatorilor de a crea, de „face” ceva ei înşişi şi de a împărtăşi cunoaşterea respectivă, fie că e vorba despre a pune poze, fie de a scrie o recenzie despre o carte, a redacta un articol sau a da sfaturi privind un proiect de bricolaj.
Modificarea interacţiunii creier-deget mare
Expedierea de mesaje text, consultarea paginilor de internet şi accesarea e-mailurilor de pe telefoanele mobile reprezintă activităţi care au capacitatea de a modifica interacţiunea dintre creier şi degetul mare, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Zurich şi ETH Zurich.
Profesorul Arko Ghosh spune că rezultatele studiului sugerează faptul că mişcările repetitive efectuate pe ecranele tactile ale telefoanelor inteligente remodelează procesele senzoriale de la nivelul mâinii, prin actualizările zilnice ale modului în care vârfurile degetelor sunt reprezentate în creier şi că utilizarea telefoanelor inteligente reprezintă un mod ideal de a explora "maleabilitatea" creierului uman.
https://www.descopera.ro/cultura/12308645-cum-ne-a-schimbat-tehnologia-creierul-7-moduri-in-care-se-manifesta-transformarea
https://www.csid.ro/health/sanatate/tehnologia-utila-sau-periculoasa-4037253
https://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/utilizarea-telefoanelor-inteligente-modifica-interactiunea-dintre-creier-si-degetul-mare-14061515/
]]>
• Identifică nevoile de formare ale persoanei mentorate;
• Elaborează un plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare pentru ca cel mentorat să devină o persoană implinită profesional;
• Facilitează înțelegerea tuturor aspectelor formale și nonformale ale instituției în care lucrează, pentru a ajuta persoana mentorată să se adapteze cȃt mai rapid;
• Aduce profesorul mentorat în contact cu alte persoane de succes şi îi facilitează afirmarea;
• Respectă nivelul şi ritmul celui mentorat şi foloseşte strategii pentru optimizarea activităţii;
• Ȋl incurajeaza pe cel mentorat, ȋi recunoaşte realizările pentru a-l stimula, a-l motiva, a-i creşte ȋncrederea ȋn sine;
• Oferă un feed-back clar, realist, constructiv, bazat pe soluţii şi nu pe critică;
• Valorifică pozitiv şi eşecurile (personale, ale celui mentorat);
• Dezvoltă o relație bazată pe încredere cu persoana mentorată, cu respectarea confidențialității discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate;
• Asigură un mediu sigur, stimulativ, motivaţional, fără prejudecăţi;
• Este disponibil, acordă suficient timp pentru a ȋmpărtăşi din experienţa sa;
• Este bun comunicator, utilizează toate formele comunicării pentru a obţine şi a transmite informaţii;
• Este bine pregătit profesional, oferă sfaturi ȋnţelepte, este un model;
• Cȃnd simte că profesorul mentorat este bine pregătit, ȋi oferă independenţa, se retrage şi rămȃne disponibil.]]>
Publicat în 17. 05. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
Categorie: dezvoltare profesională
• Identifică nevoile de formare ale persoanei mentorate;
• Elaborează un plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare pentru ca cel mentorat să devină o persoană implinită profesional;
• Facilitează înțelegerea tuturor aspectelor formale și nonformale ale instituției în care lucrează, pentru a ajuta persoana mentorată să se adapteze cȃt mai rapid;
• Aduce profesorul mentorat în contact cu alte persoane de succes şi îi facilitează afirmarea;
• Respectă nivelul şi ritmul celui mentorat şi foloseşte strategii pentru optimizarea activităţii;
• Ȋl incurajeaza pe cel mentorat, ȋi recunoaşte realizările pentru a-l stimula, a-l motiva, a-i creşte ȋncrederea ȋn sine;
• Oferă un feed-back clar, realist, constructiv, bazat pe soluţii şi nu pe critică;
• Valorifică pozitiv şi eşecurile (personale, ale celui mentorat);
• Dezvoltă o relație bazată pe încredere cu persoana mentorată, cu respectarea confidențialității discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate;
• Asigură un mediu sigur, stimulativ, motivaţional, fără prejudecăţi;
• Este disponibil, acordă suficient timp pentru a ȋmpărtăşi din experienţa sa;
• Este bun comunicator, utilizează toate formele comunicării pentru a obţine şi a transmite informaţii;
• Este bine pregătit profesional, oferă sfaturi ȋnţelepte, este un model;
• Cȃnd simte că profesorul mentorat este bine pregătit, ȋi oferă independenţa, se retrage şi rămȃne disponibil.
]]>
• Identifică nevoile de formare ale persoanei mentorate;
• Elaborează un plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare pentru ca cel mentorat să devină o persoană implinită profesional;
• Facilitează înțelegerea tuturor aspectelor formale și nonformale ale instituției în care lucrează, pentru a ajuta persoana mentorată să se adapteze cȃt mai rapid;
• Aduce profesorul mentorat în contact cu alte persoane de succes şi îi facilitează afirmarea;
• Respectă nivelul şi ritmul celui mentorat şi foloseşte strategii pentru optimizarea activităţii;
• Ȋl incurajeaza pe cel mentorat, ȋi recunoaşte realizările pentru a-l stimula, a-l motiva, a-i creşte ȋncrederea ȋn sine;
• Oferă un feed-back clar, realist, constructiv, bazat pe soluţii şi nu pe critică;
• Valorifică pozitiv şi eşecurile (personale, ale celui mentorat);
• Dezvoltă o relație bazată pe încredere cu persoana mentorată, cu respectarea confidențialității discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate;
• Asigură un mediu sigur, stimulativ, motivaţional, fără prejudecăţi;
• Este disponibil, acordă suficient timp pentru a ȋmpărtăşi din experienţa sa;
• Este bun comunicator, utilizează toate formele comunicării pentru a obţine şi a transmite informaţii;
• Este bine pregătit profesional, oferă sfaturi ȋnţelepte, este un model;
• Cȃnd simte că profesorul mentorat este bine pregătit, ȋi oferă independenţa, se retrage şi rămȃne disponibil.]]>
Publicat în 17. 05. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
Categorie: dezvoltare profesională
• Identifică nevoile de formare ale persoanei mentorate;
• Elaborează un plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare pentru ca cel mentorat să devină o persoană implinită profesional;
• Facilitează înțelegerea tuturor aspectelor formale și nonformale ale instituției în care lucrează, pentru a ajuta persoana mentorată să se adapteze cȃt mai rapid;
• Aduce profesorul mentorat în contact cu alte persoane de succes şi îi facilitează afirmarea;
• Respectă nivelul şi ritmul celui mentorat şi foloseşte strategii pentru optimizarea activităţii;
• Ȋl incurajeaza pe cel mentorat, ȋi recunoaşte realizările pentru a-l stimula, a-l motiva, a-i creşte ȋncrederea ȋn sine;
• Oferă un feed-back clar, realist, constructiv, bazat pe soluţii şi nu pe critică;
• Valorifică pozitiv şi eşecurile (personale, ale celui mentorat);
• Dezvoltă o relație bazată pe încredere cu persoana mentorată, cu respectarea confidențialității discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate;
• Asigură un mediu sigur, stimulativ, motivaţional, fără prejudecăţi;
• Este disponibil, acordă suficient timp pentru a ȋmpărtăşi din experienţa sa;
• Este bun comunicator, utilizează toate formele comunicării pentru a obţine şi a transmite informaţii;
• Este bine pregătit profesional, oferă sfaturi ȋnţelepte, este un model;
• Cȃnd simte că profesorul mentorat este bine pregătit, ȋi oferă independenţa, se retrage şi rămȃne disponibil.
]]>
În anii ’80, substituţia hormonală trecea drept un fel de fântână a tinereţii şi panaceu, ce proteja atât împotriva oaselor casante şi a infarctului miocardic, cât şi a îmbătrânirii pielii. În anul 2002, această concepţie a fost definitiv zdruncinată. În SUA a fost întrerupt un studiu extins asupra sănătăţii femeii, care fusese iniţial planificat până în anul 2005 şi la care participau circa 16.000 de femei între 50 şi 70 de ani. Apăruseră prea multe efecte secundare nedorite. Astfel, faţă de cele 8.000 de femei cărora li se administra un placebo, în rândurile celor 8.000 de femei care primeau o combinaţie hormonală s-au observat cu 41% mai multe atacuri de apoplexie, cu 29% mai multe infarcte miocardice şi de două ori mai multe tromboze şi embolii. Şi procentul femeilor cu cancer la sân a crescut cu 26% printre cele cu tratament hormonal. Pentru responsabilii din institutele naţionale de sănătate din SUA, acestea au fost motive suficiente pentru a trage semnalul de alarmă şi a formula avertismente penetrante.
Deşi din studiu reiese că, datorită cocteilului hormonal, frecvenţa cancerului de colon a scăzut cu 37%, iar rata fracturilor este cu un sfert mai mică, aceste efecte pozitive pălesc în faţa pericolelor la care se expun femeile aflate în postmenopauză, care iau vreme îndelungată hormoni. Într-un comentariu la studiul sus amintit, doi medici de la Harvard avertizează femeile să nu intre în panică, dar şi recomandă explicit: “Nu folosiţi combinaţii de estrogeni-progestageni pentru a preveni bolile cronice!”.
Excesul de estrogeni stimulează în permanenţă ţesutul uterului ca să se pregătească de sarcină (cu un “ecou” şi la ţesutul conjunctiv de la nivelul sânilor), iar această suprastimulare anormală duce la apariţia chisturilor sau a fibrozării ţesuturilor (endometrioză, formaţiuni tumorale la nivelul uterului, ovarelor şi sânilor), în condiţiile prezenţei stresului oxidativ şi a altor dezechilibre energetice (nutriţionale, emoţionale, etc). Prin urmare, excesul de estrogeni este cauza principală (dar nu singura) în boli bazate pe proliferarea celulară.
Hiperestrogenismul (creşterea peste limita normală a cantităţii de hormoni estrogeni în organism), se dovedeşte a fi nu doar rezultatul unui dezechilibru hormonal al femeii, ci şi al unei acumulări impresionante de “falşi” hormoni estrogeni, din surse pe care, cel mai adesea, nu le cunoaştem şi le considerăm, dimpotrivă, sigure pentru consumul ori uzul nostru.
ALIMENTELE - Creşterea pe scară largă a animalelor şi dorinţa de mari profituri, a dus la hrănirea animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase şi a reţine mai multă apă în organism. Aceste cantităţi de estrogeni străini pătrund, prin ingerarea cărnii şi a produselor lactate ale animalelor, direct în organismul uman, provocând cunoscutele efecte secundare ale hiperestrogenismului, atât la copii (pubertate precoce la fetiţe, apariţia sânilor şi feminizare la băieţi), cât şi la adulţi (adenom de prostată, cancer la sân).
Vinul conţine antioxidanţi, în special resveratrolul - care este găsit în sâmburii şi pieliţa strugurilor. Resveratrolul este un fitoestrogen care se mai găseşte şi în alune, afine şi măceşe.
Alimentele care cresc nivelul de estrogen şi trebuie evitate sunt: cafeaua (chiar şi cea decofeinizată), cacao, ciocolata, zahărul şi toate produsele cu indice glicemic ridicat, grăsimile de orice fel, inclusiv margarina şi uleiul de floarea soarelui, alcoolul, pastele făinoase, cartofii.
Nivelul ridicat de estrogen poate fi neutralizat printr-o dietă bogată în crucifere precum: varza, broccoli, conopida. Fibrele conţinute de plantele leguminoase şi de alimentele fabricate din făină integrală ne ajută la eliminarea estrogenului din organism.
Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuşi non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural şi care, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului, pot mima efectele acestuia în organism. Sunt consideraţi arhiestrogeni (estrogeni ancestrali), care au evoluat odată cu speciile de plante.
Faţă de estrogenii endogeni sau cei medicamentoşi, fitoestrogenii nu determină modificări la nivelul densităţii ţesutului mamar ori al celui uterin, scăzând considrabil riscul apariţiei cancerului în zonele menţionate. S-a constat însă, că administrarea substanţelor vegetale estrogenice, după declanşarea cancerului mamar sau uterin, dacă se face chimioterapie, conduce la o proliferare tumorală. Fitoestrogenii doar dacă se administrează în doze mari şi pe termen lung (de peste 3 ani) exercită efecte negative asupra endometrului.
AMBALAJELE DIN PLASTIC PENTRU APĂ ŞI ALIMENTE - În 1993, la Universitatea Stanford - Facultatea de Medicină - Dave Feldman, împreună cu alţi profesori şi doctori, a descoperit că recipientele din plastic în care se îmbuteliază apa de băut, conţin bisphenol A, o substanţă care se comportă în organismul uman “estrogen like” (mimează efectele estrogenilor). Echipa de cercetători a dovedit că mici cantităţi de bisphenol A sunt suficiente să cauzeze leziuni precanceroase ale prostatei la bărbaţi şi să ducă la proliferarea cancerului de sân la femei. La fel de periculoasă este şi mâncarea din recipientele de plastic care au fost încălzite în cuptorul cu microunde. O folie de plastic încălzită la microunde conţine de 500.000 de ori cantitatea minimă de xenoestrogeni necesară pentru stimularea proliferării celulelor canceroase de la sân.
Biosfenolul A se foloseste şi la fabricarea altor obiecte de plastic : jucării, biberoabe, dar şi electronice, CD-uri, DVD-uri, lentile de ochelari, echipamente medicale.
PILULELE CONTRACEPTIVE ŞI SPERMICIDELE – Folosirea pilulelor contraceptive este controversată, din cauza efectelor secundare pe care estrogenii sintetici le declanşează. Riscul apariţiei cancerului mamar creşte cu peste 40% , dacă femeia ia aceste tablete înainte de naşterea primului copil. Deşi pilula contraceptivă reduce riscul cancerului uterin şi ovarian, ea creşte riscul cancerului de ficat şi cervical. Cel puţin trei studii au arătat că HIV se transmite mai uşor femeilor care iau pilule contraceptive, dacă partenerii lor sunt infectaţi.
Şi spermicidele (nonoxinol 9), în urma metabolizării în organism, se transformă în nonylphenol - un cunoscut xenoestrogen.
a. Efectele asupra sistemului nervos:
→ cefalee, migrene: sunt cauzate sau (la fel de frecvent) agravate de anticoncepţionale;
→ depresie nervoasă: scade cantitatea de progesteron natural, ceea ce duce la scăderea cantităţii de alopregnanolon disponibil. Oamenii cu depresie au această substanţă în concentraţii mai mici;
→ schimbări emoţionale, iritabilitate, simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele (revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului, iulie 2006);
→ declin cognitiv;
→ creşterea incidenţei demenţei şi a maladiei Alzheimer.
b. Efectele asupra aparatului cardiovascular:
→ creşterea cu 40% a frecvenţei bolilor cardiovasculare;
→ favorizarea apariţiei bolilor tromboembolice venoase şi arteriale:
• 50-75% din cazurile de tromboflebită profundă la femei sunt direct legate de utilizarea contraceptivelor;
• riscul trombozelor arteriale creşte cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;
→ favorizarea apariţiei cardiopatiei ischemice;
→ creşterea incidenţei infarctului miocardic cu 50%. Mortalitatea prin infarct este de 3-4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu diabet zaharat, obezitate, concentraţie mare de lipide în sânge, iar la fumătoare riscul este de 39 ori mai mare (20 ţigarete/zi) - Analele Medicinei Interne, 2003.
→ hipertensiune la 5% dintre femei (revista Neurology, martie 2006) - creşterea valorilor în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolică şi cu 1-3 mmHg peste cea diastolică, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc
c. Efectele asupra metabolismului:
→ creşterea colesterolului şi a fracţiunilor lipidice care se vor depune pe vasele sanguine (artere), favorizând apariţia aterosclerozei.
→ scăderea toleranţei la glucoză, atât la femeile sănătoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet. Astfel, creşte glicemia dimineaţa sau după masă; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată ca fiind între 3,5-4%;
d. Efecte asupra sistemul imunitar:
→ scăderea apărării organismului la infecţii precum şi apariţia unor boli autoimune, deci organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (lupus eritematos, etc.).
e. Efecte asupra ficatului şi bilei:
→ încărcarea ficatului, provocând diferite tulburări în funcţia hepatică;
→ litiaza biliară cauzată, în special, de creşterea colesterolului;
→ hepatita cronică asimptomatică poate fi agravată;
→ adenomul hepatic (tumora benignă de ficat);
f. Efecte cutanate:
→ eczeme, urticarie, edem alergic (din cauza estrogenilor), păr în exces, transpiraţii abundente (din cauza progesteronului), acnee, herpes şi boli autoimune (produse de ambii hormoni sintetici).
g. Efecte asupra ochilor:
→ dezlipirea de retină este o complicaţie majoră cauzată de trombembolismul vaselor retiniene;
h. Efecte asupra aparatului urinar:
→ infecţia urinară apare cu o frecvenţă mai mare, în special candidoza prin modificările pH-ului;
DDT –ul - Studiile efectuate asupra DDT şi a altor pesticide, au demonstrat că acestea se leagă de receptorii estrogeni la nivelul celulelor producând efecte similare. DDT persistă în solurile ce au fost tratate timp de secole, iar produşii rezultaţi în urma metabolizării sale ajung să fie eliminaţi doar după zeci de ani. Există studii, precum cel publicat de Societatea de Medicină şi Biologie din Syracuza în 1950, care atestă că, cocoşii trataţi cu DDT, devin “castraţi” din punct de vedere chimic suferind o “feminizare” datorită estrogenilor.
SUBSTANŢELE CHIMICE DIN COSMETICE (loţiuni, geluri de duş, şampoane, săpunuri, deodorante, creme de protecţie solară, rujuri) – Substanţele de tipul methyl-, ethyl-, propyl-, şi butylparaben sunt conservanţi folosiţi în produsele cosmetice şi au capacitatea de a mima efectele estrogenilor şi de a produce prin expunere de durată, cancer la sân. Parabenii reprezintă derivaţi de acid benzoic, iar experţii recomandă o concentraţie de maximum 0,5% parabeni în produsele cosmetice utilizate frecvent. Conservanţii sunt folosiţi în cosmetică pentru a feri utilizatorul de infecţii şi pentru a păstra intactă calitatea produsului. Cercetătorii Universităţii din Reading – Marea Britanie, au prezentat în publicaţia ştiinţifică Journal of Applied Toxicology rezultatele unui studiu asupra tumorii la sân în cazul a 20 de femei. Prin respectivul studiu s-a demonstrat că în 18 dintre cazurile examinate erau prezenţi compuşii chimici numiţi parabeni. Parabenii se absorb rapid, sunt metabolizaţi şi apoi eliminaţi, însă anumite cantităţi rămân depozitate în organism (mai ales în apropierea sânilor, din cauza deodorantelor) şi pot afecta sănătatea, îndeosebi dacă folosim multe produse cosmetice şi dacă le folosim des. O cercetare condusă în iulie 2003, de către Philippa Darbre, a relevat faptul că majoritatea tumorilor se dezvoltă în partea superioară spre exterior a sânului stâng, zonă unde în general se aplică cea mai mare cantitate de deodorant. De asemenea, cercetătoarea a susţinut că dezvoltarea cancerului la sân în această zonă era de doar 31% din cazuri în anul 1926, an în care folosirea deodorantelor era foarte puţin întâlnită, în timp ce în anul 1984 procentul a urcat la 61%. Cu acea ocazie, Philippa Darbre a scos în evidenţă că folosirea masivă a deodorantului putea fi legată de un nivel crescut de tumori la piept şi în cazul bărbaţilor.
Începând cu anul 1992, s-a vorbit de pericolul reprezentat de deodorante, dar, în acelaşi timp, acest lucru a fost privit ca o legendă metropolitană şi datorită faptului că în anul 2002, un studiu condus de Dana Mirick, epidemiolog la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle, a evidenţiat că deodorantele nu reprezintă un pericol.
Potrivit epidemiologul Michel Thun, de la American Cancer Society, alte surse de estrogen, precum terapiile hormonale pentru menopauză şi obezitatea, reprezintă un risc mult mai mare pentru dezvoltarea unei tumori la sân.
Pe de altă parte, există o serie de studii care au arătat că înlocuitorii parabenului au efecte secundare demonstrate, mai mari decât parabenii. Unele substanţe folosite ca alternativă la parabeni sunt: triclosan (poate avea efect cancerigen) şi farnesol (induce moartea celulară).
Chiar şi unele creme cu progesteron utilizate de femei, conţin substanţe de tipul parabenilor, ceea ce le face extrem de nesigure pentru administrare îndelungată. De asemenea se ştie că orice substanţă absorbită prin piele ajunge direct în circulaţia sanguină fără a mai trece prin ficat, ceea ce o face mult mai toxică faţă de subtanţele absorbite oral.
Studii realizate la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie al Universităţii din Zurich au descoperit că o largă varietate de substanţe ce intră în componenţa cremelor solare au efecte estrogenice, atât în studii pe animale de laborator cât şi în organismul uman. Studii efectuate pe 6 din cele mai folosite substanţe în cremele solare şi rujuri au dovedit că 5 (benzophenone-3, homosalate, 4-methyl-benzylidene camphor (4-MBC), octyl-methoxycinnamate and octyl-dimethyl-PABA) au efecte “estrogen like”. Expunerea excesivă la xenoestrogeni duce şi la apariţia endometriozei, afecţiune cunoscută ca fiind o cauză majoră a infertilităţii la femeie.
Există numeroase probe conform cărora sărurile de aluminiu (reprezentând până la 25% din compoziţia unui antitranspirant) trec de bariera pielii, pentru a ajunge în organism unde imită acţiunea estrogenului.
Substanţele care înlocuiesc moscul natural sunt persistente şi se acumulează în organism, fiind găsite şi în laptele matern. Au efecte estrogenice. Cel mai îngrijorător dintre toate, mosc xilen, a fost scos din majoritatea produselor. Musk ketone poate creşte sensibilitatea la carcinogeni, musk ambrette determină atrofie testiculară la animalele de experienţă, citralul, mărirea prostatei.
Ftalaţii sunt, în general, folosiţi pentru a reduce asperităţile produselor din PVC, dar sunt incluşi şi în jucării, suzete, materiale de construcţii, cosmetice (lacul de unghii, parfumuri). La animalele pe care au fost testaţi determină tulburări de dezvoltare a organelor genitale, “feminizare”, fertilitate scăzută.
Concluzie - nu trebuie să fim nici paranoici, dar nici ignoranţi. Nu orice produs nou este neapărat mai bun. Este necesar să fim bine informaţi şi să facem alegerea corectă.
http://www.anticonceptionale.info/
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticEstrogenic.html
]]>
Publicat în 09. 05. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
| Etichetat cu: sanatate
Categorie: cultură – societate – educaţie
În anii ’80, substituţia hormonală trecea drept un fel de fântână a tinereţii şi panaceu, ce proteja atât împotriva oaselor casante şi a infarctului miocardic, cât şi a îmbătrânirii pielii. În anul 2002, această concepţie a fost definitiv zdruncinată. În SUA a fost întrerupt un studiu extins asupra sănătăţii femeii, care fusese iniţial planificat până în anul 2005 şi la care participau circa 16.000 de femei între 50 şi 70 de ani. Apăruseră prea multe efecte secundare nedorite. Astfel, faţă de cele 8.000 de femei cărora li se administra un placebo, în rândurile celor 8.000 de femei care primeau o combinaţie hormonală s-au observat cu 41% mai multe atacuri de apoplexie, cu 29% mai multe infarcte miocardice şi de două ori mai multe tromboze şi embolii. Şi procentul femeilor cu cancer la sân a crescut cu 26% printre cele cu tratament hormonal. Pentru responsabilii din institutele naţionale de sănătate din SUA, acestea au fost motive suficiente pentru a trage semnalul de alarmă şi a formula avertismente penetrante.
Deşi din studiu reiese că, datorită cocteilului hormonal, frecvenţa cancerului de colon a scăzut cu 37%, iar rata fracturilor este cu un sfert mai mică, aceste efecte pozitive pălesc în faţa pericolelor la care se expun femeile aflate în postmenopauză, care iau vreme îndelungată hormoni. Într-un comentariu la studiul sus amintit, doi medici de la Harvard avertizează femeile să nu intre în panică, dar şi recomandă explicit: “Nu folosiţi combinaţii de estrogeni-progestageni pentru a preveni bolile cronice!”.
Excesul de estrogeni stimulează în permanenţă ţesutul uterului ca să se pregătească de sarcină (cu un “ecou” şi la ţesutul conjunctiv de la nivelul sânilor), iar această suprastimulare anormală duce la apariţia chisturilor sau a fibrozării ţesuturilor (endometrioză, formaţiuni tumorale la nivelul uterului, ovarelor şi sânilor), în condiţiile prezenţei stresului oxidativ şi a altor dezechilibre energetice (nutriţionale, emoţionale, etc). Prin urmare, excesul de estrogeni este cauza principală (dar nu singura) în boli bazate pe proliferarea celulară.
Hiperestrogenismul (creşterea peste limita normală a cantităţii de hormoni estrogeni în organism), se dovedeşte a fi nu doar rezultatul unui dezechilibru hormonal al femeii, ci şi al unei acumulări impresionante de “falşi” hormoni estrogeni, din surse pe care, cel mai adesea, nu le cunoaştem şi le considerăm, dimpotrivă, sigure pentru consumul ori uzul nostru.
ALIMENTELE - Creşterea pe scară largă a animalelor şi dorinţa de mari profituri, a dus la hrănirea animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase şi a reţine mai multă apă în organism. Aceste cantităţi de estrogeni străini pătrund, prin ingerarea cărnii şi a produselor lactate ale animalelor, direct în organismul uman, provocând cunoscutele efecte secundare ale hiperestrogenismului, atât la copii (pubertate precoce la fetiţe, apariţia sânilor şi feminizare la băieţi), cât şi la adulţi (adenom de prostată, cancer la sân).
Vinul conţine antioxidanţi, în special resveratrolul - care este găsit în sâmburii şi pieliţa strugurilor. Resveratrolul este un fitoestrogen care se mai găseşte şi în alune, afine şi măceşe.
Alimentele care cresc nivelul de estrogen şi trebuie evitate sunt: cafeaua (chiar şi cea decofeinizată), cacao, ciocolata, zahărul şi toate produsele cu indice glicemic ridicat, grăsimile de orice fel, inclusiv margarina şi uleiul de floarea soarelui, alcoolul, pastele făinoase, cartofii.
Nivelul ridicat de estrogen poate fi neutralizat printr-o dietă bogată în crucifere precum: varza, broccoli, conopida. Fibrele conţinute de plantele leguminoase şi de alimentele fabricate din făină integrală ne ajută la eliminarea estrogenului din organism.
Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuşi non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural şi care, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului, pot mima efectele acestuia în organism. Sunt consideraţi arhiestrogeni (estrogeni ancestrali), care au evoluat odată cu speciile de plante.
Faţă de estrogenii endogeni sau cei medicamentoşi, fitoestrogenii nu determină modificări la nivelul densităţii ţesutului mamar ori al celui uterin, scăzând considrabil riscul apariţiei cancerului în zonele menţionate. S-a constat însă, că administrarea substanţelor vegetale estrogenice, după declanşarea cancerului mamar sau uterin, dacă se face chimioterapie, conduce la o proliferare tumorală. Fitoestrogenii doar dacă se administrează în doze mari şi pe termen lung (de peste 3 ani) exercită efecte negative asupra endometrului.
AMBALAJELE DIN PLASTIC PENTRU APĂ ŞI ALIMENTE - În 1993, la Universitatea Stanford - Facultatea de Medicină - Dave Feldman, împreună cu alţi profesori şi doctori, a descoperit că recipientele din plastic în care se îmbuteliază apa de băut, conţin bisphenol A, o substanţă care se comportă în organismul uman “estrogen like” (mimează efectele estrogenilor). Echipa de cercetători a dovedit că mici cantităţi de bisphenol A sunt suficiente să cauzeze leziuni precanceroase ale prostatei la bărbaţi şi să ducă la proliferarea cancerului de sân la femei. La fel de periculoasă este şi mâncarea din recipientele de plastic care au fost încălzite în cuptorul cu microunde. O folie de plastic încălzită la microunde conţine de 500.000 de ori cantitatea minimă de xenoestrogeni necesară pentru stimularea proliferării celulelor canceroase de la sân.
Biosfenolul A se foloseste şi la fabricarea altor obiecte de plastic : jucării, biberoabe, dar şi electronice, CD-uri, DVD-uri, lentile de ochelari, echipamente medicale.
PILULELE CONTRACEPTIVE ŞI SPERMICIDELE – Folosirea pilulelor contraceptive este controversată, din cauza efectelor secundare pe care estrogenii sintetici le declanşează. Riscul apariţiei cancerului mamar creşte cu peste 40% , dacă femeia ia aceste tablete înainte de naşterea primului copil. Deşi pilula contraceptivă reduce riscul cancerului uterin şi ovarian, ea creşte riscul cancerului de ficat şi cervical. Cel puţin trei studii au arătat că HIV se transmite mai uşor femeilor care iau pilule contraceptive, dacă partenerii lor sunt infectaţi.
Şi spermicidele (nonoxinol 9), în urma metabolizării în organism, se transformă în nonylphenol - un cunoscut xenoestrogen.
a. Efectele asupra sistemului nervos:
→ cefalee, migrene: sunt cauzate sau (la fel de frecvent) agravate de anticoncepţionale;
→ depresie nervoasă: scade cantitatea de progesteron natural, ceea ce duce la scăderea cantităţii de alopregnanolon disponibil. Oamenii cu depresie au această substanţă în concentraţii mai mici;
→ schimbări emoţionale, iritabilitate, simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele (revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului, iulie 2006);
→ declin cognitiv;
→ creşterea incidenţei demenţei şi a maladiei Alzheimer.
b. Efectele asupra aparatului cardiovascular:
→ creşterea cu 40% a frecvenţei bolilor cardiovasculare;
→ favorizarea apariţiei bolilor tromboembolice venoase şi arteriale:
• 50-75% din cazurile de tromboflebită profundă la femei sunt direct legate de utilizarea contraceptivelor;
• riscul trombozelor arteriale creşte cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;
→ favorizarea apariţiei cardiopatiei ischemice;
→ creşterea incidenţei infarctului miocardic cu 50%. Mortalitatea prin infarct este de 3-4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu diabet zaharat, obezitate, concentraţie mare de lipide în sânge, iar la fumătoare riscul este de 39 ori mai mare (20 ţigarete/zi) - Analele Medicinei Interne, 2003.
→ hipertensiune la 5% dintre femei (revista Neurology, martie 2006) - creşterea valorilor în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolică şi cu 1-3 mmHg peste cea diastolică, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc
c. Efectele asupra metabolismului:
→ creşterea colesterolului şi a fracţiunilor lipidice care se vor depune pe vasele sanguine (artere), favorizând apariţia aterosclerozei.
→ scăderea toleranţei la glucoză, atât la femeile sănătoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet. Astfel, creşte glicemia dimineaţa sau după masă; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată ca fiind între 3,5-4%;
d. Efecte asupra sistemul imunitar:
→ scăderea apărării organismului la infecţii precum şi apariţia unor boli autoimune, deci organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (lupus eritematos, etc.).
e. Efecte asupra ficatului şi bilei:
→ încărcarea ficatului, provocând diferite tulburări în funcţia hepatică;
→ litiaza biliară cauzată, în special, de creşterea colesterolului;
→ hepatita cronică asimptomatică poate fi agravată;
→ adenomul hepatic (tumora benignă de ficat);
f. Efecte cutanate:
→ eczeme, urticarie, edem alergic (din cauza estrogenilor), păr în exces, transpiraţii abundente (din cauza progesteronului), acnee, herpes şi boli autoimune (produse de ambii hormoni sintetici).
g. Efecte asupra ochilor:
→ dezlipirea de retină este o complicaţie majoră cauzată de trombembolismul vaselor retiniene;
h. Efecte asupra aparatului urinar:
→ infecţia urinară apare cu o frecvenţă mai mare, în special candidoza prin modificările pH-ului;
DDT –ul - Studiile efectuate asupra DDT şi a altor pesticide, au demonstrat că acestea se leagă de receptorii estrogeni la nivelul celulelor producând efecte similare. DDT persistă în solurile ce au fost tratate timp de secole, iar produşii rezultaţi în urma metabolizării sale ajung să fie eliminaţi doar după zeci de ani. Există studii, precum cel publicat de Societatea de Medicină şi Biologie din Syracuza în 1950, care atestă că, cocoşii trataţi cu DDT, devin “castraţi” din punct de vedere chimic suferind o “feminizare” datorită estrogenilor.
SUBSTANŢELE CHIMICE DIN COSMETICE (loţiuni, geluri de duş, şampoane, săpunuri, deodorante, creme de protecţie solară, rujuri) – Substanţele de tipul methyl-, ethyl-, propyl-, şi butylparaben sunt conservanţi folosiţi în produsele cosmetice şi au capacitatea de a mima efectele estrogenilor şi de a produce prin expunere de durată, cancer la sân. Parabenii reprezintă derivaţi de acid benzoic, iar experţii recomandă o concentraţie de maximum 0,5% parabeni în produsele cosmetice utilizate frecvent. Conservanţii sunt folosiţi în cosmetică pentru a feri utilizatorul de infecţii şi pentru a păstra intactă calitatea produsului. Cercetătorii Universităţii din Reading – Marea Britanie, au prezentat în publicaţia ştiinţifică Journal of Applied Toxicology rezultatele unui studiu asupra tumorii la sân în cazul a 20 de femei. Prin respectivul studiu s-a demonstrat că în 18 dintre cazurile examinate erau prezenţi compuşii chimici numiţi parabeni. Parabenii se absorb rapid, sunt metabolizaţi şi apoi eliminaţi, însă anumite cantităţi rămân depozitate în organism (mai ales în apropierea sânilor, din cauza deodorantelor) şi pot afecta sănătatea, îndeosebi dacă folosim multe produse cosmetice şi dacă le folosim des. O cercetare condusă în iulie 2003, de către Philippa Darbre, a relevat faptul că majoritatea tumorilor se dezvoltă în partea superioară spre exterior a sânului stâng, zonă unde în general se aplică cea mai mare cantitate de deodorant. De asemenea, cercetătoarea a susţinut că dezvoltarea cancerului la sân în această zonă era de doar 31% din cazuri în anul 1926, an în care folosirea deodorantelor era foarte puţin întâlnită, în timp ce în anul 1984 procentul a urcat la 61%. Cu acea ocazie, Philippa Darbre a scos în evidenţă că folosirea masivă a deodorantului putea fi legată de un nivel crescut de tumori la piept şi în cazul bărbaţilor.
Începând cu anul 1992, s-a vorbit de pericolul reprezentat de deodorante, dar, în acelaşi timp, acest lucru a fost privit ca o legendă metropolitană şi datorită faptului că în anul 2002, un studiu condus de Dana Mirick, epidemiolog la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle, a evidenţiat că deodorantele nu reprezintă un pericol.
Potrivit epidemiologul Michel Thun, de la American Cancer Society, alte surse de estrogen, precum terapiile hormonale pentru menopauză şi obezitatea, reprezintă un risc mult mai mare pentru dezvoltarea unei tumori la sân.
Pe de altă parte, există o serie de studii care au arătat că înlocuitorii parabenului au efecte secundare demonstrate, mai mari decât parabenii. Unele substanţe folosite ca alternativă la parabeni sunt: triclosan (poate avea efect cancerigen) şi farnesol (induce moartea celulară).
Chiar şi unele creme cu progesteron utilizate de femei, conţin substanţe de tipul parabenilor, ceea ce le face extrem de nesigure pentru administrare îndelungată. De asemenea se ştie că orice substanţă absorbită prin piele ajunge direct în circulaţia sanguină fără a mai trece prin ficat, ceea ce o face mult mai toxică faţă de subtanţele absorbite oral.
Studii realizate la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie al Universităţii din Zurich au descoperit că o largă varietate de substanţe ce intră în componenţa cremelor solare au efecte estrogenice, atât în studii pe animale de laborator cât şi în organismul uman. Studii efectuate pe 6 din cele mai folosite substanţe în cremele solare şi rujuri au dovedit că 5 (benzophenone-3, homosalate, 4-methyl-benzylidene camphor (4-MBC), octyl-methoxycinnamate and octyl-dimethyl-PABA) au efecte “estrogen like”. Expunerea excesivă la xenoestrogeni duce şi la apariţia endometriozei, afecţiune cunoscută ca fiind o cauză majoră a infertilităţii la femeie.
Există numeroase probe conform cărora sărurile de aluminiu (reprezentând până la 25% din compoziţia unui antitranspirant) trec de bariera pielii, pentru a ajunge în organism unde imită acţiunea estrogenului.
Substanţele care înlocuiesc moscul natural sunt persistente şi se acumulează în organism, fiind găsite şi în laptele matern. Au efecte estrogenice. Cel mai îngrijorător dintre toate, mosc xilen, a fost scos din majoritatea produselor. Musk ketone poate creşte sensibilitatea la carcinogeni, musk ambrette determină atrofie testiculară la animalele de experienţă, citralul, mărirea prostatei.
Ftalaţii sunt, în general, folosiţi pentru a reduce asperităţile produselor din PVC, dar sunt incluşi şi în jucării, suzete, materiale de construcţii, cosmetice (lacul de unghii, parfumuri). La animalele pe care au fost testaţi determină tulburări de dezvoltare a organelor genitale, “feminizare”, fertilitate scăzută.
Concluzie - nu trebuie să fim nici paranoici, dar nici ignoranţi. Nu orice produs nou este neapărat mai bun. Este necesar să fim bine informaţi şi să facem alegerea corectă.
http://www.anticonceptionale.info/
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticEstrogenic.html
]]>
În anii ’80, substituţia hormonală trecea drept un fel de fântână a tinereţii şi panaceu, ce proteja atât împotriva oaselor casante şi a infarctului miocardic, cât şi a îmbătrânirii pielii. În anul 2002, această concepţie a fost definitiv zdruncinată. În SUA a fost întrerupt un studiu extins asupra sănătăţii femeii, care fusese iniţial planificat până în anul 2005 şi la care participau circa 16.000 de femei între 50 şi 70 de ani. Apăruseră prea multe efecte secundare nedorite. Astfel, faţă de cele 8.000 de femei cărora li se administra un placebo, în rândurile celor 8.000 de femei care primeau o combinaţie hormonală s-au observat cu 41% mai multe atacuri de apoplexie, cu 29% mai multe infarcte miocardice şi de două ori mai multe tromboze şi embolii. Şi procentul femeilor cu cancer la sân a crescut cu 26% printre cele cu tratament hormonal. Pentru responsabilii din institutele naţionale de sănătate din SUA, acestea au fost motive suficiente pentru a trage semnalul de alarmă şi a formula avertismente penetrante.
Deşi din studiu reiese că, datorită cocteilului hormonal, frecvenţa cancerului de colon a scăzut cu 37%, iar rata fracturilor este cu un sfert mai mică, aceste efecte pozitive pălesc în faţa pericolelor la care se expun femeile aflate în postmenopauză, care iau vreme îndelungată hormoni. Într-un comentariu la studiul sus amintit, doi medici de la Harvard avertizează femeile să nu intre în panică, dar şi recomandă explicit: “Nu folosiţi combinaţii de estrogeni-progestageni pentru a preveni bolile cronice!”.
Excesul de estrogeni stimulează în permanenţă ţesutul uterului ca să se pregătească de sarcină (cu un “ecou” şi la ţesutul conjunctiv de la nivelul sânilor), iar această suprastimulare anormală duce la apariţia chisturilor sau a fibrozării ţesuturilor (endometrioză, formaţiuni tumorale la nivelul uterului, ovarelor şi sânilor), în condiţiile prezenţei stresului oxidativ şi a altor dezechilibre energetice (nutriţionale, emoţionale, etc). Prin urmare, excesul de estrogeni este cauza principală (dar nu singura) în boli bazate pe proliferarea celulară.
Hiperestrogenismul (creşterea peste limita normală a cantităţii de hormoni estrogeni în organism), se dovedeşte a fi nu doar rezultatul unui dezechilibru hormonal al femeii, ci şi al unei acumulări impresionante de “falşi” hormoni estrogeni, din surse pe care, cel mai adesea, nu le cunoaştem şi le considerăm, dimpotrivă, sigure pentru consumul ori uzul nostru.
ALIMENTELE - Creşterea pe scară largă a animalelor şi dorinţa de mari profituri, a dus la hrănirea animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase şi a reţine mai multă apă în organism. Aceste cantităţi de estrogeni străini pătrund, prin ingerarea cărnii şi a produselor lactate ale animalelor, direct în organismul uman, provocând cunoscutele efecte secundare ale hiperestrogenismului, atât la copii (pubertate precoce la fetiţe, apariţia sânilor şi feminizare la băieţi), cât şi la adulţi (adenom de prostată, cancer la sân).
Vinul conţine antioxidanţi, în special resveratrolul - care este găsit în sâmburii şi pieliţa strugurilor. Resveratrolul este un fitoestrogen care se mai găseşte şi în alune, afine şi măceşe.
Alimentele care cresc nivelul de estrogen şi trebuie evitate sunt: cafeaua (chiar şi cea decofeinizată), cacao, ciocolata, zahărul şi toate produsele cu indice glicemic ridicat, grăsimile de orice fel, inclusiv margarina şi uleiul de floarea soarelui, alcoolul, pastele făinoase, cartofii.
Nivelul ridicat de estrogen poate fi neutralizat printr-o dietă bogată în crucifere precum: varza, broccoli, conopida. Fibrele conţinute de plantele leguminoase şi de alimentele fabricate din făină integrală ne ajută la eliminarea estrogenului din organism.
Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuşi non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural şi care, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului, pot mima efectele acestuia în organism. Sunt consideraţi arhiestrogeni (estrogeni ancestrali), care au evoluat odată cu speciile de plante.
Faţă de estrogenii endogeni sau cei medicamentoşi, fitoestrogenii nu determină modificări la nivelul densităţii ţesutului mamar ori al celui uterin, scăzând considrabil riscul apariţiei cancerului în zonele menţionate. S-a constat însă, că administrarea substanţelor vegetale estrogenice, după declanşarea cancerului mamar sau uterin, dacă se face chimioterapie, conduce la o proliferare tumorală. Fitoestrogenii doar dacă se administrează în doze mari şi pe termen lung (de peste 3 ani) exercită efecte negative asupra endometrului.
AMBALAJELE DIN PLASTIC PENTRU APĂ ŞI ALIMENTE - În 1993, la Universitatea Stanford - Facultatea de Medicină - Dave Feldman, împreună cu alţi profesori şi doctori, a descoperit că recipientele din plastic în care se îmbuteliază apa de băut, conţin bisphenol A, o substanţă care se comportă în organismul uman “estrogen like” (mimează efectele estrogenilor). Echipa de cercetători a dovedit că mici cantităţi de bisphenol A sunt suficiente să cauzeze leziuni precanceroase ale prostatei la bărbaţi şi să ducă la proliferarea cancerului de sân la femei. La fel de periculoasă este şi mâncarea din recipientele de plastic care au fost încălzite în cuptorul cu microunde. O folie de plastic încălzită la microunde conţine de 500.000 de ori cantitatea minimă de xenoestrogeni necesară pentru stimularea proliferării celulelor canceroase de la sân.
Biosfenolul A se foloseste şi la fabricarea altor obiecte de plastic : jucării, biberoabe, dar şi electronice, CD-uri, DVD-uri, lentile de ochelari, echipamente medicale.
PILULELE CONTRACEPTIVE ŞI SPERMICIDELE – Folosirea pilulelor contraceptive este controversată, din cauza efectelor secundare pe care estrogenii sintetici le declanşează. Riscul apariţiei cancerului mamar creşte cu peste 40% , dacă femeia ia aceste tablete înainte de naşterea primului copil. Deşi pilula contraceptivă reduce riscul cancerului uterin şi ovarian, ea creşte riscul cancerului de ficat şi cervical. Cel puţin trei studii au arătat că HIV se transmite mai uşor femeilor care iau pilule contraceptive, dacă partenerii lor sunt infectaţi.
Şi spermicidele (nonoxinol 9), în urma metabolizării în organism, se transformă în nonylphenol - un cunoscut xenoestrogen.
a. Efectele asupra sistemului nervos:
→ cefalee, migrene: sunt cauzate sau (la fel de frecvent) agravate de anticoncepţionale;
→ depresie nervoasă: scade cantitatea de progesteron natural, ceea ce duce la scăderea cantităţii de alopregnanolon disponibil. Oamenii cu depresie au această substanţă în concentraţii mai mici;
→ schimbări emoţionale, iritabilitate, simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele (revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului, iulie 2006);
→ declin cognitiv;
→ creşterea incidenţei demenţei şi a maladiei Alzheimer.
b. Efectele asupra aparatului cardiovascular:
→ creşterea cu 40% a frecvenţei bolilor cardiovasculare;
→ favorizarea apariţiei bolilor tromboembolice venoase şi arteriale:
• 50-75% din cazurile de tromboflebită profundă la femei sunt direct legate de utilizarea contraceptivelor;
• riscul trombozelor arteriale creşte cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;
→ favorizarea apariţiei cardiopatiei ischemice;
→ creşterea incidenţei infarctului miocardic cu 50%. Mortalitatea prin infarct este de 3-4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu diabet zaharat, obezitate, concentraţie mare de lipide în sânge, iar la fumătoare riscul este de 39 ori mai mare (20 ţigarete/zi) - Analele Medicinei Interne, 2003.
→ hipertensiune la 5% dintre femei (revista Neurology, martie 2006) - creşterea valorilor în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolică şi cu 1-3 mmHg peste cea diastolică, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc
c. Efectele asupra metabolismului:
→ creşterea colesterolului şi a fracţiunilor lipidice care se vor depune pe vasele sanguine (artere), favorizând apariţia aterosclerozei.
→ scăderea toleranţei la glucoză, atât la femeile sănătoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet. Astfel, creşte glicemia dimineaţa sau după masă; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată ca fiind între 3,5-4%;
d. Efecte asupra sistemul imunitar:
→ scăderea apărării organismului la infecţii precum şi apariţia unor boli autoimune, deci organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (lupus eritematos, etc.).
e. Efecte asupra ficatului şi bilei:
→ încărcarea ficatului, provocând diferite tulburări în funcţia hepatică;
→ litiaza biliară cauzată, în special, de creşterea colesterolului;
→ hepatita cronică asimptomatică poate fi agravată;
→ adenomul hepatic (tumora benignă de ficat);
f. Efecte cutanate:
→ eczeme, urticarie, edem alergic (din cauza estrogenilor), păr în exces, transpiraţii abundente (din cauza progesteronului), acnee, herpes şi boli autoimune (produse de ambii hormoni sintetici).
g. Efecte asupra ochilor:
→ dezlipirea de retină este o complicaţie majoră cauzată de trombembolismul vaselor retiniene;
h. Efecte asupra aparatului urinar:
→ infecţia urinară apare cu o frecvenţă mai mare, în special candidoza prin modificările pH-ului;
DDT –ul - Studiile efectuate asupra DDT şi a altor pesticide, au demonstrat că acestea se leagă de receptorii estrogeni la nivelul celulelor producând efecte similare. DDT persistă în solurile ce au fost tratate timp de secole, iar produşii rezultaţi în urma metabolizării sale ajung să fie eliminaţi doar după zeci de ani. Există studii, precum cel publicat de Societatea de Medicină şi Biologie din Syracuza în 1950, care atestă că, cocoşii trataţi cu DDT, devin “castraţi” din punct de vedere chimic suferind o “feminizare” datorită estrogenilor.
SUBSTANŢELE CHIMICE DIN COSMETICE (loţiuni, geluri de duş, şampoane, săpunuri, deodorante, creme de protecţie solară, rujuri) – Substanţele de tipul methyl-, ethyl-, propyl-, şi butylparaben sunt conservanţi folosiţi în produsele cosmetice şi au capacitatea de a mima efectele estrogenilor şi de a produce prin expunere de durată, cancer la sân. Parabenii reprezintă derivaţi de acid benzoic, iar experţii recomandă o concentraţie de maximum 0,5% parabeni în produsele cosmetice utilizate frecvent. Conservanţii sunt folosiţi în cosmetică pentru a feri utilizatorul de infecţii şi pentru a păstra intactă calitatea produsului. Cercetătorii Universităţii din Reading – Marea Britanie, au prezentat în publicaţia ştiinţifică Journal of Applied Toxicology rezultatele unui studiu asupra tumorii la sân în cazul a 20 de femei. Prin respectivul studiu s-a demonstrat că în 18 dintre cazurile examinate erau prezenţi compuşii chimici numiţi parabeni. Parabenii se absorb rapid, sunt metabolizaţi şi apoi eliminaţi, însă anumite cantităţi rămân depozitate în organism (mai ales în apropierea sânilor, din cauza deodorantelor) şi pot afecta sănătatea, îndeosebi dacă folosim multe produse cosmetice şi dacă le folosim des. O cercetare condusă în iulie 2003, de către Philippa Darbre, a relevat faptul că majoritatea tumorilor se dezvoltă în partea superioară spre exterior a sânului stâng, zonă unde în general se aplică cea mai mare cantitate de deodorant. De asemenea, cercetătoarea a susţinut că dezvoltarea cancerului la sân în această zonă era de doar 31% din cazuri în anul 1926, an în care folosirea deodorantelor era foarte puţin întâlnită, în timp ce în anul 1984 procentul a urcat la 61%. Cu acea ocazie, Philippa Darbre a scos în evidenţă că folosirea masivă a deodorantului putea fi legată de un nivel crescut de tumori la piept şi în cazul bărbaţilor.
Începând cu anul 1992, s-a vorbit de pericolul reprezentat de deodorante, dar, în acelaşi timp, acest lucru a fost privit ca o legendă metropolitană şi datorită faptului că în anul 2002, un studiu condus de Dana Mirick, epidemiolog la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle, a evidenţiat că deodorantele nu reprezintă un pericol.
Potrivit epidemiologul Michel Thun, de la American Cancer Society, alte surse de estrogen, precum terapiile hormonale pentru menopauză şi obezitatea, reprezintă un risc mult mai mare pentru dezvoltarea unei tumori la sân.
Pe de altă parte, există o serie de studii care au arătat că înlocuitorii parabenului au efecte secundare demonstrate, mai mari decât parabenii. Unele substanţe folosite ca alternativă la parabeni sunt: triclosan (poate avea efect cancerigen) şi farnesol (induce moartea celulară).
Chiar şi unele creme cu progesteron utilizate de femei, conţin substanţe de tipul parabenilor, ceea ce le face extrem de nesigure pentru administrare îndelungată. De asemenea se ştie că orice substanţă absorbită prin piele ajunge direct în circulaţia sanguină fără a mai trece prin ficat, ceea ce o face mult mai toxică faţă de subtanţele absorbite oral.
Studii realizate la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie al Universităţii din Zurich au descoperit că o largă varietate de substanţe ce intră în componenţa cremelor solare au efecte estrogenice, atât în studii pe animale de laborator cât şi în organismul uman. Studii efectuate pe 6 din cele mai folosite substanţe în cremele solare şi rujuri au dovedit că 5 (benzophenone-3, homosalate, 4-methyl-benzylidene camphor (4-MBC), octyl-methoxycinnamate and octyl-dimethyl-PABA) au efecte “estrogen like”. Expunerea excesivă la xenoestrogeni duce şi la apariţia endometriozei, afecţiune cunoscută ca fiind o cauză majoră a infertilităţii la femeie.
Există numeroase probe conform cărora sărurile de aluminiu (reprezentând până la 25% din compoziţia unui antitranspirant) trec de bariera pielii, pentru a ajunge în organism unde imită acţiunea estrogenului.
Substanţele care înlocuiesc moscul natural sunt persistente şi se acumulează în organism, fiind găsite şi în laptele matern. Au efecte estrogenice. Cel mai îngrijorător dintre toate, mosc xilen, a fost scos din majoritatea produselor. Musk ketone poate creşte sensibilitatea la carcinogeni, musk ambrette determină atrofie testiculară la animalele de experienţă, citralul, mărirea prostatei.
Ftalaţii sunt, în general, folosiţi pentru a reduce asperităţile produselor din PVC, dar sunt incluşi şi în jucării, suzete, materiale de construcţii, cosmetice (lacul de unghii, parfumuri). La animalele pe care au fost testaţi determină tulburări de dezvoltare a organelor genitale, “feminizare”, fertilitate scăzută.
Concluzie - nu trebuie să fim nici paranoici, dar nici ignoranţi. Nu orice produs nou este neapărat mai bun. Este necesar să fim bine informaţi şi să facem alegerea corectă.
http://www.anticonceptionale.info/
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticEstrogenic.html
]]>
Publicat în 09. 05. 2022 de Camelia Iosefina Rafailă
| Etichetat cu: sanatate
Categorie: cultură – societate – educaţie
În anii ’80, substituţia hormonală trecea drept un fel de fântână a tinereţii şi panaceu, ce proteja atât împotriva oaselor casante şi a infarctului miocardic, cât şi a îmbătrânirii pielii. În anul 2002, această concepţie a fost definitiv zdruncinată. În SUA a fost întrerupt un studiu extins asupra sănătăţii femeii, care fusese iniţial planificat până în anul 2005 şi la care participau circa 16.000 de femei între 50 şi 70 de ani. Apăruseră prea multe efecte secundare nedorite. Astfel, faţă de cele 8.000 de femei cărora li se administra un placebo, în rândurile celor 8.000 de femei care primeau o combinaţie hormonală s-au observat cu 41% mai multe atacuri de apoplexie, cu 29% mai multe infarcte miocardice şi de două ori mai multe tromboze şi embolii. Şi procentul femeilor cu cancer la sân a crescut cu 26% printre cele cu tratament hormonal. Pentru responsabilii din institutele naţionale de sănătate din SUA, acestea au fost motive suficiente pentru a trage semnalul de alarmă şi a formula avertismente penetrante.
Deşi din studiu reiese că, datorită cocteilului hormonal, frecvenţa cancerului de colon a scăzut cu 37%, iar rata fracturilor este cu un sfert mai mică, aceste efecte pozitive pălesc în faţa pericolelor la care se expun femeile aflate în postmenopauză, care iau vreme îndelungată hormoni. Într-un comentariu la studiul sus amintit, doi medici de la Harvard avertizează femeile să nu intre în panică, dar şi recomandă explicit: “Nu folosiţi combinaţii de estrogeni-progestageni pentru a preveni bolile cronice!”.
Excesul de estrogeni stimulează în permanenţă ţesutul uterului ca să se pregătească de sarcină (cu un “ecou” şi la ţesutul conjunctiv de la nivelul sânilor), iar această suprastimulare anormală duce la apariţia chisturilor sau a fibrozării ţesuturilor (endometrioză, formaţiuni tumorale la nivelul uterului, ovarelor şi sânilor), în condiţiile prezenţei stresului oxidativ şi a altor dezechilibre energetice (nutriţionale, emoţionale, etc). Prin urmare, excesul de estrogeni este cauza principală (dar nu singura) în boli bazate pe proliferarea celulară.
Hiperestrogenismul (creşterea peste limita normală a cantităţii de hormoni estrogeni în organism), se dovedeşte a fi nu doar rezultatul unui dezechilibru hormonal al femeii, ci şi al unei acumulări impresionante de “falşi” hormoni estrogeni, din surse pe care, cel mai adesea, nu le cunoaştem şi le considerăm, dimpotrivă, sigure pentru consumul ori uzul nostru.
ALIMENTELE - Creşterea pe scară largă a animalelor şi dorinţa de mari profituri, a dus la hrănirea animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase şi a reţine mai multă apă în organism. Aceste cantităţi de estrogeni străini pătrund, prin ingerarea cărnii şi a produselor lactate ale animalelor, direct în organismul uman, provocând cunoscutele efecte secundare ale hiperestrogenismului, atât la copii (pubertate precoce la fetiţe, apariţia sânilor şi feminizare la băieţi), cât şi la adulţi (adenom de prostată, cancer la sân).
Vinul conţine antioxidanţi, în special resveratrolul - care este găsit în sâmburii şi pieliţa strugurilor. Resveratrolul este un fitoestrogen care se mai găseşte şi în alune, afine şi măceşe.
Alimentele care cresc nivelul de estrogen şi trebuie evitate sunt: cafeaua (chiar şi cea decofeinizată), cacao, ciocolata, zahărul şi toate produsele cu indice glicemic ridicat, grăsimile de orice fel, inclusiv margarina şi uleiul de floarea soarelui, alcoolul, pastele făinoase, cartofii.
Nivelul ridicat de estrogen poate fi neutralizat printr-o dietă bogată în crucifere precum: varza, broccoli, conopida. Fibrele conţinute de plantele leguminoase şi de alimentele fabricate din făină integrală ne ajută la eliminarea estrogenului din organism.
Fitoestrogenii reprezintă un grup heterogen de compuşi non-steroizi care se găsesc în plante în mod natural şi care, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a estradiolului, pot mima efectele acestuia în organism. Sunt consideraţi arhiestrogeni (estrogeni ancestrali), care au evoluat odată cu speciile de plante.
Faţă de estrogenii endogeni sau cei medicamentoşi, fitoestrogenii nu determină modificări la nivelul densităţii ţesutului mamar ori al celui uterin, scăzând considrabil riscul apariţiei cancerului în zonele menţionate. S-a constat însă, că administrarea substanţelor vegetale estrogenice, după declanşarea cancerului mamar sau uterin, dacă se face chimioterapie, conduce la o proliferare tumorală. Fitoestrogenii doar dacă se administrează în doze mari şi pe termen lung (de peste 3 ani) exercită efecte negative asupra endometrului.
AMBALAJELE DIN PLASTIC PENTRU APĂ ŞI ALIMENTE - În 1993, la Universitatea Stanford - Facultatea de Medicină - Dave Feldman, împreună cu alţi profesori şi doctori, a descoperit că recipientele din plastic în care se îmbuteliază apa de băut, conţin bisphenol A, o substanţă care se comportă în organismul uman “estrogen like” (mimează efectele estrogenilor). Echipa de cercetători a dovedit că mici cantităţi de bisphenol A sunt suficiente să cauzeze leziuni precanceroase ale prostatei la bărbaţi şi să ducă la proliferarea cancerului de sân la femei. La fel de periculoasă este şi mâncarea din recipientele de plastic care au fost încălzite în cuptorul cu microunde. O folie de plastic încălzită la microunde conţine de 500.000 de ori cantitatea minimă de xenoestrogeni necesară pentru stimularea proliferării celulelor canceroase de la sân.
Biosfenolul A se foloseste şi la fabricarea altor obiecte de plastic : jucării, biberoabe, dar şi electronice, CD-uri, DVD-uri, lentile de ochelari, echipamente medicale.
PILULELE CONTRACEPTIVE ŞI SPERMICIDELE – Folosirea pilulelor contraceptive este controversată, din cauza efectelor secundare pe care estrogenii sintetici le declanşează. Riscul apariţiei cancerului mamar creşte cu peste 40% , dacă femeia ia aceste tablete înainte de naşterea primului copil. Deşi pilula contraceptivă reduce riscul cancerului uterin şi ovarian, ea creşte riscul cancerului de ficat şi cervical. Cel puţin trei studii au arătat că HIV se transmite mai uşor femeilor care iau pilule contraceptive, dacă partenerii lor sunt infectaţi.
Şi spermicidele (nonoxinol 9), în urma metabolizării în organism, se transformă în nonylphenol - un cunoscut xenoestrogen.
a. Efectele asupra sistemului nervos:
→ cefalee, migrene: sunt cauzate sau (la fel de frecvent) agravate de anticoncepţionale;
→ depresie nervoasă: scade cantitatea de progesteron natural, ceea ce duce la scăderea cantităţii de alopregnanolon disponibil. Oamenii cu depresie au această substanţă în concentraţii mai mici;
→ schimbări emoţionale, iritabilitate, simptome ale sindromului premenstrual la aproximativ 56% dintre femeile care folosesc contraceptivele (revista Biochimia şi Farmacologia Comportamentului, iulie 2006);
→ declin cognitiv;
→ creşterea incidenţei demenţei şi a maladiei Alzheimer.
b. Efectele asupra aparatului cardiovascular:
→ creşterea cu 40% a frecvenţei bolilor cardiovasculare;
→ favorizarea apariţiei bolilor tromboembolice venoase şi arteriale:
• 50-75% din cazurile de tromboflebită profundă la femei sunt direct legate de utilizarea contraceptivelor;
• riscul trombozelor arteriale creşte cu 4,4 % şi a bolii Raynaud cu 1, 7 %;
→ favorizarea apariţiei cardiopatiei ischemice;
→ creşterea incidenţei infarctului miocardic cu 50%. Mortalitatea prin infarct este de 3-4 ori mai mare, mai ales la femeile cu vârsta peste 40 de ani şi la cele cu diabet zaharat, obezitate, concentraţie mare de lipide în sânge, iar la fumătoare riscul este de 39 ori mai mare (20 ţigarete/zi) - Analele Medicinei Interne, 2003.
→ hipertensiune la 5% dintre femei (revista Neurology, martie 2006) - creşterea valorilor în medie cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolică şi cu 1-3 mmHg peste cea diastolică, în special la femeile cu alte boli asociate, precum dislipidemii, diabet, obezitate, etc
c. Efectele asupra metabolismului:
→ creşterea colesterolului şi a fracţiunilor lipidice care se vor depune pe vasele sanguine (artere), favorizând apariţia aterosclerozei.
→ scăderea toleranţei la glucoză, atât la femeile sănătoase cât şi la cele cu predispoziţie pentru diabet. Astfel, creşte glicemia dimineaţa sau după masă; frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată ca fiind între 3,5-4%;
d. Efecte asupra sistemul imunitar:
→ scăderea apărării organismului la infecţii precum şi apariţia unor boli autoimune, deci organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (lupus eritematos, etc.).
e. Efecte asupra ficatului şi bilei:
→ încărcarea ficatului, provocând diferite tulburări în funcţia hepatică;
→ litiaza biliară cauzată, în special, de creşterea colesterolului;
→ hepatita cronică asimptomatică poate fi agravată;
→ adenomul hepatic (tumora benignă de ficat);
f. Efecte cutanate:
→ eczeme, urticarie, edem alergic (din cauza estrogenilor), păr în exces, transpiraţii abundente (din cauza progesteronului), acnee, herpes şi boli autoimune (produse de ambii hormoni sintetici).
g. Efecte asupra ochilor:
→ dezlipirea de retină este o complicaţie majoră cauzată de trombembolismul vaselor retiniene;
h. Efecte asupra aparatului urinar:
→ infecţia urinară apare cu o frecvenţă mai mare, în special candidoza prin modificările pH-ului;
DDT –ul - Studiile efectuate asupra DDT şi a altor pesticide, au demonstrat că acestea se leagă de receptorii estrogeni la nivelul celulelor producând efecte similare. DDT persistă în solurile ce au fost tratate timp de secole, iar produşii rezultaţi în urma metabolizării sale ajung să fie eliminaţi doar după zeci de ani. Există studii, precum cel publicat de Societatea de Medicină şi Biologie din Syracuza în 1950, care atestă că, cocoşii trataţi cu DDT, devin “castraţi” din punct de vedere chimic suferind o “feminizare” datorită estrogenilor.
SUBSTANŢELE CHIMICE DIN COSMETICE (loţiuni, geluri de duş, şampoane, săpunuri, deodorante, creme de protecţie solară, rujuri) – Substanţele de tipul methyl-, ethyl-, propyl-, şi butylparaben sunt conservanţi folosiţi în produsele cosmetice şi au capacitatea de a mima efectele estrogenilor şi de a produce prin expunere de durată, cancer la sân. Parabenii reprezintă derivaţi de acid benzoic, iar experţii recomandă o concentraţie de maximum 0,5% parabeni în produsele cosmetice utilizate frecvent. Conservanţii sunt folosiţi în cosmetică pentru a feri utilizatorul de infecţii şi pentru a păstra intactă calitatea produsului. Cercetătorii Universităţii din Reading – Marea Britanie, au prezentat în publicaţia ştiinţifică Journal of Applied Toxicology rezultatele unui studiu asupra tumorii la sân în cazul a 20 de femei. Prin respectivul studiu s-a demonstrat că în 18 dintre cazurile examinate erau prezenţi compuşii chimici numiţi parabeni. Parabenii se absorb rapid, sunt metabolizaţi şi apoi eliminaţi, însă anumite cantităţi rămân depozitate în organism (mai ales în apropierea sânilor, din cauza deodorantelor) şi pot afecta sănătatea, îndeosebi dacă folosim multe produse cosmetice şi dacă le folosim des. O cercetare condusă în iulie 2003, de către Philippa Darbre, a relevat faptul că majoritatea tumorilor se dezvoltă în partea superioară spre exterior a sânului stâng, zonă unde în general se aplică cea mai mare cantitate de deodorant. De asemenea, cercetătoarea a susţinut că dezvoltarea cancerului la sân în această zonă era de doar 31% din cazuri în anul 1926, an în care folosirea deodorantelor era foarte puţin întâlnită, în timp ce în anul 1984 procentul a urcat la 61%. Cu acea ocazie, Philippa Darbre a scos în evidenţă că folosirea masivă a deodorantului putea fi legată de un nivel crescut de tumori la piept şi în cazul bărbaţilor.
Începând cu anul 1992, s-a vorbit de pericolul reprezentat de deodorante, dar, în acelaşi timp, acest lucru a fost privit ca o legendă metropolitană şi datorită faptului că în anul 2002, un studiu condus de Dana Mirick, epidemiolog la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle, a evidenţiat că deodorantele nu reprezintă un pericol.
Potrivit epidemiologul Michel Thun, de la American Cancer Society, alte surse de estrogen, precum terapiile hormonale pentru menopauză şi obezitatea, reprezintă un risc mult mai mare pentru dezvoltarea unei tumori la sân.
Pe de altă parte, există o serie de studii care au arătat că înlocuitorii parabenului au efecte secundare demonstrate, mai mari decât parabenii. Unele substanţe folosite ca alternativă la parabeni sunt: triclosan (poate avea efect cancerigen) şi farnesol (induce moartea celulară).
Chiar şi unele creme cu progesteron utilizate de femei, conţin substanţe de tipul parabenilor, ceea ce le face extrem de nesigure pentru administrare îndelungată. De asemenea se ştie că orice substanţă absorbită prin piele ajunge direct în circulaţia sanguină fără a mai trece prin ficat, ceea ce o face mult mai toxică faţă de subtanţele absorbite oral.
Studii realizate la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie al Universităţii din Zurich au descoperit că o largă varietate de substanţe ce intră în componenţa cremelor solare au efecte estrogenice, atât în studii pe animale de laborator cât şi în organismul uman. Studii efectuate pe 6 din cele mai folosite substanţe în cremele solare şi rujuri au dovedit că 5 (benzophenone-3, homosalate, 4-methyl-benzylidene camphor (4-MBC), octyl-methoxycinnamate and octyl-dimethyl-PABA) au efecte “estrogen like”. Expunerea excesivă la xenoestrogeni duce şi la apariţia endometriozei, afecţiune cunoscută ca fiind o cauză majoră a infertilităţii la femeie.
Există numeroase probe conform cărora sărurile de aluminiu (reprezentând până la 25% din compoziţia unui antitranspirant) trec de bariera pielii, pentru a ajunge în organism unde imită acţiunea estrogenului.
Substanţele care înlocuiesc moscul natural sunt persistente şi se acumulează în organism, fiind găsite şi în laptele matern. Au efecte estrogenice. Cel mai îngrijorător dintre toate, mosc xilen, a fost scos din majoritatea produselor. Musk ketone poate creşte sensibilitatea la carcinogeni, musk ambrette determină atrofie testiculară la animalele de experienţă, citralul, mărirea prostatei.
Ftalaţii sunt, în general, folosiţi pentru a reduce asperităţile produselor din PVC, dar sunt incluşi şi în jucării, suzete, materiale de construcţii, cosmetice (lacul de unghii, parfumuri). La animalele pe care au fost testaţi determină tulburări de dezvoltare a organelor genitale, “feminizare”, fertilitate scăzută.
Concluzie - nu trebuie să fim nici paranoici, dar nici ignoranţi. Nu orice produs nou este neapărat mai bun. Este necesar să fim bine informaţi şi să facem alegerea corectă.
http://www.anticonceptionale.info/
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticEstrogenic.html
]]>
Săpăturile din Ur şi Akkad au scos la iveală existenţa trandafirilor încă de pe timpul regelui Sargon (2600 î. Hr.) al Sumeriei. Tot asiaticii au realizat şi primele încrucişări. Confucius (551-479 î.Hr.) scrie că împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate. În Iliada lui Homer, trandafirul era numit “Gloria Orientului”, fiind, de asemenea, amintit şi în vestita “Zend-Avesta” persană.
În Europa, trandafirul a fost adus, se pare, de către Alexandru cel Mare, care, după un razboi în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care şi trandafirul. Herodot (484 - 425 î.Hr.) este însa de părere că Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc. Theophrast (287 î. Hr.) aminteşte în “Istoria plantelor” despre trandafirii cu 5, 15, 20 şi mai rar 100 de petale, dând indicaţii cu privire la înmulţirea lor prin seminţe şi butaşi.
Era cunoscut sub numele de “rhodon”, iar măceşului i se spunea “kynosbaton” (dinte de câine). Denumirea românească pare a deriva de la grecescul “triantha phillos”.
Cultivat de greci, a devenit cu adevărat iubit la romani. Se ştie că romanii se odihneau pe petale de trandafiri şi îşi acopereau podelele cu ele. Au construit sere pentru a-i cultiva şi pe timp de iarnă. Îi foloseau la prepararea hranei, a băuturilor, a parfumurilor şi a medicamentelor. Era floarea funerară a femeilor. Pe mormintele soţiilor, romanii aşezau flori zdrobite, simbol al inimii îndurerate. Şi egiptenii şi celţii cunoşteau semnificaţia funerară a florii. La celţi, un arbust de trandafir alb, sădit pe mormântul celor dragi, simboliza pacea şi fericirea în lumea de dincolo.
Tot la romani exista o sărbătoare a întregii comunităţi în care se celebra ziua strămoşilor, sărbătoare numită Rosalia, pentru că trandafirul era floarea spiritelor. De la această sărbătoare provine numele românesc al Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh).
Dacă la romani această floare era închinată zeiţei Venus, creştinii de mai târziu au transferat acest simbol al purităţii, fecioarei Maria, alături de crin.
Trandafirul este menţionat în Biblie, în Cântarea cântărilor (2.1-2.2):
“ Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi. –
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. – ”
şi în Isaia (35.1-35.2):
“ Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, şi va sări cu bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.”
La începuturi, Biserica creştină a respins acest simbol al depravării romane, dar a revenit asupra acestei hotărâri în jurul anului 400. După acest an, mătăniile erau făcute din fructe de trandafir, medicamentele erau preparate din petalele lor, iar ferestrele circulare din biserici erau desenate în forma florilor de trandafir. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui Iisus, astfel că trandafirul roşu semnifică martiriul. Sfânta Maria este numită de către catolici Rosa Mystica, şi mulţi sfinţi sunt înfăţişaţi în iconografia creştină catolică purtând flori de trandafir în mâini sau pe cap, în formă de coroană.
Numele rozariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele, folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rozariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari (vârsta lui Hristos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare - 150 + 15 (numărul psalmilor).
În Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată pentru faptele apreciate de Sfânta biserică.
Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel Societatea Crucii Trandafirului a introdus simbolul Crucii Trandafirului sau Rosicrucian. Francmasoneria acorda o importanţă deosebită trandafirului. La înmormântarea unui membru, se aruncau în groapă „cei trei trandafiri ai Sfântului Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sfântului Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Multe sunt legendele trandafirului. Un mit hindus spune că doi dintre marii zei s-ar fi certat odată pentru că nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasă floare din lume. Vishnu (protectorul lumii) prefera trandafirul, iar Brahma (creatorul lumii) care nu văzuse niciodată o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Vishnu i-a arătat pentru prima data un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei, şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalţi zei ca fiecare să-i dăruiască câte ceva din atributele lor: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să lumineze şi să-l înflorească. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să-şi poată apăra frumuseţea.
Mitologia arabă povesteşte despre apariţia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casă, presimte că soţia sa, Aisha, nu îi este credincioasă şi cere în vis sfatul Arhanghelului Gavriil. Acesta îi spune să se întoarcă acasă, să-i ceară soţiei să arunce din mână obiectul pe care îl are şi dacă acesta îşi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredinţei. Aisha şi-a întâmpinat soţul cu un buchet de trandafiri albi, care au devenit galbeni atunci când au atins apa lacului în care au fost aruncaţi.
În Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
Dar şi în istoria relativ recentă, trandafirul este prezent. Încă din secolul al XIV-lea, oraşul Rouen din Franţa era considerat oraş al rozelor. La Malmaison s-au creat în 150 de ani cca. 16 000 de soiuri de trandafiri, dintre care, în 1900, numai 49 % erau odoraţi. Între 1901 şi 1930 procentul se ridica la 59%, iar după 1930, la 68%.
Războiului civil purtat, cu intermitenţe (1455-1487), pentru tronul Angliei între susţinătorii Casei Lancaster şi ai Casei York s-a numit apoi “războiul celor două roze” datorită blazoanelor ce includeau trandafirul roşu şi, respectiv, alb.
Râşnovul, oraş din judeţul Braşov, este menţionat documentar prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337), Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană, în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
În Timişoara a existat până în timpul celui de-al doilea război mondial un foarte mare rozariu, cu aproximativ 850 de soiuri de trandafiri. Tot la Timişoara, în anul 1888, Wilhelm Muhle a creat soiul „Madame Josephine Muhle”, un trandafir cu petale aurii cu pete albe, primul soi de trandafir creat pe teritoriul actual al ţării.
Stema României constă într-o acvilă ce are pe piept un scut cu stemele celor cinci regiuni istorice. Pe stema Moldovei, alături de bourul cu stea între coarne, se află o lună crai-nou şi o roză.
După unii autori ar exista peste 400 specii de Rosa (dacă se consideră şi microspeciile), după alţii, circa 150, cu un număr apreciabil de subunităţi taxonomice. Dintre cei care s-au ocupat cu sistematizarea trandafirilor trebuie amintiţi: Iuliu Prodan, Al. Borza (R. fragrans hibrida soiul “Prof. Al. Borza” cu flori galben-deschis, bătute) şi I. Dumitru-Tătăranu.
Bibliografie:
Bărbat Iuliu – Nedeia florilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
Mareş Antonia – Cartea florilor, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti;
Mateescu R. – Arbori şi arbuşti ornamentali, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2002;
Pârvu Constantin – Universul plantelor, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1991;
Preda Milea – Dicţionar dendrofloricol, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
Preda Milea – Floricultura, Editura Ceres, Bucureşti, 1979;
Purcelean St. V., Cocalcu T. D. – Cultura arbuştilor ornamentali, Editura Agro-Silvica, Bucureşti, 1966;
Radu Stelian – Plantaţii de arbori şi arbuşti în oraşe şi sate, Editura Ceres, Bucureşti, 1984;
www.lumea-florilor.ro
www.gradinamea.ro
www.codrosu.ro
www.vestul.ro
www.agero-stuttgart.de
]]>
Publicat în 03. 07. 2021 de Camelia Iosefina Rafailă
| Etichetat cu: istoria trandafirului
Categorie: cultură – societate – educaţie
Săpăturile din Ur şi Akkad au scos la iveală existenţa trandafirilor încă de pe timpul regelui Sargon (2600 î. Hr.) al Sumeriei. Tot asiaticii au realizat şi primele încrucişări. Confucius (551-479 î.Hr.) scrie că împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate. În Iliada lui Homer, trandafirul era numit “Gloria Orientului”, fiind, de asemenea, amintit şi în vestita “Zend-Avesta” persană.
În Europa, trandafirul a fost adus, se pare, de către Alexandru cel Mare, care, după un razboi în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care şi trandafirul. Herodot (484 - 425 î.Hr.) este însa de părere că Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc. Theophrast (287 î. Hr.) aminteşte în “Istoria plantelor” despre trandafirii cu 5, 15, 20 şi mai rar 100 de petale, dând indicaţii cu privire la înmulţirea lor prin seminţe şi butaşi.
Era cunoscut sub numele de “rhodon”, iar măceşului i se spunea “kynosbaton” (dinte de câine). Denumirea românească pare a deriva de la grecescul “triantha phillos”.
Cultivat de greci, a devenit cu adevărat iubit la romani. Se ştie că romanii se odihneau pe petale de trandafiri şi îşi acopereau podelele cu ele. Au construit sere pentru a-i cultiva şi pe timp de iarnă. Îi foloseau la prepararea hranei, a băuturilor, a parfumurilor şi a medicamentelor. Era floarea funerară a femeilor. Pe mormintele soţiilor, romanii aşezau flori zdrobite, simbol al inimii îndurerate. Şi egiptenii şi celţii cunoşteau semnificaţia funerară a florii. La celţi, un arbust de trandafir alb, sădit pe mormântul celor dragi, simboliza pacea şi fericirea în lumea de dincolo.
Tot la romani exista o sărbătoare a întregii comunităţi în care se celebra ziua strămoşilor, sărbătoare numită Rosalia, pentru că trandafirul era floarea spiritelor. De la această sărbătoare provine numele românesc al Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh).
Dacă la romani această floare era închinată zeiţei Venus, creştinii de mai târziu au transferat acest simbol al purităţii, fecioarei Maria, alături de crin.
Trandafirul este menţionat în Biblie, în Cântarea cântărilor (2.1-2.2):
“ Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi. –
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. – ”
şi în Isaia (35.1-35.2):
“ Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, şi va sări cu bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.”
La începuturi, Biserica creştină a respins acest simbol al depravării romane, dar a revenit asupra acestei hotărâri în jurul anului 400. După acest an, mătăniile erau făcute din fructe de trandafir, medicamentele erau preparate din petalele lor, iar ferestrele circulare din biserici erau desenate în forma florilor de trandafir. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui Iisus, astfel că trandafirul roşu semnifică martiriul. Sfânta Maria este numită de către catolici Rosa Mystica, şi mulţi sfinţi sunt înfăţişaţi în iconografia creştină catolică purtând flori de trandafir în mâini sau pe cap, în formă de coroană.
Numele rozariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele, folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rozariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari (vârsta lui Hristos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare - 150 + 15 (numărul psalmilor).
În Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată pentru faptele apreciate de Sfânta biserică.
Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel Societatea Crucii Trandafirului a introdus simbolul Crucii Trandafirului sau Rosicrucian. Francmasoneria acorda o importanţă deosebită trandafirului. La înmormântarea unui membru, se aruncau în groapă „cei trei trandafiri ai Sfântului Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sfântului Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Multe sunt legendele trandafirului. Un mit hindus spune că doi dintre marii zei s-ar fi certat odată pentru că nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasă floare din lume. Vishnu (protectorul lumii) prefera trandafirul, iar Brahma (creatorul lumii) care nu văzuse niciodată o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Vishnu i-a arătat pentru prima data un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei, şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalţi zei ca fiecare să-i dăruiască câte ceva din atributele lor: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să lumineze şi să-l înflorească. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să-şi poată apăra frumuseţea.
Mitologia arabă povesteşte despre apariţia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casă, presimte că soţia sa, Aisha, nu îi este credincioasă şi cere în vis sfatul Arhanghelului Gavriil. Acesta îi spune să se întoarcă acasă, să-i ceară soţiei să arunce din mână obiectul pe care îl are şi dacă acesta îşi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredinţei. Aisha şi-a întâmpinat soţul cu un buchet de trandafiri albi, care au devenit galbeni atunci când au atins apa lacului în care au fost aruncaţi.
În Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
Dar şi în istoria relativ recentă, trandafirul este prezent. Încă din secolul al XIV-lea, oraşul Rouen din Franţa era considerat oraş al rozelor. La Malmaison s-au creat în 150 de ani cca. 16 000 de soiuri de trandafiri, dintre care, în 1900, numai 49 % erau odoraţi. Între 1901 şi 1930 procentul se ridica la 59%, iar după 1930, la 68%.
Războiului civil purtat, cu intermitenţe (1455-1487), pentru tronul Angliei între susţinătorii Casei Lancaster şi ai Casei York s-a numit apoi “războiul celor două roze” datorită blazoanelor ce includeau trandafirul roşu şi, respectiv, alb.
Râşnovul, oraş din judeţul Braşov, este menţionat documentar prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337), Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană, în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
În Timişoara a existat până în timpul celui de-al doilea război mondial un foarte mare rozariu, cu aproximativ 850 de soiuri de trandafiri. Tot la Timişoara, în anul 1888, Wilhelm Muhle a creat soiul „Madame Josephine Muhle”, un trandafir cu petale aurii cu pete albe, primul soi de trandafir creat pe teritoriul actual al ţării.
Stema României constă într-o acvilă ce are pe piept un scut cu stemele celor cinci regiuni istorice. Pe stema Moldovei, alături de bourul cu stea între coarne, se află o lună crai-nou şi o roză.
După unii autori ar exista peste 400 specii de Rosa (dacă se consideră şi microspeciile), după alţii, circa 150, cu un număr apreciabil de subunităţi taxonomice. Dintre cei care s-au ocupat cu sistematizarea trandafirilor trebuie amintiţi: Iuliu Prodan, Al. Borza (R. fragrans hibrida soiul “Prof. Al. Borza” cu flori galben-deschis, bătute) şi I. Dumitru-Tătăranu.
Bibliografie:
Bărbat Iuliu – Nedeia florilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
Mareş Antonia – Cartea florilor, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti;
Mateescu R. – Arbori şi arbuşti ornamentali, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2002;
Pârvu Constantin – Universul plantelor, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1991;
Preda Milea – Dicţionar dendrofloricol, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
Preda Milea – Floricultura, Editura Ceres, Bucureşti, 1979;
Purcelean St. V., Cocalcu T. D. – Cultura arbuştilor ornamentali, Editura Agro-Silvica, Bucureşti, 1966;
Radu Stelian – Plantaţii de arbori şi arbuşti în oraşe şi sate, Editura Ceres, Bucureşti, 1984;
www.lumea-florilor.ro
www.gradinamea.ro
www.codrosu.ro
www.vestul.ro
www.agero-stuttgart.de
]]>
Săpăturile din Ur şi Akkad au scos la iveală existenţa trandafirilor încă de pe timpul regelui Sargon (2600 î. Hr.) al Sumeriei. Tot asiaticii au realizat şi primele încrucişări. Confucius (551-479 î.Hr.) scrie că împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate. În Iliada lui Homer, trandafirul era numit “Gloria Orientului”, fiind, de asemenea, amintit şi în vestita “Zend-Avesta” persană.
În Europa, trandafirul a fost adus, se pare, de către Alexandru cel Mare, care, după un razboi în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care şi trandafirul. Herodot (484 - 425 î.Hr.) este însa de părere că Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc. Theophrast (287 î. Hr.) aminteşte în “Istoria plantelor” despre trandafirii cu 5, 15, 20 şi mai rar 100 de petale, dând indicaţii cu privire la înmulţirea lor prin seminţe şi butaşi.
Era cunoscut sub numele de “rhodon”, iar măceşului i se spunea “kynosbaton” (dinte de câine). Denumirea românească pare a deriva de la grecescul “triantha phillos”.
Cultivat de greci, a devenit cu adevărat iubit la romani. Se ştie că romanii se odihneau pe petale de trandafiri şi îşi acopereau podelele cu ele. Au construit sere pentru a-i cultiva şi pe timp de iarnă. Îi foloseau la prepararea hranei, a băuturilor, a parfumurilor şi a medicamentelor. Era floarea funerară a femeilor. Pe mormintele soţiilor, romanii aşezau flori zdrobite, simbol al inimii îndurerate. Şi egiptenii şi celţii cunoşteau semnificaţia funerară a florii. La celţi, un arbust de trandafir alb, sădit pe mormântul celor dragi, simboliza pacea şi fericirea în lumea de dincolo.
Tot la romani exista o sărbătoare a întregii comunităţi în care se celebra ziua strămoşilor, sărbătoare numită Rosalia, pentru că trandafirul era floarea spiritelor. De la această sărbătoare provine numele românesc al Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh).
Dacă la romani această floare era închinată zeiţei Venus, creştinii de mai târziu au transferat acest simbol al purităţii, fecioarei Maria, alături de crin.
Trandafirul este menţionat în Biblie, în Cântarea cântărilor (2.1-2.2):
“ Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi. –
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. – ”
şi în Isaia (35.1-35.2):
“ Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, şi va sări cu bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.”
La începuturi, Biserica creştină a respins acest simbol al depravării romane, dar a revenit asupra acestei hotărâri în jurul anului 400. După acest an, mătăniile erau făcute din fructe de trandafir, medicamentele erau preparate din petalele lor, iar ferestrele circulare din biserici erau desenate în forma florilor de trandafir. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui Iisus, astfel că trandafirul roşu semnifică martiriul. Sfânta Maria este numită de către catolici Rosa Mystica, şi mulţi sfinţi sunt înfăţişaţi în iconografia creştină catolică purtând flori de trandafir în mâini sau pe cap, în formă de coroană.
Numele rozariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele, folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rozariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari (vârsta lui Hristos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare - 150 + 15 (numărul psalmilor).
În Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată pentru faptele apreciate de Sfânta biserică.
Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel Societatea Crucii Trandafirului a introdus simbolul Crucii Trandafirului sau Rosicrucian. Francmasoneria acorda o importanţă deosebită trandafirului. La înmormântarea unui membru, se aruncau în groapă „cei trei trandafiri ai Sfântului Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sfântului Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Multe sunt legendele trandafirului. Un mit hindus spune că doi dintre marii zei s-ar fi certat odată pentru că nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasă floare din lume. Vishnu (protectorul lumii) prefera trandafirul, iar Brahma (creatorul lumii) care nu văzuse niciodată o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Vishnu i-a arătat pentru prima data un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei, şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalţi zei ca fiecare să-i dăruiască câte ceva din atributele lor: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să lumineze şi să-l înflorească. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să-şi poată apăra frumuseţea.
Mitologia arabă povesteşte despre apariţia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casă, presimte că soţia sa, Aisha, nu îi este credincioasă şi cere în vis sfatul Arhanghelului Gavriil. Acesta îi spune să se întoarcă acasă, să-i ceară soţiei să arunce din mână obiectul pe care îl are şi dacă acesta îşi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredinţei. Aisha şi-a întâmpinat soţul cu un buchet de trandafiri albi, care au devenit galbeni atunci când au atins apa lacului în care au fost aruncaţi.
În Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
Dar şi în istoria relativ recentă, trandafirul este prezent. Încă din secolul al XIV-lea, oraşul Rouen din Franţa era considerat oraş al rozelor. La Malmaison s-au creat în 150 de ani cca. 16 000 de soiuri de trandafiri, dintre care, în 1900, numai 49 % erau odoraţi. Între 1901 şi 1930 procentul se ridica la 59%, iar după 1930, la 68%.
Războiului civil purtat, cu intermitenţe (1455-1487), pentru tronul Angliei între susţinătorii Casei Lancaster şi ai Casei York s-a numit apoi “războiul celor două roze” datorită blazoanelor ce includeau trandafirul roşu şi, respectiv, alb.
Râşnovul, oraş din judeţul Braşov, este menţionat documentar prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337), Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană, în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
În Timişoara a existat până în timpul celui de-al doilea război mondial un foarte mare rozariu, cu aproximativ 850 de soiuri de trandafiri. Tot la Timişoara, în anul 1888, Wilhelm Muhle a creat soiul „Madame Josephine Muhle”, un trandafir cu petale aurii cu pete albe, primul soi de trandafir creat pe teritoriul actual al ţării.
Stema României constă într-o acvilă ce are pe piept un scut cu stemele celor cinci regiuni istorice. Pe stema Moldovei, alături de bourul cu stea între coarne, se află o lună crai-nou şi o roză.
După unii autori ar exista peste 400 specii de Rosa (dacă se consideră şi microspeciile), după alţii, circa 150, cu un număr apreciabil de subunităţi taxonomice. Dintre cei care s-au ocupat cu sistematizarea trandafirilor trebuie amintiţi: Iuliu Prodan, Al. Borza (R. fragrans hibrida soiul “Prof. Al. Borza” cu flori galben-deschis, bătute) şi I. Dumitru-Tătăranu.
Bibliografie:
Bărbat Iuliu – Nedeia florilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
Mareş Antonia – Cartea florilor, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti;
Mateescu R. – Arbori şi arbuşti ornamentali, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2002;
Pârvu Constantin – Universul plantelor, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1991;
Preda Milea – Dicţionar dendrofloricol, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
Preda Milea – Floricultura, Editura Ceres, Bucureşti, 1979;
Purcelean St. V., Cocalcu T. D. – Cultura arbuştilor ornamentali, Editura Agro-Silvica, Bucureşti, 1966;
Radu Stelian – Plantaţii de arbori şi arbuşti în oraşe şi sate, Editura Ceres, Bucureşti, 1984;
www.lumea-florilor.ro
www.gradinamea.ro
www.codrosu.ro
www.vestul.ro
www.agero-stuttgart.de
]]>
Publicat în 03. 07. 2021 de Camelia Iosefina Rafailă
| Etichetat cu: istoria trandafirului
Categorie: cultură – societate – educaţie
Săpăturile din Ur şi Akkad au scos la iveală existenţa trandafirilor încă de pe timpul regelui Sargon (2600 î. Hr.) al Sumeriei. Tot asiaticii au realizat şi primele încrucişări. Confucius (551-479 î.Hr.) scrie că împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate. În Iliada lui Homer, trandafirul era numit “Gloria Orientului”, fiind, de asemenea, amintit şi în vestita “Zend-Avesta” persană.
În Europa, trandafirul a fost adus, se pare, de către Alexandru cel Mare, care, după un razboi în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care şi trandafirul. Herodot (484 - 425 î.Hr.) este însa de părere că Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc. Theophrast (287 î. Hr.) aminteşte în “Istoria plantelor” despre trandafirii cu 5, 15, 20 şi mai rar 100 de petale, dând indicaţii cu privire la înmulţirea lor prin seminţe şi butaşi.
Era cunoscut sub numele de “rhodon”, iar măceşului i se spunea “kynosbaton” (dinte de câine). Denumirea românească pare a deriva de la grecescul “triantha phillos”.
Cultivat de greci, a devenit cu adevărat iubit la romani. Se ştie că romanii se odihneau pe petale de trandafiri şi îşi acopereau podelele cu ele. Au construit sere pentru a-i cultiva şi pe timp de iarnă. Îi foloseau la prepararea hranei, a băuturilor, a parfumurilor şi a medicamentelor. Era floarea funerară a femeilor. Pe mormintele soţiilor, romanii aşezau flori zdrobite, simbol al inimii îndurerate. Şi egiptenii şi celţii cunoşteau semnificaţia funerară a florii. La celţi, un arbust de trandafir alb, sădit pe mormântul celor dragi, simboliza pacea şi fericirea în lumea de dincolo.
Tot la romani exista o sărbătoare a întregii comunităţi în care se celebra ziua strămoşilor, sărbătoare numită Rosalia, pentru că trandafirul era floarea spiritelor. De la această sărbătoare provine numele românesc al Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh).
Dacă la romani această floare era închinată zeiţei Venus, creştinii de mai târziu au transferat acest simbol al purităţii, fecioarei Maria, alături de crin.
Trandafirul este menţionat în Biblie, în Cântarea cântărilor (2.1-2.2):
“ Eu sunt un trandafir din Sharon, un crin din văi. –
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. – ”
şi în Isaia (35.1-35.2):
“ Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori, şi va sări cu bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.”
La începuturi, Biserica creştină a respins acest simbol al depravării romane, dar a revenit asupra acestei hotărâri în jurul anului 400. După acest an, mătăniile erau făcute din fructe de trandafir, medicamentele erau preparate din petalele lor, iar ferestrele circulare din biserici erau desenate în forma florilor de trandafir. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui Iisus, astfel că trandafirul roşu semnifică martiriul. Sfânta Maria este numită de către catolici Rosa Mystica, şi mulţi sfinţi sunt înfăţişaţi în iconografia creştină catolică purtând flori de trandafir în mâini sau pe cap, în formă de coroană.
Numele rozariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele, folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rozariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari (vârsta lui Hristos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 (vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare - 150 + 15 (numărul psalmilor).
În Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată pentru faptele apreciate de Sfânta biserică.
Trandafirul a fost ales ca simbol în numeroase societăţi secrete. Astfel Societatea Crucii Trandafirului a introdus simbolul Crucii Trandafirului sau Rosicrucian. Francmasoneria acorda o importanţă deosebită trandafirului. La înmormântarea unui membru, se aruncau în groapă „cei trei trandafiri ai Sfântului Ioan”, ce simbolizau: lumina, dragostea şi viaţa, iar pe 24 Iunie (Ziua Sfântului Ioan Botezătorul) loja francmasonilor era împodobită cu trandafiri.
Multe sunt legendele trandafirului. Un mit hindus spune că doi dintre marii zei s-ar fi certat odată pentru că nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasă floare din lume. Vishnu (protectorul lumii) prefera trandafirul, iar Brahma (creatorul lumii) care nu văzuse niciodată o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Vishnu i-a arătat pentru prima data un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte dragă ei, şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalţi zei ca fiecare să-i dăruiască câte ceva din atributele lor: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii pentru ca Apollo să lumineze şi să-l înflorească. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să-şi poată apăra frumuseţea.
Mitologia arabă povesteşte despre apariţia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casă, presimte că soţia sa, Aisha, nu îi este credincioasă şi cere în vis sfatul Arhanghelului Gavriil. Acesta îi spune să se întoarcă acasă, să-i ceară soţiei să arunce din mână obiectul pe care îl are şi dacă acesta îşi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredinţei. Aisha şi-a întâmpinat soţul cu un buchet de trandafiri albi, care au devenit galbeni atunci când au atins apa lacului în care au fost aruncaţi.
În Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah.
Dar şi în istoria relativ recentă, trandafirul este prezent. Încă din secolul al XIV-lea, oraşul Rouen din Franţa era considerat oraş al rozelor. La Malmaison s-au creat în 150 de ani cca. 16 000 de soiuri de trandafiri, dintre care, în 1900, numai 49 % erau odoraţi. Între 1901 şi 1930 procentul se ridica la 59%, iar după 1930, la 68%.
Războiului civil purtat, cu intermitenţe (1455-1487), pentru tronul Angliei între susţinătorii Casei Lancaster şi ai Casei York s-a numit apoi “războiul celor două roze” datorită blazoanelor ce includeau trandafirul roşu şi, respectiv, alb.
Râşnovul, oraş din judeţul Braşov, este menţionat documentar prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337), Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană, în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
În Timişoara a existat până în timpul celui de-al doilea război mondial un foarte mare rozariu, cu aproximativ 850 de soiuri de trandafiri. Tot la Timişoara, în anul 1888, Wilhelm Muhle a creat soiul „Madame Josephine Muhle”, un trandafir cu petale aurii cu pete albe, primul soi de trandafir creat pe teritoriul actual al ţării.
Stema României constă într-o acvilă ce are pe piept un scut cu stemele celor cinci regiuni istorice. Pe stema Moldovei, alături de bourul cu stea între coarne, se află o lună crai-nou şi o roză.
După unii autori ar exista peste 400 specii de Rosa (dacă se consideră şi microspeciile), după alţii, circa 150, cu un număr apreciabil de subunităţi taxonomice. Dintre cei care s-au ocupat cu sistematizarea trandafirilor trebuie amintiţi: Iuliu Prodan, Al. Borza (R. fragrans hibrida soiul “Prof. Al. Borza” cu flori galben-deschis, bătute) şi I. Dumitru-Tătăranu.
Bibliografie:
Bărbat Iuliu – Nedeia florilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
Mareş Antonia – Cartea florilor, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti;
Mateescu R. – Arbori şi arbuşti ornamentali, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2002;
Pârvu Constantin – Universul plantelor, Editura Enciclopedica, Bucureşti, 1991;
Preda Milea – Dicţionar dendrofloricol, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
Preda Milea – Floricultura, Editura Ceres, Bucureşti, 1979;
Purcelean St. V., Cocalcu T. D. – Cultura arbuştilor ornamentali, Editura Agro-Silvica, Bucureşti, 1966;
Radu Stelian – Plantaţii de arbori şi arbuşti în oraşe şi sate, Editura Ceres, Bucureşti, 1984;
www.lumea-florilor.ro
www.gradinamea.ro
www.codrosu.ro
www.vestul.ro
www.agero-stuttgart.de
]]>
