2. Pentru ca postul să fie eficace nu trebuie să fie ipocrit, o „laudă”.

3. Haideți să accentuăm încă odată faptul că scopul Postului nu este cel de a ne impune câteva rânduieli formale, ci de a „înmuia” inima noastră în așa măsură, încât să se poată deschide către realitățile duhovnicești, să facă experiența tainicei „însetări și flămânziri” după comuniunea cu Dumnezeu.

4. Prin formele și duhul rugăciunilor sale din Post, Biserica ne dă sensul acestei perioade unice.

5. Perioada Postului începe cu o căutare, cu o rugăciune pentru smerenie care este începutul adevăratei pocăințe.

6. Postul este lupta noastră pentru biruința dumnezeiescului, a cerescului și a eternului din noi.

7. Scopul suprem al Postului este acela de a reface în noi „nerăbdarea descoperirii fiilor lui Dumnezeu”, care este conținutul credinței, al dragostei, și al nădejdii creștine.

8. Efortul postului ne-a făcut capabili să părăsim tot ceea ce de obicei și în mod constant ne întunecă obiceiul central al credinței, al nădejdii și bucuriei noastre.

9. Atât de mult este explicat postul din punct de vedere simbolic, în bisericile noastre, ca obiceiuri și tradiții interesante, pline de culoare și amuzante, ca ceva care ne leagă nu atât de Dumnezeu și de o viață nouă în El, ci de trecutul și obiceiurile înaintașilor noștri, încât devine din ce în ce mai dificil să discernem, dincolo de acest folclor religios, seriozitatea absolută a religiei.

10. Nu există post fără postire.

11. Atunci ce este postul pentru noi, creștinii? Este intrarea și participarea noastră în acea experiență a lui Hristos Însuși, prin care El ne eliberează de dependența totală de mâncare, materie și lume.

12. Înțeles în profunzime, postul este singurul mijloc prin care omul își reface adevărata natură duhovnicească.”

Bibliografie: Alexander Schmemann, Postul mare, Pași spre Înviere, Editura Sophia, București, 2013.