iTeach: Blog Claudia Cornea

Creativitatea

Claudia Cornea — Fri, 09 Jan 2026 17:17:49 +0200

Creativitatea la copii și importanța stimulării ei
Când vorbim despre creativitate, majoritatea dintre noi ne gândim în primul rând la domeniul artistic: pictură, literatură, muzică, dans. Când spunem imaginaţie, visare, fantezie, gândul ne zboară mai ales la perioada copilăriei. Fiind un termen foarte cunoscut, fiecare dintre noi ştim câte ceva despre creativitate. Artiştii, oamenii de ştiinţă, profesorii, toţi ne-au format o imagine despre ce înseamnă să fii creativ. Din păcate, uneori acest cuvânt poate fi înţeles greşit. Cred că orice discuţie referitoare la cum să ne dezvoltăm creativitatea trebuie să înceapă cu o înţelegere mai bună a acesteia.
Picasso spunea că „Orice copil este creativ. Problema este cum să-l faci să rămână așa și când crește”. Creativitatea se manifestă în copilărie prin interes, curiozitate, spontaneitate și deschiderea spre nou. Potențialul creativ trebuie însă cultivat constant, așa încât copilul să își consolideze această calitate. Familia și educația au un rol important aici.
În intervalul 2-10 ani, copilul este maestru în artificii creative: face giumbușlucuri, este însetat de cunoaștere și poate transforma casa într-un adevărat laborator.
Un copil creativ se remarcă prin talent, organizare, capacitate de concentrare și perseverență. Părinții reprezintă modele pentru copii, de aceea s-ar putea să-l inspire anumite comportamente din interiorul familiei. E important să încurajați creativitatea copilului și să-l lăsați să-și dea frâu liber imaginației, chiar dacă ar putea fi neproductiv pentru gospodărie.
Gândește-te la toate resursele pe care le ai la dispoziție pentru a dezvolta latura creativă a copilului tău. Ce-ar fi să inventezi o identitate de supererou? Pânișoară (2017) recomandă părinților să vorbească cu copiii pentru a vedea ce superputeri își doresc. Poți chiar să confecționezi o uniformă de supererou, pentru a-l stimula să aibă încredere în propriile forțe.
Lasă copilul să-și exprime gândurile, să nu fie tot timpul de acord cu noi. În acest fel, îl încurajăm să găsească mai mult de o singură cale pentru a rezolva o problemă.
De multe ori avem tendința de a încuraja mai degrabă performanța copilului, deși există riscul ca această pretenție de performanță să însemne o presiune. Încurajează-ți copilul să creeze și să se joace, acum e perioada ideală pentru aceste activități. Oferă-i un colț creativ în casă, în care să se desfășoare.
Dar….asta nu e tot! Dweck, afirmă că „pentru creativitate este necesară și o anumită cantitate de eșec”. Astfel, e important să învățăm să acceptăm eșecul și să nu-l sancționăm. Copiii vor învăța din greșeli și vor ști cum să rezolve o problemă ținând cont de mai multe aspecte.
Ca să înțelegem natura conceputului, vă invit să descoperim îndeaproape definiția și caracteristicile acestuia.
Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naşte. Aceasta reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însușirile psihice ale unui individ. Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale, educaționale.
Rolul creativităţii în procesul culturii și civilizaţiei este extrem de important, iar în școala contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. O lungă perioadă de timp creativitatea a fost considerată un har divin, har pe care îl aveau puţini oameni, adică era ceva cu care te naști (se referea la artă). Această concepție că talentele și geniile sunt înnăscute azi, este depășită. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre influenţa mediului și a eredităţii, dintre învăţare, maturizare și dezvoltare.
Creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară. Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta asigurând premisele accederii cu succes la treptele superioare din viață. Educatorii trebuie să încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora dacă acestea nu se potrivesc cu cele ale adulților.
Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea potenţialului creativ al copilului preșcolar. În acest sens, ea vizează:
• stimularea curiozităţii și a trebuinţei de cunoaștere la copii;
• declanșarea motivaţiei pozitive și afective;
• asigurarea unui climat educaţional dezinhibant, amenajat pe centre de activitate;
• jocul și metode pedagogice active;
• conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează autonomia, iniţiativa și creativitatea lui;
• valorificarea activităţilor opţionale, care pot fi alternative eficiente celorlalte modalităţi privitoare la stimularea creativităţii copilului de vârsta preșcolară.
Un alt aspect pe care doresc să-l evidențiez, este legat de faptul că, natura creativității există în orice domeniu, nu doar în muzică sau desen. Ai nevoie de creativitate chiar și atunci când rezolvi o problemă de matematică.
Spre exemplu, un copil poate fi stimulat să fie creativ (să gândească) chiar și printr-un simplu exercițiu de brainstorming. Se lansează întrebarea, apoi încep să vină părerile, ideile. Și bineînțeles fără să existe teama de a greși, fără o evaluare directă a răspunsului. Dacă evaluăm de la început, s-a dus creativitatea copilului. Trebuie să fie deschiși, să poată gândi liber, să aibă propria opinie despre o anumită temă.
Deoarece, atunci când adresăm o întrebare, care să nu fie legată de performanță, n-are importanță din ce domeniu, elevii încep să vină cu răspunsuri, să genereze idei, care mai de care mai diferite, la care profesorii nu primesc aprobări de genul NU/ DA ( e bine sau nu). Așa sunt stimulați să gândească, să asculte toate părerile și pe baza tuturor părerilor auzite , să creeze ceva( o altă idee).
Ce cred eu că ar trebui să facă profesorii, este să le ofere cadrul în care ei să poată să se exprime, chiar și să greșească. Să fie încurajați să trăiască experiențe.
Elevii sunt o provocare, iar această generație de copii cu atât mai mult. Avem ce învăța unii de la alții. Cu siguranță și familia are rolul de a stimula încă de la cele mai fragede vârste, iniţiativa şi independenţa de acţiune a acestora.
În școală, prin încurajarea învăţării creative nu se urmărește neapărat a face din fiecare copil un geniu, dar profesorii pot reuși să facă din fiecare copil un participant activ, independent sau în grup, să-i stimuleze la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când i se indică direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-și pună întrebări similare cu cele pe care și le pune cercetătorul știinţific cum ar fi: „cine?”, „ce?”, „unde?”, „prin ce mijloace?”, „în ce scop?”, „cum?”, „când?”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaștere și corespund spiritului de curiozitate al copilului.
Practic, aplicarea ideilor face din copil, dirijorul propriilor activități(sau eroul propriei vieți, cum îmi place mie să spun) și cu siguranță așa va fi stimulată propria creativitate. Un exemplu de stimulare a creativității: punem un copil să facă un simplu exercițiu de imaginație la matematică: imaginează-ți că ești comandantul unui vas pe mare, iar acum privești printr-un binoclu și vezi un vas cu pirați care se apropie. Ai 12 mateloți , iar cei care se apropie sunt 25. Cu câți oameni crezi tu că ei sunt mai mulți. Ce ai putea face? Crezi că ai vreo șansă? Sau, la limba și literatura română: hai să vedem ce ființe, lucruri, obiecte ne trec prin minte în acest moment. Și exemplele ar putea continua.
De asemenea, este necesar de înțeles termenul de creativitate, ca fiind unul foarte generos care de-a lungul timpului a fost definit în sute de feluri. Dar, când vorbim despre creativitate ne referim la 3 aspecte: la produsele creative, la trăsăturile de personalitate ale persoanelor creative şi la gândirea creativă. În acest sens, vor relata mai multe despre aspectele esenţiale ale creativităţii:
• Produsele creative
Produsele creative sunt roadele actului de creație. Pentru ca o pictură, obiect sau idee să fie considerată o creaţie, este necesar să îndeplinească mai multe condiţii:
• să fie originală, adică să fie deosebită faţă de alte produse similare,
• să fie valoroasă, adică să nu fie un produs de duzină sau un kitsch,
• să aducă ceva nou, adică să nu repete o idee deja existentă,
• să fie utilă, adică să aibă un scop şi să împlinească o nevoie a cuiva.
Esențial atunci când evaluăm creațiile copiilor este de a aplica condițiile de mai sus, nu produselor în sine, cât mai ales ideii care a stat la baza producerii acestora. Spre exemplu, chiar dacă zmeul cu elice inventat de un copil nu poate zbura, ideea care a stat la baza acestuia este foarte creativă.
• Creativitate ca trăsătură de personalitate
Creativitatea poate fi văzută ca o trăsătură pe care fiecare o are mai mult sau mai puţin dezvoltată. Chiar dacă nu produc opere de artă sau nu fac invenţii, mulţi oameni dau dovadă de creativitate în viaţa de zi cu zi. Copiii își manifestă din plin creativitatea în activitățile pe care le fac. Interesul, curiozitatea, spontaneitatea, deschiderea la nou, tendința de a îmbina realul cu fantasticul, toate aceste ingrediente necesare creativității se manifestă în copilărie.
Cu timpul și mai ales odată cu începerea școlii, creativitatea pare a intra în declin. Când Picasso spunea: “Orice copil este creativ. Problema este cum să îl faci să rămână aşa şi când creşte”, se referea la faptul că, deşi toţi ne naştem cu potenţial creativ şi îl manifestăm în copilărie, dacă nu ne cultivăm constant creativitatea riscăm să ne pierdem această calitate. Pentru a-și folosi potențialul creativ adulții trebuie să aibă dezvoltate și alte trăsături de personalitate: independenţă, încredere în sine, deschidere la nou, tolerarea ambiguităţii, simţ critic.
• Gândirea creativă
Creativitatea poate fi văzută nu numai ca o trăsătură de personalitate ci și ca un mod de a gândi. Contrar părerii larg răspândite că ne folosim creativitatea mai mult în artă, se pare că de cele mai multe ori apelăm la aceasta când trebuie să rezolvăm o problemă. Avem nevoie de creativitate mai ales în situaţiile ambigue, incerte, în care nu există o soluţie uşor de găsit, ci trebuie să descoperim singuri ce e cel mai bine să facem. În aceste situaţii este important să ne putem gândi la un număr cât mai mare de idei, din care să le putem selecta pe cele mai potrivite.
Pentru ca un proces creativ să înceapă trebuie mai întâi să trecem în revistă soluţiile familiare sau deja încercate la respectiva problemă. Dacă acestea nu se pot aplica în situaţia prezentă începe un proces de căutare a unor idei noi, cele deja încercate fiind ignorate. După ce apare o idee nouă, se evaluează cât este de aplicabilă şi convenabilă. Dacă nu este destul de satisfăcătoare începe căutarea unei noi idei.
Așadar, în momentele în care dăm dovadă de creativitate nu apelăm numai la imaginaţie şi la emoţii, ci şi la gândire. Deşi este important să producem un număr cât mai mare de idei, este la fel de important şi să le judecăm critic şi să găsim modalităţile cele mai potrivite de a le pune în practică.
Pentru că sunt convinsă de valoarea creativității atât pentru copii cât și pentru adulți, cred că este util să ne raportăm și la factorii de mediu care dezvoltă sau inhibă creativitatea şi la modalităţile concrete prin care ne putem ajuta copiii să îşi manifeste creativitatea. Iar dacă vrei să îi oferi copilului tău o ocazie de a-şi dezvolta sistematic creativitatea, te invit să apreciezi și tu naturalețea, așa cum o fac copiii, astfel că e chiar indicat să te maimuțărești, să râzi, să dansezi sau să “dai în mintea copiilor” fără jenă. În felul ăsta și copiii vor fi mai dezinhibați și mai curajoși în ceea ce privește inițiativele creative. Mai mult, dezinvoltura ta îi va stimula creativitatea.
Nu uita că ești un model pentru copilul tău! Nu de puține ori, copiii învață prin imitarea adulților, astfel că e important să acorzi timp pentru propria creativitate! Haide că se poate!
________________________________________
Bibliografie
1. Bocoş, M. , Catalano, H. (2008). Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
2. Bontaş, I. , (2007). Tratat de pedagogie. București: Editura All Pedagogic.
3. Dănescu, E. (2009). Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară. Pitești: Editura Paralela 45.
4. Pânișoară, I.O. (2017).Ghidul profesorului. București: Polirom.
5. Venera, M. (2008). Educaţie pentru schimbare și creativitate. București, Editura Didactică

STEAM

Claudia Cornea — Fri, 09 Jan 2026 17:14:48 +0200

Educația STEAM în învățământul preșcolar
Educația STEAM face parte din educația non-formală, ce își propune să promoveze și utilizeze metode de predare bazate pe știință, investigare și analiză directă. Scopul acestei abordări este de a crea un mediu de învățare în care copiii să își folosească abilitățile din cele 4 domenii mai sus enumerate pentru a rezolva probleme tangibile. Cu alte cuvinte, educația STEAM încurajează copiii să descopere soluții inovative printr-o varietate de opțiuni.Educația STEAM mai e atrăgătoare și prin faptul că încurajează creativitatea și imaginația și îi plasează pe copii în poziția de cercetători și oameni de știință prin intermediul jocurilor.
Avantajele educației STEAM:
- tratează științele interconectându-le;
- încurajează creativitatea nativă a copiilor;
- oferă soluții ingenioase;
- oferă copiilor o multitudine de experiențe;
- pune accentul pe procesul educațional, nu pe rezultat.
        Am descoperit educația STEM prin intermediul proiectelor eTwinning și am fost fascinată de acest tip de educație.Ca urmare, am implementat și la grupa mea acest tip de educație, iar apoi l –am diseminat în cadrul cercurilor pedagogice și la activitățile metodice.Un exemplu de activitate pentru o zi .
Povestea integratoare:,,Intamplari si-mbrățisari, de toamnă,, de Oltea Paraschiv, o poveste despre aventurile unei frunze.
          Pornind de la această poveste, am făcut o scurtă vizită în parc, pentru a observa schimbarile din natură, pentru a aduna frunze, castane și conuri de brad.Tot în parc a avut loc prima activitate ARTA. Cu o parte dintre frunzele și materiale culese din parc, prin intermediul artei tranziente, copiii au realizat diverse colaje de toamnă.

    Restul materialelor au fost duse în gradiniță și folosite la celelalte activități.
Pentru a explica copiilor, transformările prin care trec frunzele în anotimpul toamna, am sortat și grupat frunzele după culoare la MATEMATICĂ.

La ȘTIINȚĂ am facut experimente cu frunze ,,De ce își schimbă frunzele culoarea în anotimpul toamna? Frunzele au fost mărunțite și puse în borcane cu alcool, la macerat.Apoi au fost strecurate prin filtre de cafea. Lichidul scurs din frunze a preluat culoarea frunzelor. Frunzele sunt verzi, din cauza clorofilei. Dar aceasta nu este singura substanță chimică din frunze. Alte substante chimice produc roșul, portocaliul și galbenul pe care le vedem în timpul coloratului anotimp-toamna. În timpul primăverii și verii, când zilele sunt mai lungi, procesul numit fotosinteza produce clorofilă, făcând astfel frunzele verzi. Când zilele sunt mai scurte se produce mai puțină clorofilă și aceasta permite să apară și alte culori.

La INGINERIE, copiii au realizat din combo, mașini care transportă resturile de frunze pentru a fi transformate în compost.

La TEHNOLOGIE, copiii au avut de rezolvat labirinturi gasind soluții pentru a ajuta frunza, să ajungă la prietena ei buburuza.
Concluzii:
Activitățile STEAM nu vor transforma copiii reticenți în oameni de știință, ingineri sau programatori în miniatură, dar cu siguranță vor reuși să dezvolte copilului abilități precum: gândirea critică, colaborarea, comunicarea, încrederea și creativitatea, ce îl vor ajuta pe tot parcursul academic și chiar mai departe de atât, în joburile viitorului.Educația se află într-un proces de evoluție continuă și se adaptează zilnic la nevoile copiilor pentru a-i ajuta să devină adulți inteligenți și ușor adaptabili schimbărilor. În acest context, educația STEAM îi ajută pe copii să pună în valoare cunoștințele acumulate la școală și să fie capabili să le utilizeze în folosul lor și a unei lumi mai bune.
Bibliografie:
Eryl Nash, ,,Transformă știința în artă! – Ghid esențial STEAM.”, Editura Niculescu Kids, 2021;
Cassie F. Quigley, Danielle Herro, ,,An educator’s guide to STEAM”, Editura Teachers College Press, 2019

Meloterapia sau terapia prin muzică

Claudia Cornea — Fri, 09 Jan 2026 17:11:33 +0200

Meloterapia (sau terapia prin muzică) este o metodă foarte eficientă și valoroasă în lucrul cu copiii cu cerințe educaționale speciale (CES).
Meloterapia se încadrează în aria psihoterapiei prin artă și utilizează muzica, ritmul, sunetul și armonia ca instrumente terapeutice pentru a îmbunătăți starea fizică, emoțională, mentală, socială și cognitivă a copilului.
Beneficii cheie ale Meloterapiei pentru copiii cu CES
Meloterapia aduce o multitudine de beneficii, adaptate nevoilor specifice ale copiilor cu CES (inclusiv cei din spectrul autist, cu întârzieri în dezvoltare, tulburări de limbaj sau deficiențe mintale):
• Comunicare și Exprimare Emoțională:
o Oferă un canal de comunicare non-verbală (prin sunete, ritm, instrumente) esențial pentru copiii care întâmpină dificultăți în exprimarea verbală.
o Ajută la înțelegerea și exprimarea mai corectă a emoțiilor, la eliberarea tensiunilor psihice și la reducerea agresivității.
• Dezvoltare Socială și Relaționare:
o În cadrul sesiunilor de grup, facilitează interacțiunea socială, cooperarea și sentimentul de apartenență.
o Este benefică pentru copiii cu tulburări relaționale, încurajând participarea spontană la activitățile de grup.
• Dezvoltare Cognitivă și a Limbajului:
o Stimulează procese cognitive precum atenția (concentrată și distributivă) și memoria.
o Contribuie la îmbunătățirea limbajului (prozodie, articulare, acuitate auditivă) prin vocalizare și cânt.
• Motricitate și Coordonare:
o Mișcarea pe fond muzical (dans, jocuri ritmice) ameliorează motricitatea voluntară și coordonarea.
• Stare de Spirit și Adaptare:
o Induce stări afective tonice, reduce anxietatea și stimulează relaxarea.
o Ajută la o mai bună integrare în mediul social și la dezvoltarea autonomiei.
Forme de Meloterapie
Meloterapia poate fi desfășurată sub două forme principale, alegerea depinzând de nevoile și particularitățile copilului:
1. Forma Activă (Directă):
o Copilul este implicat direct în activități muzicale (instrumental sau vocal).
o Exemple: cântatul la instrumente de percuție (tamburine, tobe, xilofoane), improvizații muzicale, jocuri ritmice, cântece personalizate.
2. Forma Receptivă (Indirectă):
o Copilul audiază muzică selectată special, cu un anumit grad de participare sau sarcini asociate (de exemplu, audiție muzicală însoțită de desen, imagerie ghidată).
Iată câteva tehnici și activități specifice de meloterapie care sunt utilizate frecvent și cu succes în lucrul cu copiii cu Cerințe Educaționale Speciale (CES), în special pentru stimularea ariei de comunicare, motricitate și interacțiune:
1. Tehnici de Improvizație Instrumentală (Dialogul Muzical)
Această tehnică este excelentă pentru a sprijini comunicarea non-verbală și interacțiunea.
• Scop: Dezvoltarea abilităților de așteptare a rândului, inițierea și răspunsul la o "conversație" (chiar și fără cuvinte) și exprimarea emoțiilor.
• Cum se aplică:
o Educatorul începe să cânte un scurt motiv ritmic sau melodic la un instrument (ex. xilofon, tobe).
o Copilul este încurajat să răspundă prin sunete proprii, creând un dialog muzical.
o Pentru copiii cu autism, instrumentele de percuție (tobe, maracas) ajută la descărcarea energiei și la canalizarea sunetelor repetitive (ex. stimming)
2. Cântece Personalizate și Social Stories Muzicale
Această metodă folosește puterea memoriei muzicale pentru a învăța concepte și comportamente.
• Scop: Învățarea rutinelor, dezvoltarea limbajului receptiv/expresiv și înțelegerea regulilor sociale.
• Cum se aplică:
o Educatorul creează cântece scurte care descriu o rutină (ex. „Spălăm mâinile, apoi mergem la masă”) sau o emoție specifică.
o Aceste cântece folosesc o structură simplă și repetitivă, care ajută la memorarea secvențelor (benefic pentru copiii cu TSA sau ADHD).
o Pot fi folosite pentru a exersa pronunția prin repetarea unor silabe ritmice.
3. Jocuri Ritmice și de Mișcare (Exersarea Coordonării)
Mișcarea pe ritm ajută la organizarea schemelor motorii și la conștientizarea corpului.
• Scop: Îmbunătățirea coordonării motorii generale și fine, a simțului ritmului și a capacității de imitație.
• Cum se aplică:
o Se utilizează percuția corporală (bătut din palme, bătut pe genunchi) pentru a reproduce ritmuri simple.
o Jocuri de tipul "Urmează liderul" cu mișcări și instrumente.
o Pentru copiii cu deficiențe de motricitate, se folosesc instrumente care necesită o coordonare ochi-mână specifică (ex. lovirea tobei cu bețe sau lovirea clapelor de la xilofon).
🤫 4. Relaxare pe Fond Muzical (Audiție Dirijată)
Această tehnică este utilă pentru copiii cu nivel ridicat de anxietate sau hiperactivitate.
• Scop: Reducerea nivelului de stres și anxietate, dezvoltarea capacității de relaxare și auto-reglare emoțională.
• Cum se aplică:
o Audierea de muzică instrumentală, lentă, cu tempo constant (adesea muzică clasică simplă, New Age sau sunete din natură).
o Copilul este încurajat să stea întins sau așezat confortabil.
o Se poate folosi vizualizarea ghidată (imagerie mentală), în care terapeutul descrie o scenă liniștită (ex. o pădure, o plajă) pe fundalul muzical.
💡 Punct de Reținut:
Cheia succesului în meloterapia pentru CES este adaptarea constantă la nivelul de dezvoltare, interesele și răspunsul imediat al copilului. De multe ori, cel mai simplu instrument sau cel mai repetitiv ritm poate avea cel mai mare impact terapeutic.

PBL

Claudia Cornea — Fri, 09 Jan 2026 17:04:36 +0200

PROIECT PBL – „Descoperim Instrumentele Muzicale!”
Vârstă: 5 ani
Durată: 1–2 săptămâni
Domenii: DEC,DLC,DȘ
1. Scopul proiectului
Copiii descoperă instrumentele muzicale, modul în care sună, cum sunt folosite și își construiesc propriul instrument muzical simplu.
2. Competențe urmărite
• recunoașterea și diferențierea sunetelor;
• identificarea instrumentelor după formă și sunet;
• dezvoltarea creativității și motricității fine;
• exersarea comunicării (povestire, descriere, formulare de idei);
• cooperare în grup și respectarea regulilor;
• explorarea materialelor și fenomenelor sonore.
3. Obiective:
La finalul proiectului, copiii vor putea:
• să numească câteva instrumente muzicale (tobă, xilofon, chitară, tamburină, maracas etc.);
• să recunoască instrumentele după sunet;
• să imite ritmuri simple;
• să participe la realizarea unui instrument simplu din materiale reciclabile;
• să cânte împreună într-o „formație de grădiniță”.
4. Etapele proiectului PBL
ETAPA 1 – Provocarea (Lansarea proiectului)
Activități:
• Educatoarea aduce un sac misterios cu instrumente (sau imagini dacă nu sunt instrumente reale).
• Copiii ghicesc ce se află în sac doar după sunetele produse.
• Se formulează întrebarea-cheie:
„Cum putem descoperi instrumentele muzicale și cum putem face unul chiar noi?”
Se urmărește:
• trezirea curiozității;
• apariția întrebărilor despre sunete și instrumente.
ETAPA 2 – Explorarea instrumentelor (2–3 zile)
Activități:
• Audiții scurte cu instrumente diferite (sunetul tobei, pianului, viorii etc.).
• Joc: „Găsește perechea sunetului” – copiii ascultă două sunete și spun dacă sunt la fel.
• Observarea instrumentelor reale sau a unor jucării muzicale.
• Clasificări simple: „care sună tare / care sună încet”, „ se lovește / se scutură / se suflă”.
Se urmărește:
• dezvoltarea auzului;
• înțelegerea modului de producere a sunetului;
• discriminarea auditivă.
ETAPA 3 – Atelier de creație: Construim instrumente (1–2 zile)
Activități:
Copiii construiesc în perechi sau grupuri mici:
• Maracas (sticluțe cu orez, paste, pietricele etc.);
• Tobă (cutii metalice sau de carton + balon întins);
• Tamburină (farfurii de carton + capse metalice / boabe de porumb).
Educatoarea oferă materialele și ghidajul, copiii aleg: culori, materiale, decor.
Se urmărește:
• dezvoltarea motricității fine;
• creativitate;
• înțelegerea relației „material – sunet”.

ETAPA 4 – Repetiții și jocuri muzicale (1–2 zile)
Activități:
• Copiii exersează ritmuri simple cu instrumentele construite.
• Joc: „Dirijorul” – un copil conduce mica formație, ceilalți cântă când văd semnul.
• Joc: „Sună când vezi culoarea!” – copiii lovesc/scutură instrumentul doar când apare o anumită culoare arătată de educatoare.
Se urmărește:
• coordonare ritmică;
• atenție și reacție;
• lucrul în echipă.
ETAPA 5 – Produsul final: Mini-concert / Expoziție
Copiii își prezintă instrumentele în fața grupei sau a părinților:
• „Parada instrumentelor” – fiecare copil spune ce instrument a construit și cum sună.
• „Concertul grupei” – cântă împreună un cântec cunoscut folosind instrumentele realizate.
• Expoziție pe hol: „Instrumentele noastre muzicale”.
Produsul proiectului:
• instrumentele realizate;
• un moment artistic comun.
ETAPA 6 – Reflecție (Încheierea proiectului)
Activități:
• Cerculetul discuțiilor:
o „Ce instrument ți-a plăcut cel mai mult?”
o „Ce a fost greu / ușor în proiect?”
o „Ce ai învățat despre sunete?”
• Educatoarea notează răspunsurile și observările în portofoliul grupei.
Se urmărește:
• dezvoltarea limbajului;
• conștientizarea progresului;
• exprimarea emoțiilor și a experiențelor.
5. Resurse necesare
• jucării muzicale sau imagini cu instrumente;
• materiale reciclabile (PET-uri, cutii, tuburi carton);
• orez, paste, pietricele;
• lipici, capse, carioci, lipici, panglici, baloane;
• laptop pentru audiții.
6. Ce se urmărește prin proiect :
• Dezvoltare cognitivă: explorarea sunetelor, înțelegerea cauzei și efectului („scutur -sună”).
• Dezvoltare socio-emoțională: colaborare, împărțirea materialelor, bucurie comună.
• Dezvoltare fizică: coordonare, motricitate fină.
• Dezvoltare artistică: creativitate, ritm, expresivitate.
• Dezvoltare a limbajului: descrieri simple, povestiri, exprimare de idei.