Ca profesor de limba şi literatura română m-am lovit de a anumită inapetenţă pentru lectură a elevilor. Cu părere de rău am realizat că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmaţiile de genul “tinerii de azi nu mai citesc nimic”, atâta timp cât mulţi dintre adolescenţi alocă cea mai mare parte a timpului liber muzicii, jocurilor pe calculator etc. Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, consider că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi.
                             De regulă, o mare  parte dintre elevi citesc din “constrângerea” notei din catalog.  Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat  afectaţi de lectură. Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să se relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului.
Consider că este de datoria şcolii şi cu atât mai mult a profesorului de limba şi literatura română de a găsi strategia adecvată şi puntea de comunicare prin care să cultive elevilor plăcerea de a citi. Acesta este şi scopul pentru care am iniţiat Clubul de lectură pe parcursul anului şcolar 2021-2022. Cărţile sunt alese de către elevi din 3-4 recomandări făcute de mine, apoi discutate ȋmpreună. Realizăm prin diverse jocuri, metode şi procedee, proiecte care ne fac să ne apropiem de text şi să ȋl abordăm din diverse perspective. Căteva exemple: am dezbătut rolul lecturii ȋn viaţa noastră, am comparat “Cititorul din peşteră” de Rui Zink cu “Simplu elogiu al cărţii” de Ioana Pârvulescu, am citit ȋmpreună sau  pe roluri. De Crăciun am ales Charles Dickens cu “Poveste de Crăciun”. Am scris caligrame, poezii, de fapt am realizat cărţi miniaturale cu poezii, apoi am prezentat “Insula orfanilor”, de Laurel Snyder pe capitole, dar desenat. Astfel am demonstrat că fiecare carte este o experienţă personală care ne dezvoltă creativitatea, căci deşi conţinutul a fost identic, niciun proiect nu a semănat cu celălalt. Am scris şi jurnale, cu ceea ce am făcut, apoi cu ce am simţit, accentuând rolul emoţiilor din viaţa noastră. La tema “scrisoare”, au redactat recomandari de carte pe care mi le-au făcut ei mie şi au trimis scrisoarea prin poşta, pentru a experimeta ceea ce pentru generaţia noastră era ceva obişnuit.
                      Pot zice că a fost distractiv, ne-am simţit bine discutârse teme, dar am şi ȋnvăţat multe. Evident, la final am impartit diplome. 