Fără a intra în delatii, recunoaștem meritele deosebite ale sociologiei care clarifică în mod elocvent că fiecare ăși are locul său în societate: suntem actori sociali prin excelență și ne îndeplinim statutul și rolurile sociale prin praxisul cotidian.

Reverberăm cele menționate în contextul științelor educației care dovedesc argumentat științific- metodologic și reprezentativ statistic că elevul este centrul activității didactice. Adevrat și nimic mai mult! Dar ce este elevul?  Conform dexonline.ro (accesat în 15.06.2021), ”elevul este nici mai mult nici mai puțin decât o persoană care învață într-o școală sau este instruit de cineva. Din acesată definiție sintetizăm că elevul este elev la școală, acasă este copilul părinților/reprezentanților lui legali. Elevul este elev pentru că participă la activitățile didactice de predare-consolidare-evaluare realizate de cadrele didactice conform macro/microproiectorilor didactice realizate. Precum bolnavul este pacient în spital, și elevul este elev la școală, în prezența  cadrului didactic.

În concluzie, de acord că elevul este principalul beneficiar al activității școlare, dar elevul este elev doar când învață sau este instruit de un cadru didatic. Implicit, în centurl procesului educațional se află cadrul didactic precum medicul se află în centrul intervenției medicale. Precum pacientul este beneficiarul actului medical, elevul este beneficiarul procesului educațional!

Nu putem pune elevul în centrul procesului educațional pentru că el este beneficiarul procesului educațional. În centrul procesului educațional este cadrul didactic. Restul... e discuție...