iTeach: Blog Cora Iulia Aprozeanu

ECO93 de Ziua Mediului

Cora Iulia Aprozeanu — Sat, 09 Jun 2012 08:38:15 +0300

Pe 5 iunie, omenirea sărbătorește Ziua Internațională a Mediului. Ocazia este minunată pentru a organiza activități cu elevii, din care aceștia să tragă învățături, să își formeze atitudini corecte vis-a-vis de mediu și de protejarea acestuia.
ECO93 s-a numit acțiunea derulată de elevii Școlii Gimnaziale nr. 93, EMIL RACOVIȚĂ, de Ziua Internațională a Mediului. Activitatea a fost organizată de președintele Consiliului Elevilor, Eduard Dine (14 ani)și susținută de doamna Ioana Ghimbaș (profesor fizică), doamna Stela Pârcălabu (profesor biologie) și de doamna Cora Aprozeanu (consilier psihopedagog).
Ca un preambul al acestei activități, pe data de 31 mai, elevii au fost chemați în curtea școlii în pauza mare și au fost invitați să își înlănțuiască mâinile sub forma literei E (de la Ecologie). Mesajul transmis elevilor (verbal, dar și pe pagina de Facebook a școlii) a fost: Astăzi, ora 14.00, pauza e verde! Scoate-ți tricoul verde de la naftalină și vino să milităm pentru Sănătatea mediului!!! Anunță-ți și colegii!!! Un SMS sau un IM în plus înseamnă două mâini în plus care să se înlănțuiască astăzi și să strige EEEEEEEEEEEECOOO!.

Pe data de 5 iunie 2012, elevii au fost chemați să participe la un marș pentru susținerea sănătății mediului. Marșul a pornit din fața școlii, traseul parcurs fiind: strada Emil Racoviță, Piața Sudului, Calea Văcărești și Parcul Copiilor. Elevii au lucrat ei înșiși pancartele și fluturașii pe care i-au împărțit oamenilor.
De asemenea, ei au purtat în piept un însemn verde pe care era scris sloganul "Ai grijă de natura ta". De asemenea, toții elevii au purtat tricouri de culoare verde.
Oamenii întâlniți pe traseu s-au arătat foarte încântați de inițiativa elevilor, au primit cu drag fluturașii și chiar au făcut fotografii cu unii dintre participanți.

Proiectul derulat pe parcursul întregii săptămâni (două zile de participare directă și cinci zile de pregătire a evenimentelor și a materialelor necesare)a vizat dezvoltarea unor competențe cheie ale elevilor, competențe din spectrul celor civice și ecologice, după cum urmează:
1. Rezolvarea în echipă a unor probleme civice, prin asumarea unor responsabilităţi şi prin relaţionarea pozitivă cu ceilalţi;
2. Manifestarea interesului faţă de problemele mediului şi faţă de problemele comunităţii;
3. Cooperarea cu ceilalţi în vederea exercitării cetăţeniei active, prin asumarea de drepturi şi responsabilităţi;
4. Manifestarea disponibilităţii pentru participare civică şi pentru exercitarea calităţii de cetăţean;
5. Conştientizarea efectelor acţiunii omului asupra naturii;
6. Dezvoltarea sentimentelor de respect pentru natură şi protejarea mediului înconjurător apropiat;
7. Înţelegerea necesităţii acţiunilor în sprijinul unui mediu curat, sănătos şi echilibrat;
8. Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de încălcarea normelor de protejare a mediului;
9. Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
10. Utilizarea mijloacelor de comunicare online
11. Competențe digitale în vederea colaborării intercolegiale și cu cadrele didactice;
12. Utilizarea capacităților creative pentru a crea produse promoționale.

La finalul activităților, pe pagina de Facebook a Școlii au fost postate fotografii, în care elevii s-au etichetat singuri și au și comentat pe tema evenimentelor, exprimându-și părerea cu privire la participarea lor:

Cea mai tare scoala !!

Cei mai frumosi♥ Ador scoala 93

♥ihihi ce draguta este poza X:X::Xx suntem cea mai tare sc :X

Suntem cei mai tari!!! forţa 93'u!! suntem eco, suntem cool!! tot orasu' o sa fie invidios pe noi b-)

GENIAL 93...nu o sa uit scoala asta niciodata,nici profesorii...:X:X:X

ce frumos arata cu atatea nuante de verde ''E''-ul:)

Habar nu aveti cat de mandra sunt de voi! :* luv u!

De notat este că o altă atitudine creată, fără a fi fost proiectată, a fost dezvoltarea spiritului de apartenență la grupul școlar. De asemenea, prin ieșirea școlii în comunitate, ne-am arătat membrilor comunității imaginea noastră reală, produsele activității școlare și valorile noastre educaționale. De asemenea, elevii și-au exercitat din plin dreptul la participare la viața comunității.

În concluzie, atât profesorii coordonatori, direcțiunea școlii, președintele Consiliului Elevlor, dar, mai ales, elevii înșiși, consideră că activitatea a fost un real succes și că...merită să O ȚINEM TOT AȘA!

Reflecțiile unui pedagog de ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI

Cora Iulia Aprozeanu — Mon, 04 Jun 2012 17:11:44 +0300

Se presupune că astăzi este ziua mea. Pentru că sunt profesor, pentru că am nişte copii de care mă ocup, pentru că îi iubesc şi pentru că poate şi ei mă iubesc!
Dar...sunt eu educator? Cine îmi acordă mie privilegiul să fiu educator? Ce înseamnă să fii educator? Citeam de curând, într-o minunată carte a domnului profesor Cucoş, o "definire" excepţională a relaţiei educaţionale: "Dascălul trebuie să depăşească statutul de simplu funcţionar al informaţiei/informării elevilor săi. Dascălul trebuie să ajute elevul să se apropie de cunoaştere, să-l determine să se descopere în urma unei întâlniri spiritule, autentice, cu o rezonanţă afectivă". Unde este provocarea? De ce mi-am pus toate acele întrebări de la început? "A preda înseamnă a pătrunde în intimitatea celuilalt. Înseamnă a anula obişnuinţe, ticuri, moduri de a fi, a distruge stabilitatea, a doborî obstacole şi a ridica altceva în schimb. Atunci când educi pe cineva, încerci să-l formezi, să-i conturezi personalitatea, să-i impui un BINE care este al tău. Învăţarea presupune anularea unui EU pentru a determina un TU sau mai exact, un sine deschis, perfectibil, în sensul dorit de tine [...]. Oare este potrivit cu ceea ce ar fi putut face el îţi pui această întrebare? A aduce cu forţa pe altul la opinia ta înseamnă o anexare forţată a persoanei, un atentat la libertatea ei. Este drept să facă aşa ceva?".
Deci, cine sunt eu să "formez", sa "determin", să EDUC?
Poate că va mai trece mult timp până ce îmi voi contura propria-mi personalitate pedagogică. Până atunci, nu-mi rămâne decât să merg la ÎNTÂLNIREA cu elevii, aşa cum sunt eu, ca o carte deschisă, ca un model pe care ei îl pot urma. Pentru că, evident, nu le pot impune să fie ca mine. Şi revin la un pasaj pe care îl ador din cartea de care v-am vorbit ("Educaţia. Iubire. Edificare. Desăvârşire"): "Să educi înseamnă să ajuţi pe altul să ajungă mai sus decât ai putut tu urca, să faci din altul ceea ce tu nu eşti".
Aşadar, educatorul din mine îşi promite lui însuşi şi elevilor: am să stau în slujba educaţiei, a copiilor, a tinerei generaţii aşa cum voi şti eu mai bine, voi aduce tot ce am pozitiv, creativ, minunat în mine, pentru voi!

Sondaj printre elevi: nevoi și dorințe

Cora Iulia Aprozeanu — Mon, 04 Jun 2012 17:07:49 +0300

La începutul anului şcolar, am aplicat la clasa a VII-a, cu care lucrez pentru prima oară, un chestionar. Printre întrebări, "Cum ai vrea să se desfăşoare Ora de Educaţie Civică?" şi "Cum îţi doreşti să fie profesorul de Educaţie civică?". Zilele acestea am citit la Elite despre un chestionar asemănător pe care l-a aplicat la clasa unde este dirigintă. Concluzia, pe scurt, a fost că elevii se simt un pic asaltaţi de multele informaţii pe care le au de asimilat, un pic încurcaţi în faţa limbajului profesorilor, li se pare că scriu prea mult pe caiet. Pe larg, găsiţi la ea pe blog toată povestea.
Dar elevii mei? Elevii mei ce dorinţe/cerinţe/pretenţii au? (tot ceea ce citiţi între paranteze este comentariul meu)
- profesorul să fie bun cu noi, calm, să nu fie nervos (mi se pare îngrijorător că mulţi profesori dau semne de slăbiciune în faţa elevilor!);
- să fie tolerant (se simt elevii în plus în actul educaţional? Simt ei că profesorii nu îi acceptă în integralitatea lor?);
- să ne respecte;
- să nu ne dea teste şi dacă vreun elev deranjează ora, doar pentru el să ia măsuri (în mod evident, acesta este un strigăt împotriva practicii unor profesori de a folosi testul scris pe post de pedeapsă faţă de cei care deranjează activitatea educativă. În mod evident, cei care sunt cuminţei se simt tare nedreptăţiţi - pe ei nu îi recompensează nimeni pentru comportamentul dezirabil);
- să ne predea la fiecare oră (nu ştiu din ce motiv, dar au început să mă uimească asemenea dorinţe...);
- să ne dea 10 pentru nimic (cât de tare vă uimeşte şi pe voi această dorinţă a elevilor? Când anume meritocraţia a început să pălească, locul fiindu-i luat de acest cult al nemeritului? Nu este pentru prima oară când generaţia de mâine dă semne că nu ar vrea să muncească prea mult pentru a obţine un minim necesar în viaţa asta care nu e atât de binevoitoare!);
- să nu scriem foarte mult
- să nu îmi facă observaţie dacă mă fardez (şoc!).

Aceştia sunt elevii mei, acestea sunt nevoile la care eu trebuie să răspund sau în întâmpinarea cărora trebuie să vin cu putere de convingere şi de determinare. Dar, stă în puterea mea de a le deschide măcar cu un milimetru viziunea către beneficiile educaţiei lor!