Coordonator Centrul de CONCURS PHI, prof. Cornelia Lăcrămioara Anițaș.

      Era în 2009, începutul şcolii, cînd a  început povestea „Călătorie în miraculoasă  lume a particulelor- CERN” prin depunerea  aplicaţiei de candidatură, care a constat în  argumentarea alegerii cursului, activităţi pe  care le-am desfăşurat, modul în care voi  disemina şi valoriza competenţele  dobândite.
     Apoi …emoţiile înscrierii. O împletitură de  speranţă şi neîncredere că aş putea să  ajung să văd acea maşinărie uriaşă pe care  orice profesor de fizică speră să o poate  vizita. Şi totuşi pentru o fracţiune de secundă  am sperat să văd LHC-ul.
     Cu siguranţă oricărui profesor de fizică îi  era necesar un astfel de curs pentru  formarea continuă şi activitatea profesională  viitoare. Un simplu click şi înscrierea era  făcută.
     Luni de zile de aşteptare a răspunsului.  Speranţă şi neîncrederea că tocmai eu aş  putea fi chemată dintr-o ţară întreagă. Apoi  s-a întâmplat să apară emailul aşteptat. Ce  a urmat e firesc: nerăbdare, multe gânduri,  neîncrederea că mă voi descurca, engleză  intensiv, bucuria împărtăşită cu prietenii. A  urmat să mă informez de la tot ce însemna o  posibilă sursă: profesorii din anii anteriori,  pe calea emailului de la coordonatorul activităţilor din programul HST, Mick Storr, un om deosebit.
         Aşadar, iată-mă în faţa unei mari provocări şi o oportunitate în acelaşi timp. Ore de aşteptare în aeroportul din Ungaria pentru îmbarcarea spre Elveţia. După ce am coborat, la scara avionului am avut impresia ca niciodată nu am mai vazut un apus de soare aşa frumos. Ajunsă în staţia de taxiuri am aşteptat la rând. Mi-am reamintit din recomandările lui Mick Storr, că trebuie să păstrez bonul pentru o eventuală decontare. La intrarea pe poarta principală m-a întâmpinat ofiţerul de serviciu, care a verificat lista cu cei care trebuiau să sosească, după care mi-a urat un “Bun venit”, mi-a spus numărul clădirii unde am cazarea şi mi-a dat o hartă cu străzile. Uitându-mă pe hartă, privind străzile luminate, credeam că intrarea pe acea poartă e intrarea într-un labirint. Curios, paşii parcă m-au purtat ca un magnet, o jumătate din drumul către locul cazării. La un moment dat, la a doua intersecţie, am zărit un om aproape de pensie, care avea şi el un geamantan, după ce l-am întrebat de clădirea pe care o căutam, mi-a spus să îl urmez. Mi-a spus că o vom lua pe o scurtătură. Am intrat într-o clădire, am urcat câteva trepte, încercam să învăţ traseul. Eram pe un hol care parcă nu se mai termina, apoi am cotit de câteva ori. LABIRINT…Am ieşit dintr-o clădire şi am intrat în alta. Nu am mai putut recunoaşte pe hartă unde suntem. Însă l-am urmat pe domnul acela în vârstă, care am înţeles era trainer. Nu am  întrebat în ce program, dar am aflat în decursul celor trei săptămâni că sunt şi şcoli de vară pentru studenţi. M-a întrebat de unde sunt, s-a arătat entuziasmat, spunându-mi numele unei tinere cercetătoare româncecu care lucra, m-a felicitat pentru venirea mea acolo, ajunsesem la cazare, mi-a urat succes şi noapte bună.
    La recepţia hotelului am primit un plic. Camera îmi era rezervată. Nimeni nu mi-a cerut să plătesc. Parcă eram într-o altă lume. A fost prima surpriză pentru mine. Din acel moment a urmat pentru mine o cascadă cu surprize plăcute. În fiecare                     
moment parcă eram copilul care mai primea cîteva dulciuri. Ajunsă în cameră după ora 22.20, m-am minunat de condiţii, apoi am găsit un plic pentru mine.Conţinea: o legitimaţie, documentele cu programul şi aproape că doream”să sărim”peste noapte.  Aşteptam să îmi cunosc colegii.  Doua zi am fost în recunoaştere la locul de  întâlnire şi aş fi dat timpul mai repede...                            
    40 de profesori din 21 de ţări (UK, Grecia, Israel, Franţa, USA, Ghana, Finlanda, Spania, Portugalia, Rwanda, Italia, Japonia, Kenya,Turcia, Slovacia, Tailanda, Olanda, Macedonia, Bulgaria, Norvegia şi România) am străbătut lumea ca să  vedem minunăţia LHC -o maşinărie uriaşă.                                    
    În perioada 04 -23 iulie 2010, s-a desfăşurat la Meyrin, lângă Geneva, programul HST de formare pentru profesorii de fizică care predau în învăţămîntul preuniversitar, organizat anual de CERN în colaborare cu alte organizaţii printre care şi UNESCO.
     Programul şi-a propus să contribuie la aprofundarea noţiunilor despre fizica particulelor.
    Chiar dacă vacanţa şcolară era în plină desfăşurare, în cele trei săptămâni am participat împreună la prelegeri, vizite (Sfera Inovaţiei , Square Van Hove-ca un muzeu în aer liber cu componente utilizate la CERN, locul unde s-a născut webul-datorită lui Tim Berners Lee în1989, Grid-ul-punctul zero al reţelei webb, la 100 m sub pământ la experimentul CMS, Laboratoarele CERNului, săli de training, Centrul de Control al CERN ului, prezentarea unor materiale educaţionale de la Phywe, Geneva), seminarii despre fizica particulelor sub bagheta magică a managerului programului HST Mick Storr, experimente în laboratoarele CERN-ului.
    Programul a reprezentat o oportunitate în plus de a schimba experienţe şi bune practici cu profesorii din alte ţări ale lumii şi bineînţeles a lega prietenii. Încă mai sper să mă revăd cu oricare dintre ei la astfel de cursuri. Însă acest program am înţeles că poţi să-l accesezi O DATĂ ÎN VIAŢĂ. Am SIMŢIT pe deplin valorile europene de care se tot vorbeşte : Colaborare, Respect, Unitate, Solidaritate, Toleranta, Egalitate, Comunicare, Libertate. A  fost UNIC.
    Speraţi visul vostru poate devenii realitate!

Pentru cei care doresc să vadă câteva imagini din "Călatoria în Universul PARTICULELOR -Meyrin 2010 "

TITLUL CERN - Kizoa Online Movie Maker  sau

http://www.kizoa.com/Online-Movie-Maker/d27268558k5021884o1l1/titlul-cern

Imagini din timpul celor trei săptămâni de curs de la CERN

http://

http://www.kizoa.com/Online-Movie-Maker/d27284797k6813802o1l1/cern-