În momentele de anxietate ale copiilor, dar şi ale adulţilor, cum este şi perioada actuală când este imperios a sta în izolare în mediul limitat de cele mai multe ori al propriei locuinţe, toţi suntem supuşi unor factori de stres. Copiii nu reuşesc să înţeleagă cu adevărat principiile directoare ale acestei situaţii şi pot oscila între starea de bine şi starea de instabilitate emoţională. Tocmai de aceea, am propus părinţilor un program de activităţi menite a oferi copiilor posibilitatea de a-şi manifesta prin intermediul diferitelor arte potenţialul creativ. Am privit această situaţie din perspectiva ofertantă a artelor ale căror valori sunt de necontestat.

     La vârsta preşcolară creativitatea copilului este în continuă dezvoltare, iar evoluţia acestei abilităţi se remarcă în produsele realizate de copii cum ar fi desene, modelaje, picturi, mişcări de dans, improvizaţii şi mişcări scenice, cântecele cu versuri inventate de copii, jocuri de rol, poezii şi poveşti create de ei. Limbajul înregistrează o creştere în volum şi în calitatea exprimării, dar fiind încă în dezvoltare, de cele mai multe ori copilul nu reuşeşte să exprime ceea ce simte. Unii copii afişează o dorinţă continuă de împărtăşire a emoţiilor, în timp ce alţii, timizi şi introvertiţi se focalizează pe evitare şi prelucrarea excesivă a problemelor.

     Exprimarea non-verbală a emoţiilor este şi modul de acţiune al artiştilor.

     La nivelul grădiniţei se desfăşoară activităţi de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale, a limbajului şi a comunicării orale şi scrise, a deprinderilor fizice şi a celor de igienă, a capacităţilor şi atitudinilor în învăţare şi de dezvoltare cognitivă şi cunoaştere a lumii într-un context didactic planificat şi organizat.

     Mediul de acasă, mult diferit de cel educaţional, propriu unei instituţii  de învăţământ, are alte caracteristici. Acum, cu precădere, copilul se poate simţi încorsetat de limitele fizice ale locuinţei. De asemenea, unii copii pot face parte din grupuri familiale vulnerabile cu statut socio-economic scăzut, cu părinţii rămaşi fără loc de muncă sau în şomaj, cu probleme de sănătate, familie mono-parentală sau minorităţi etnice. Modalităţile de comunicare cu familiile preşcolarilor sunt multiple în zilele noastre. Preocuparea mea s-a centrat pe copiii cu tulburări de limbaj, de adaptare, cu dificultăţi de învăţare, cu stimă de sine scăzută, introvertiţi sau cu situaţii familiale deosebite. Dacă în munca prin intermediul reţelelor online am desfăşurat în această perioadă activităţi de recapitulare la nivelul întregii grupe de preşcolari (la indicaţia MEC), în plus, cu ceilalţi copii aflaţi în situaţii de risc, am comunicat în privat cu părinţii în vederea stabilirii de comun acord de activităţi individualizate.

     De ce am ales această cale? Pentru a fi alături copilului şi a susţine familia, alături de consilierul grădiniţei, în continuarea aplicării planurilor de intervenţie personalizate. Prin activităţile artistico-plastice, de dans şi de comunicare orală şi scrisă am urmărit creşterea stimei de sine, relaţionarea pozitivă cu părinţii, fraţii şi bunicii, exprimarea non-verbală a emoţiilor, detensionarea copiilor şi a familiilor, dezvoltarea unor aptitudini şi interese, recuperarea unor activităţi.

     Programele concepute au cuprins activităţi de:

- pictură: amestecul culorilor folosind tehnici învăţate la grădiniţă în cadrul opţionalului ,,Magia culorilor”, utilizarea culorilor şi a non-culorilor în exprimarea emoţiilor, de ex. ,,Emoţii în inima mea”;

- desen liber sau cu temă dată: ,,Povestea familiei mele”, ,,Eu şi fratele meu/sora mea”, ,,Oraşul meu” ş. a. pentru a sesiza pattern-urile din familie, sentimentele copiilor faţă de situaţiile-problemă cu care se confruntă familia;

- colaj: procurarea de materiale diverse, cu texturi şi culori multiple şi combinarea lor în cadrul unor tematici; se pot obţine produse noi, originale, copiii îşi îmbogăţesc tehnicile de lucru, colaborează de cele mai multe ori cu adultul sau cu un frate sau o soră mai mare, învaţă să relaţioneze pozitiv, să asculte, să aştepte, să urmeze nişte etape de lucru, iar unicitatea lucrării ajută la creşterea încrederii în forţele proprii, în petrecerea timpului de calitate cu familia;

- modelaj din plastilină sau diferite paste modelatoare realizate acasă;

- audiţii muzicale aplicate în dans şi mişcare cu valenţe pentru sănătatea fizică şi psihică recunoscute încă din antichitate; poate fi folosită muzica clasică, pop sau rock;

- metoda ,,music bath” promovată în ultimul timp în grădiniţe şi şcoli şi care presupune utilizarea unor instrumente muzicale neconvenţionale: cutii, pahare cu apă, beţe din lemn, linguri, hârtie de copt, conserve, borcănele cu pietricele sau cu diverse seminţe, tobe şi fluiere improvizate sau percuţie corporală;

- dramatizarea poveştilor, acte de improvizaţie;

- teatrul de umbre sau cu măşti, machiaje, marionete, activitate care îndeamnă la experimentarea unor emoţii şi atitudini noi;

- jocuri terapeutice;

- dansul prin utilizarea coregrafiilor şi a mişcărilor improvizate.

     Implementarea acestor activităţi şi jocuri s-a făcut în funcţie de disponibilitatea copilului şi a familiei sau dacă situaţia cerea a fi aplicate. Părinţii şi copiii au răspuns pozitiv la sugestii, mai ales că aceste activităţi artistice nu intră în sfera celor supuse unor judecăţi de valoare, nu impun întrebări referitoare la valoare lor artistică, ci la descoperirea şi conştientizarea propriilor emoţii, la corectarea unor tulburări comportamentale, la exprimarea non-verbală, la aprecierile părinţilor, la încurajările şi ajutorul primit de la familie, la satisfacţia personală de a fi pe placul celorlalţi, depăşirea frustrărilor legate de tulburările de limbaj în relaţionarea cu ceilalţi.

     Totodată am încurajat şi părinţii în utilizarea artelor ca ,,terapie” pentru depăşirea momentelor critice.

     Interpretarea de roluri şi realizarea de produse artistice pe parcursul proceselor creative sporesc relaţionarea pozitivă, contribuie la detensionarea tuturor, la creşterea încrederii în propria persoană şi în ceilalţi, creează amintiri de familie, produse şi idei noi, moduri de exprimare şi valorizare pozitivă a propriei persoane şi a celorlalţi.

Bibliografie: Preda, V. (coord.), Costea-B, C., Pintilei, M., Mustea, D., (2007), Elemente de psihopedagogie specială, cap. XVI, Ed. Eikon, Cluj-Napoca.