Fără a intra în delatii, recunoaștem meritele deosebite ale sociologiei care clarifică în mod elocvent că fiecare ăși are locul său în societate: suntem actori sociali prin excelență și ne îndeplinim statutul și rolurile sociale prin praxisul cotidian.

Reverberăm cele menționate în contextul științelor educației care dovedesc argumentat științific- metodologic și reprezentativ statistic că elevul este centrul activității didactice. Adevrat și nimic mai mult! Dar ce este elevul?  Conform dexonline.ro (accesat în 15.06.2021), ”elevul este nici mai mult nici mai puțin decât o persoană care învață într-o școală sau este instruit de cineva. Din acesată definiție sintetizăm că elevul este elev la școală, acasă este copilul părinților/reprezentanților lui legali. Elevul este elev pentru că participă la activitățile didactice de predare-consolidare-evaluare realizate de cadrele didactice conform macro/microproiectorilor didactice realizate. Precum bolnavul este pacient în spital, și elevul este elev la școală, în prezența  cadrului didactic.

În concluzie, de acord că elevul este principalul beneficiar al activității școlare, dar elevul este elev doar când învață sau este instruit de un cadru didatic. Implicit, în centurl procesului educațional se află cadrul didactic precum medicul se află în centrul intervenției medicale. Precum pacientul este beneficiarul actului medical, elevul este beneficiarul procesului educațional!

Nu putem pune elevul în centrul procesului educațional pentru că el este beneficiarul procesului educațional. În centrul procesului educațional este cadrul didactic. Restul... e discuție... 

Într-o societate în care cadrul didactic este privit precum un om la dispoziția noatră 24/7, este necesar dar nu și suficient a clarifica câteva aspecte legate cadrul didactic și contextul său situațional.

Reținem că profesorul este un simplu angajat (dacă este titular, pe perioadă nedeterminată, dacă este suplinitor, pe perioadă ddeterminată) calificat sau nu. Atât și nimic mai mult. Ca orice angajat, activitatea sa este supusă legislației muncii din România,cu toate drepturile ce decurg: obligația și dreptul de a derula activitățiel specifice normei didactice de 16/18/20/25 ore și activităților conexe până la limita celor 40 ore (perfecționare didactică, realizarea de resurse educaționale utilizate în procesul didactic, corectare de lucrări și teme, organizare proiecte educaționale și activități extrașcolare: tabere, excursii, consilierea reprezentanților lorgali ai elevilor, activități remediale pentru elevii cu risc școlar, realizare activităților de macropriectare didactică și microproiectarea lecțiilor), obligația și dreptul de a fi plătit pentru munca sa, obligația și dreptul la repaus după cele 8 ore zilnice, cele 5 zile consecutive și în timpul concediului, etc. Să nu uităm că cadrele didactice sunt condiționate a lua concediu numai în timpul vacanțelor școlare.

Să spunem lucrurilor pe nume: profesorii își desfășoară orele aferente normei didactice în școală și celelalte activități (perfecționare didactică, realizarea de resurse educaționale utilizate în procesul didactic, corectare de lucrări și teme, organizare proiecte educaționale și activități extrașcolare: tabere, excursii, consilierea reprezentanților lorgali ai elevilor, activități remediale pentru elevii cu risc școlar, realizare activităților de macropriectare didactică și microproiectarea lecțiilor) în afara acesteia pentru că, pur și simplu, statul român nu își permite financiar să suporte costurile activităților și nu are resursele necesare (logistică, spații, consumabile, etc)

Un lucru important de reținut este că prin atriburiea de sarcini excesive (pentru care nu este plătit și nu are competența profesională) precum profesorul de serviciu (în spitale, activitatea similară profesorului de serviciu este aceea a medicului de gardă, pentru care cadrul medical este plătit suplimentar) sau comisia antibullyin (atribuția de ordine publică în societate aparține poliției și jandarmenriei, nicidecum cadrelor didactice care nu sunt autoritate publică: implicit nu au competența juridică de a constat o infracțiune prevăzută de lege- violența fizică a unui minor asupra altui minor este o încălcare a legii) sau birocratizarea activității sale, reduc dramatic și ireversibil capacitatea creativă a cadrului didactic pentru a livra proces educațional (concretizat prin activitatea didactică și extrașcolare: proiectarea activității didactice, realizarea de resurse educaționale, inițirea de proiecte extrașcolare). 

Concluzionăm că profesorul își îndeplinește atribuțiile în baza unui contract de muncă cu o fișă a postului anexată, în care sunt prezizați în mod expres și descriptorii de performanță și locul său ierarhia în organizație (cu cine are relație de subordanere, de colaborare și de coordonare)