Iernile inteligenței artificiale se referă la perioadele de stagnare și scădere a interesului pentru cercetarea în AI, marcate de așteptări neîmplinite și progrese limitate. Prima iarnă, între 1970 și 1980, a fost determinată de dezamăgirea față de sistemele de AI, care nu reușeau să generalizeze cunoștințele sau să funcționeze eficient în condiții reale. Scăderea finanțării a fost o consecință directă a acestor limitări și a promisiunilor nerealizate.
Sistemele expert au fost un element central al dezvoltării inteligenței artificiale în anii ’80. Acestea erau programe capabile să imite gândirea unui specialist uman într-un domeniu restrâns, precum medicina, chimia sau ingineria. Principiul de bază era simplu: aveau o bază de cunoștințe (fapte și reguli logice), un motor de inferență care folosea aceste reguli pentru a trage concluzii și o interfață prin care utilizatorul interacționa cu sistemul.
În acea perioadă, sistemele expert au devenit populare deoarece hardware-ul devenise suficient de performant pentru a le susține, iar marile companii investeau intens în astfel de soluții. Exista o așteptare destul de mare că aceste sisteme ar putea chiar să înlocuiască anumiți experți umani.
Printre cele mai cunoscute exemple se numără MYCIN, un sistem dezvoltat pentru diagnosticarea infecțiilor bacteriene, sau XCON, folosit de compania DEC pentru configurarea automată a sistemelor de calcul. Un alt sistem faimos a fost DENDRAL, destinat analizei structurale în chimie.
Totuși, aceste sisteme aveau și limitări serioase. Nu puteau învăța din experiență și orice actualizare necesita intervenția unui specialist care să modifice manual baza de reguli. Asta le făcea rigide, costisitoare și greu de adaptat în contexte dinamice. Din aceste motive, spre finalul anilor ’80, interesul pentru sistemele expert a început să scadă, iar dezvoltarea inteligenței artificiale s-a reorientat treptat către abordări mai flexibile, precum învățarea automată.
Cu toate acestea, sistemele expert au pus bazele multor tehnologii AI moderne și au reprezentat o etapă importantă în evoluția domeniului.

A doua mare pauză a avut loc între 1987 și 1993, când optimismul legat de sistemele expert s-a năruit, iar eșecurile comerciale și problemele tehnice au dus la o pierdere a interesului și a finanțării. Aceste perioade de stagnare au forțat comunitatea științifică să reevalueze metodele utilizate, pregătind astfel terenul pentru renașterea AI la începutul anilor 2000, când progresele în puterea de calcul și tehnicile de învățare profundă au dus la realizări semnificative.

Apariția oficială a AI  și primii pași
În 1950, Alan Turing, un pionier în domeniul informaticii, publică articolul său revoluționar intitulat "Computing Machinery and Intelligence". În această lucrare, Turing explorează întrebarea fundamentală dacă mașinile pot gândi și introduce conceptul de Test Turing ca metodă de evaluare a inteligenței mașinilor. Testul presupune o interacțiune între un evaluator uman, o mașină și un alt om, fără ca evaluatorul să știe care dintre cele două este mașina. Dacă evaluatorul nu poate distinge între răspunsurile oferite de mașină și cele ale omului, se consideră că mașina a trecut testul și, prin urmare, posedă inteligență artificială. Contribuția lui Turing a fost esențială, nu doar pentru definirea conceptului de inteligență artificială, ci și pentru stabilirea unui cadru teoretic care va influența dezvoltările viitoare în acest domeniu.
În 1956, se organizează conferința de la Dartmouth, un eveniment crucial în istoria inteligenței artificiale, condus de un grup de cercetători de renume, inclusiv John McCarthy, Marvin Minsky și Claude Shannon. Această conferință este considerată piatra de temelie a disciplinei IA, deoarece aici se naște termenul “Artificial Intelligence”. Scopul conferinței a fost de a explora ideea că „toate aspectele învățării sau orice altă caracteristică a inteligenței poate fi descrisă atât de precis încât o mașină poate fi construită pentru a o simula.” Participanții au discutat despre posibilitățile de a dezvolta mașini care să execute sarcini inteligente, precum rezolvarea de probleme, învățarea și procesarea limbajului natural. Această întâlnire a marcat începutul unei ere de cercetare intensivă în domeniul inteligenței artificiale, punând bazele pentru dezvoltări ulterioare în tehnologiile care continuă să transforme societatea contemporană.
Astfel primii pași au constat în realizarea de programe de AI care rezolvau probleme simple de logică sau care jucau șah, analizând mutările și efectuând predicții.
Limbajul de programare LISP (LISt Processing) a fost dezvoltat de John McCarthy în anul 1958. Acest limbaj a fost creat inițial pentru a facilita cercetările în domeniul inteligenței artificiale, având capacitatea de a manipula simboluri și de a gestiona structuri de date complexe. LISP a devenit rapid un instrument esențial în cercetarea IA, fiind folosit decenii întregi pentru dezvoltarea algoritmilor și aplicațiilor în diverse domenii ale inteligenței artificiale, inclusiv învățarea automată și procesarea limbajului natural. 

După pandemie toată lumea s-a schimbat.  Aș fi spus că lumea a evoluat, dar încă nu sunt sigură că pe termen lung e vorba de o evoluție, cel puțin nu în ceea ce privește inteligența oamenilor. În schimb inteligența artificială a evoluat exponential și evoluează și în momentele acestea, când scriu această lucrare, fiind chiar și mai evoluată atunci când cititorii o vor răsfoi virtual.
Inteligența artificială nu e de ieri, nici din 2020. La UBB Cluj, la facultate (anii ‘91-’95), am făcut câteva cursuri ce presupuneau așa ceva (FLP, sisteme expert și Inteligență artificială). Atunci poate ni se păreau abstracte, dar  ascultându-i pe regretații domni profesori universitari Emil Munteanu, Dan  Dumitrescu și Bazil Pârv,  eram purtați într-o lume a unor concepte noi ce păreau extrase din romanele lui Jules Vernes, adaptate pentru finalul mileniului.
Ne spunea dl. prof. Emil Munteanu că la un moment dat sistemele expert vor lua decizii. Bineînțeles învățate de informaticieni care vor crea programe de învățare. Îmi aduc aminte că ne povestea de Fabrica Clujeana și de Guban și zicea că la un moment dat, în viitor, va fi un program care ne va întreba ce tip de încălțăminte ne place, ce mărime purtăm, iar în momentul în care apare ceva ce pare potrivit preferințelor noastre, ni se va promova. La momentul acela internetul nu era utilizat la scară largă și programele nu aveau interfețe prietenoase.
La disciplina Inteligență artificială scriam algoritmi care generalizau soluții și care făceau predicții. Învățam despre rețele neuronale și ne gândeam la fimele SF.
... Dar rădăcinile, ideea de inteligență fără sentimente, inteligență artificială, a apărut în antichitate, când circulau legende și povești despre creaturi inteligente, necreate de natură....
Incursiune în istorie
În mitologia greacă apare Talos, un  personaj legendar descris ca un gigant de bronz, creat de zeul Hephaestus pentru a păzi insula Creta de invaziile pe mare. Talos era conceput ca o creatură imensă, construită din bronz și animată de zei, fiind considerat unul dintre primele exemple de androizi din mitologie. Povestea lui Talos poate fi găsită în lucrări clasice precum Odiseea.
În mitologia evreiască apare Golem, o ființă artificială creată din lut sau alte materiale și adusă la viață prin intermediul magiei sau al insuflării divine. Rabinii învățați erau cei care creau aceste ființe pentru a proteja comunitățile evreiești împotriva persecuțiilor și a altor pericole. Poveștile despre golemi sunt prezente în Talmud și în alte scrieri religioase.
În lucrarea "Metamorfoze" a lui Ovidiu, se povestește despre Pygmalion, un sculptor care a creat o
statuie de marmură și a cerut zeilor să o aducă la viață.
Astfel, obiecte fără viață devin creaturi fără sentimente, dar cu inteligență.
În Evul Mediu, gânditori precum Albertus Magnus și Toma d’Aquino au speculat despre posibilitatea creării unor ființe artificiale inteligente, precum homunculus, prin alchimie sau reflecții filozofice asupra sufletului și inteligenței.
Deși lipsite de baze științifice, aceste idei au influențat profund imaginarul colectiv și au fost precursori timpurii ai conceptului modern de inteligență artificială.
În secolele XVII–XVIII, filozofi precum Descartes și Leibniz au influențat profund gândirea despre mintea umană și posibilitatea construirii unor mașini inteligente. Descartes a tratat separat mintea de corp și a sugerat că procesele mentale pot fi explicate mecanic, în timp ce Leibniz a imaginat mintea ca un sistem de unități logice (monade), comparabil cu o mașină. Prin aceste idei, ei au pregătit terenul pentru conceptele moderne de inteligență artificială și gândire automatizată.
În  secolele XVIII–XX, logicieni precum George Boole și Gottlob Frege au pus bazele logice formale ale gândirii automate.
În secolul al XIX-lea, Charles Babbage a proiectat mașina analitică – primul concept de calculator programabil – iar Ada Lovelace a fost prima care a intuit potențialul acesteia de a executa algoritmi complecși, anticipând ideea de programare. Deși mașina analitică nu a fost construită atunci, viziunea lor a influențat profund dezvoltarea calculatoarelor moderne și a conceptului de inteligență artificială. În anii 1930, Alan Turing a introdus „mașina Turing”, un model teoretic capabil să efectueze orice calcul logic, oferind un cadru fundamental pentru informatica modernă. Prin activitatea sa practică și teoretică, inclusiv prin Testul Turing, el a pus bazele conceptuale ale inteligenței artificiale și a influențat profund direcția tehnologică a secolului XX.

În România, în realitate rromii reprezintă una dintre cele mai mari minorități etnice. La modul declarativ nu este așa, deoarece  multe persoane de etnie rromă nu se declară oficial ca atare în recensăminte, din cauza prejudecăților, discriminării sau din dorința de a se integra mai ușor în societate. Această subdeclarare influențează politicile publice și accesul la resurse dedicate comunității.

Rromii au o cultură bogată și distinctă, transmisă oral din generație în generație, cuprinzând limba rromani, muzica vibrantă, dansurile pline de energie, dar și o spiritualitate specifică. De asemenea, au un sistem propriu de organizare și o diversitate internă remarcabilă, împărțindu-se în numeroase grupuri, fiecare cu tradiții, dialecte și ocupații caracteristice, așa cum apar și pe site-ul https://partidaromilor.ro/neamuri-tiganesti/

,,O treime dintre romii care trăiesc în România nu se mai definesc ca membri ai unor neamuri anume Unele neamuri – cum sunt netoţii sau ciurarii – au dispărut aproape complet. Cei mai mulţi dintre cei care încă se consideră parte dintr-un neam sunt: vătraşii (13,8%), căldărarii (5,9%), rudarii (4,5%), spoitorii (3,7%), mătăsarii (3,2%), ursarii (2,7%), cărămidarii (1,5%), gaborii (1,4%), florarii (1,2%).

Geambaşii

Ocupaţie: Comerţul cu cai.
Istoric: Deşi aproape dispărut, neamul lor a înregistrat un uşor reviriment în ultimii 15 ani prin judeţele Arad, Braşov sau Brăila.
Specific: Au fost şi rămân specialişti în „întinerirea“ şi vindecarea cailor.

Vătraşii
Ocupaţie: Diverse munci pe lângă curţile boiereşti sau mănăstiri; agricultura.
Istoric: Ţiganii de „vatră“ au fost legaţi de pământ dinainte de dezrobire şi de reforma agrară din 1864. După emancipare, mulţi ţigani fără meserie şi fără lot au intrat în familia vătraşilor.
Specific: Romii „de vatră“ şi-au pierdut primii modul de viaţă tradiţional şi limba.

Lăutarii -  ocupație Muzica.
Istoric: Lăutarii sunt un neam desprins din vătraşi pe la mijlocul secolului al XX-lea.
Specific: Lăutarii din mediul rural cântau la sărbători şi erau agricultori zi de zi. La oraş, erau mai specializaţi şi trăiau mai uşor. Unii dintre cei mai talentaţi au ajuns artişti consacraţi. Acum lăutarii sunt poate cel mai cunoscut neam al rromilor.

Rudarii -  Căutarea şi prelucrarea aurului, a lemnului moale şi culesul fructelor de pădure.
Istoric: De pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când găsirea aurului a devenit tot mai anevoioasă, s-au dedicat prelucrării lemnului.
Specific: Rudarii sunt descendenţii străvechilor aurari din India. Sunt cunoscuţi şi sub denumirile de băieşi, lingurari, blidari. 

Cocalarii - fabricau obiecte din oase de animale (piepteni, mânere, ornamente etc.)
Istoric: După ce, odată cu industrializarea, produsele lor n-au mai avut căutare, majoritatea cocalarilor s-au orientat, devenind în special gunoieri sau negustori de fulgi şi vase de bucătărie.
Specific: Cocalarii sunt cel mai probabil urmaşii prelucrătorilor de fildeş din India.

Spoitorii -  Spoirea (cositorirea) de vase; cerşitul.
Istoric: După colectivizarea forţată începută în anii ‘50, cei mai mulţi au devenit agricultori.
Specific: Sunt urmaşii romilor veniţi din Turcia. Erau printre cei mai săraci ţigani; călătoreau în căruţe cu coviltir, trase de bivoliţe.

Florarii -  Comerţul cu flori.
Istoric: Sunt un neam relativ nou, care a apărut şi s-a dezvoltat rapid în perioada interbelică.
Specific: În prezent, florarii sunt cea mai omogenă categorie de romi, relativ bogată.

Fierarii -  Confecţionarea de unelte şi obiecte din fier.
Istoric: Au deţinut monopolul prelucrării fierului în tot Evul Mediu. În secolul al XX-lea, mulţi au devenit
agricultori sau muncitori în industrie. După ’89, puţinii fierari rămaşi la sate lucrează iar căruţe şi unelte.
Specific: Au fost înstăriţi, printre primii sedentarizaţi, dar şi printre primii care şi-au pierdut limba.

Căldărarii - Confecţionarea de căldări, tigăi, oale, alambicuri etc. din tablă de aramă şi din aluminiu.
Istoric: De la începuturi au trăit în corturi, călătorind în căruţe colorate. Mulţi şi-au păstrat stilul tradiţional de viaţă până foarte recent. Au fost sedentarizaţi ultimii.
Specific: La căldărari se păstrează poziţia de bulibaşă (şef) şi practica judecării (kris) de către
bătrâni ai comunităţii.

Gaborii -  Comerţ, tinichigerie, profesii moderne.
Istoric: Sunt romi ardeleni, care şi-au luat numele după proprietarul moşiei unde au lucrat.
Specific: Bărbaţii îşi poartă cu mândrie celebrele pălării negre. Nu este un neam cu o meserie anume.

Argintarii sau Aurarii -  Confecţionarea de podoabe.
Istoric: Excelenţi meseriaşi, au reprezentat o elită a neamurilor ţigăneşti. În prezent mai sunt foarte puţini în Teleorman, Bucureşti, Ialomiţa şi Tulcea.
Specific: În cadrul comunităţii se practică încă judecata şi căsătoria tradiţionale.

Ursarii - Dresau urşi.
Istoric: Strămoşii lor au fost magicieni, dresori, saltimbanci etc. În Evul Mediu, colindau satele şi oraşele cu ursul, câştigându-şi traiul. După ce meşteşugul a dispărut, la începutul secolului trecut, ursarii au învăţat din meseriile altor neamuri.
Specific: După sedentarizare, s-au aşezat în grupuri relativ compacte, păstrându-şi limba şi tradiţiile.

În zona noastră cei mai mulți sunt rromi gabori care se ocupă cu prelucrarea tablei - jgheaburi pentru acoperișuri sau confecționarea altor obiecte.

Ei își trimit în mare parte copiii la școală, mai ales acum, când există sprijin financiar - burse sociale, pe lângă alocații și alocațiile complementare. Femeile rrome din zonă nu au loc de muncă. În micul nostru municipiu, unele se ocupă cu un mic comerț de stradă, vând îmbrăcăminte și încălțăminte luate din altă parte mai ieftin.  Toți copiii fac clasle primare și din ce în ce mai mulți cele gimnaziale. În perioada următoare unii renunță sau merg să urmeze o școală de meserii, și acolo fiind susținuți financiar de stat. 

Deși sunt multe asociații și fundații care vin în sprijinul celor care doresc să își continue studiile, doar un mic procent continuă și acceptă să meargă la școli superioare pe locuri speciale. 

Cu siguranță că minoritatea rromă ne fac viața mai colorată (hainele femeilor fiind cu adevărat explozii de culoare și strălucire) și mai veselă prin muzica lor. La mulți ani, tuturor rromilor de pretutindeni.

Este un moment de reflecție asupra importanței sănătății fizice și mentale, dar și un prilej de implicare activă în comunitate.

În fiecare an, OMS alege o temă diferită, concentrându-se pe subiecte precum accesul la servicii medicale, alimentația echilibrată, sănătatea mintală, igiena sau mișcarea fizică.  Anul acesta tema este ,,Începuturi sănătoase, viitoruri pline de speranță".

Am marcat această zi printr-o activități educative și interactive, la clasa a IX-a B de la Colegiul Național ,,Samuil Vulcan" Beiuș.

}n cadrul orelor de Tehnologia Informației și a Comunicațiilor eleviin au realizat prezentări  pe teme legate de sănătate, Astfel, pe echipe, au fost tratate probleme ca alimentația, stresul, somnul, sportul. 

La ora de Consiliere și orientare a avut loc o dezbatere pe tema: mâncare gatită sau junk food?

S-a propus ca în viitor să ținem și ziua fără dulciuri și săptămâna fără  fast-food. Sperăm să reușim să ne sincronizăm - atîât elevii, cât și diriginta.

Astfel de activități nu doar că promovează sănătatea, dar contribuie și la formarea unor valori solide legate de grijă față de sine și ceilalți. 

Vă dorim tuturor un an cu sănătate maximă.