3. COLOANA INFINITULUI / COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT
Coloana Infinită sau Coloana fără Sfârşit este simbolic, coloana a „sacrificiului infinit, reprezentând o axă a lumii, menită să sprijine bolta cerului pentru veşnicie.
Sacralitatea coloanei are la bază două teme infinitatea și nemurirea dar și timpul sau tăcerea. Ea urcă spre cer clipă de clipă, clepsidră cu clepsidră, legând cerul cu pământul într-un univers dinamic. Lucrarea este de-a dreptul impresionantă şi măsoară 29, 33 de metri înălţime.
Este formată din 17 module în formă de romb din fontă, cu semimodule la capete, unde lipsa soclului şi a capitelului indică lipsa începutului şi a sfârşitului. Coloana fără Sfârşit este, de fapt, opera centrală şi cea mai importantă a întregii creaţii a sculptorului Brâncuşi care se ridică impunătoare spre cer, înălţând simbolic sufletele erorilor neamului.
Coloana Infinitului se află în celălalt capăt al oraşului, fiind despărţită de Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului de strada numită Calea Eroilor, care nu are nicio cotitură şi se întinde pe o distanţă de 1,2 kilometri.
În realizarea acestei coloane, Brâncuşi s-a inspirat din arta şi arhitectura populară de la 1800, astfel că la casele ţărăneşti construite în perioada lui 1800 existau stâlpi asemănători Coloanei.
Așa cum Mircea Eliade a declarat sculptura lui Constantin Brâncuși reprezintă imaginea a axei mondiale (Axis Mundi), care este o temă din perioada preistorică a folclorului românesc.
Până în ultimele clipe de viață, Brâncuăi a trăit ca un simplu tăran român sau, mai degrabă, ca un ascet, în pofida faptului că dispunea de sume uriașe de bani.
In primăvara anului 1957, Constantin Brâncuși îl cheamă la sine pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxa din Paris. Dupa ce se spovedește și se împărtașește, sculptorul gorjean îi mărturisește următorul lucru: "Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în țara mea".
BIBLIOGRAFIE

1. Eliade, Mircea, 1967, - Temoignages sur Brâncusi, Aster,Paris.
2. http://www.crestinortodox.ro/editoriale/constantin-brancusi-sculptor-crestin-139944.html.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poarta_s%C4%83rutului.

Metoda își are fundamentarea psihopedagogică în psihologia experiențială, potrivit căreia devenim mai dispuși să depunem un efort pentru învățare dacă ne regăsim, ne conectăm prin propria experiență la materialul ce urmează a fi învățat.
Este o “excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constînd în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzînd reprezentările pe care le-a dobîndit în timpul derulării acestuia. Se poate centra pe aspectele următoare:
1) dezvoltarea conceptuală obţinută;
2) procesele mentale dezvoltate;
3) sentimentele şi atitudinilor experimentate (trăite).
Reflecţia elevului asupra acestor aspecte poate îmbunătăţii învăţarea viitoare.
Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre propriile procese mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:
1. autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţia depăşirii unei sarcini de învăţare).
2. controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, a demersurilor metodologice de rezolvare a sarcinii şi a rezultatelor obţinute); 3. controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi a cauzelor acestora).
Avantajele aplicării acestei metode:
- jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare;
- elevul poate să-şi exprime propriile nemulţimiri, dar şi expectaţiile, exprimîndu-şi dorinţele şi satisfacţiile;
- profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;
- cunoscînd aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între profesor şi elev, acesta din urmă simţindu-se înţeles şi luate în consideraţie circumstanţele.

Limitele jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa:
Pentru a fi eficient, jurnalul reflexiv trebuie completat periodic. Acest lucru solicită disciplină şi notarea cu regularitate a reprezentărilor elevilor, precum şi a punctelor de vedere critice. Nu este o muncă uşoară, deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să reflecteze asupra muncii lor. Ei trebuie învăţaţi şi îndreptaţi treptat pe acest drum al analizei proprii, pentru a înţelege de ce este necesară şi cum trebuie făcută.
Am aplicat metoda jurnalul reflexiv în demersul didactic la două ore la clasa a VII a, pe unitatea de învățare „Viața creștinului împreuna cu semenii”.
Conform programei pentru disciplina Religie, acestei unități de învatare îi sunt atașate trei conținuturi :
- Manifestarea bucuriei în viața omului;
- Frumosul în viața creștinului;
- Prietenia și iubirea, valori pentru viață.
In proiectarea pe unitatea de învățare am alocat cinci ore dintre care trei sunt de predare-învățare și două ore sunt de evaluare.
 COMPETENȚE SPECIFICE VIZATE:
1.3. Analizarea unui mesaj moral-religios, comunicat în forme variate;
2.2. Formularea unor opinii personale privind aplicarea normelor moral-religioase în viața personală şi a grupurilor de apartenență, în relație cu normele civice.

 ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE :
participarea la discuții despre importanța, pentru viața personală, a familiei şi a comunității, a normelor moral-religioase legate de bine, adevăr, prietenie, sens al vieții, comportament autentic, cu exemplificări biblice ;
analizarea unor cazuri de comportamente în acord/dezacord cu porunca iubirii aproapelui, care să evidențieze importanța respectului pentru diversitatea religioasă .

 RESURSE :
I. Oficiale
• Programa școlară pentru disciplina religie, clasa a VII a;
• Proiectarea unității de învățare.

II. Temporale :
• număr de lecţii: 2
• durata: 120’

III. Bibliografice :

1. Grupul editorial Corint, Manual de religie, clasa a VIIa, Editura Corint, Bucuresti, 2019;
2. https://www.youtube.com/watch?v=TpCOvTrwIZo;
3. https://www.youtube.com/watch?v=0LWvNw3n8-Y.

• STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, descoperirea, lectura, argumentarea, expunerea, exerciţiul moral, meditația.
2. Mijloace de învăţământ: Film educational, Postere, Prezentare power point, audiție muzicală (Să se îndrepteze rugăciunea mea…) .
3. Forme de organizare: frontal, individual.
4. Metode şi tehnici de evaluare: observarea sistematică a elevilor, autoevaluarea, analiza produselor activității elevilor.

CE AM OBȚINUT?

In prima ora alocata acestui conținut am prezentat lecția prin folosirea unor mijloace tehnice și anume, manualulul în format digital precum și o sinteză a lecției cu ajutorul canalului youtobe. La sfârșitul activități( primei ore), elevii au primit ca sarcină de lucru realizarea unui poster sau a unei prezentări Power point cu tema „Biserici maramureșene din lemn”, care urma să fie prezentată la următoarea oră de curs. A doua lectie a fost alocată exclusiv evaluarii.

CE REACȚII AU AVUT ELEVII (POZITIVE, NEGATIVE)?

Feedback-ul a fost unul pozitiv chiar din prima oră, în primul rând prin conținutul propus creând posibilitatea elevilor de a dialoga pe tema „frumosului” atât dintr-o perspectivă personală dar și raportandu-ne la valorile creștine spirituale(virtuți ) și materiale(artă creștină).
Prin urmare elevii s-au implicat activ în demersul de explorare, investigare și realizare a temei.
Au dat dovadă de inițiativă și au venit cu idei noi, originale. Au prezentat pe rând, proiectele, după care au răspuns corect la întrebărilor colegilor, valorificându-și astfel experiența de învățare.
CE FEEDBACK AM OFERIT ELEVILOR? CE AȘ FI PUTUT FACE MAI BINE?

Pentru analiza produselor activității elevilor am am ținut cont de anumite caracteristici ale procesului de evaluare cum ar fi: feedback-ul oferit elevilor, discutarea criteriilor de evaluare,emiterea unor judecați de valoare, adoptarea unor decizii și măsuri ameliorative, măsurarea și aprecierea obiectivă a rezultatelor etc.

CE ÎMI PROPUN PENTRU DATA URMĂTOARE?
Îmi propun și pe viitor ca raportarea la conținuturile învățării să fie realizate în concordanță cu competențele specifice și activitățile de învățare astfel încât rezultatul învățării să fie vizibil, elevul progresând treptat, sa fie capabil să-și formeze și să dezvolte cele opt competențe-cheie de care se poate folosi într-un context situațional mai târziu.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bocoş Muşata, Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Ed. Presa, Universitară Clujeană, Cluj, 2002;
2. Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001.