Bucură-te dar nu pentru tine când vei avea copilul bolnav și vi la spital și nu găsești niciun medic căci au plecat la privat sau... în Europa! Sau dacă dai de un medic, nu te aștepta la cine știe ce empatie căci lucrurile sunt simple: mă tratezi cu dispreț, te tratez cum mă tratezi! Bucură-te dar nu pentru tine când îți arde casa și intervenția pompierilor nu va fi cu empatie ci cu devotament, ci pur și simplu se va respecta protocolul: ”Anunțam să se întrerupă alimentarea cu gaz și curent electric (două- trei ore) și apoi intervenim. Adică stropin cu apă cenusă ramasă din casa ta!”. Bucură-te când mamei tale îi este furat portofelul și lanțul de la gat, polițistul local va aștepta calm să suni la 112 să anunți incidentul, așteaptă să fie informat și... hoțul va fi indentificat când se poate... tura ailaltă. Și așa mai departe...

Dar cel mai mult, bucură-te pentru copilul tău!! Îți amintești de profesorii devotați care își scuipau plămânii să îți expice la matematică? Nu mai sunt! Sunt reduși! La tăcere căci așa ați vrut, să reduceți profesorii la tacere. Problema voastră este că se vor reduce la tăcere și în societate (nu vor mai face nici greve căci au fost batjocoriți și trădați de liderii de sindicat) dar și în clasă! Nu uita: transcrierea și lectura textului în ritm propriu din carte de către elev sunt tot metode de predare iar strategia didactică o face specialistul, adică profesorul însuși. Ce zici ca profesorul de matematică când predă să scrie titlul lecției și data pe tablă (corect metodic), să pună copiii să transcrie din carte teoremele și demonstrațiile (corect metodic), să îi pună să citească cu voce tare din caietul ceea ce au transcris (corect metodic) și să le de-a teme 2 pagini de probleme (corect metodic, activitate de consolidare). Apoi să le dea lucrare de control pentru că evaluarea în cazul lucrării de control este mult mai facilă: ai descriptorii de performanță, baremul de corectare și evaluare, totul este la vedere și nu ai ce comenta. Eee, ce zici? Poți să acuzi profesorul de matematică că nu și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului? NU!!! Pur și simplu a respectat întocmai metodica predării, consolidării și evaluării!! A învățat copilul tău ceva? Sigur nu a înțeles nimic oricât de mult și-ar da silința, mai ales dacă această metodă ar fii aplicată pe termen lung! Și-a îndeplinit profesorul atribuțiile de serviciu? Da, în totalitate! Poate fi tras la răspundere profesorul că nu și-a îndeplinit atribuțiile și nu are performanță? Nu, pentru că un profesor nu poate fi evaluat prin rezultatele elevilor săi precum nici un magistrat nu poate fi evaluat prin activitatea infracțională a unui inculpat sau un medic nu poate fi evaluat după evoluția medicală a unui bolnav! Concret, nu poți evalua un medic internist de evoluția bolii unui pacient cu ciroză care consumă alcool! Nici un profesor de matematică nu poate fi evaluat de performanțele la matematică în cazul unui copil pe care în pix îl doare de școală căci ”Nu-ți trebuie școală și nici facultate ca să te descurci în toate!”.

Va pierde și societate? Normal, lipsa de cunoaștere științifică se resimte în 5-10 ani: nu vor mai fi specialiști formați în diferite domeniii iar sistemul de protecție socială se va prăbuși sub povara asistenței sociale: analfabeții sunt asistați sociali prin lipsa educației și a competențelor profesionale. Nu mai vorbesc de înalte colificări: medici, magistrați, profesori, funcționari, etc.

Dar milogii de profesori ce fac??? Stai calm, cum au fost capabili să învețe pentru a promova Examenul Național de Titularizare (similar ca dificultate cu Examenul Național de Acces în Magistratură sau Rezidențiat în cazul medicilor) cu nota minimă 7, Examenul Național de Definitivat (examen universitar) ce se promovează cu minim nota 8, Gradul al II-lea dau Gradul I (care implică lucrare de cercetare similară unei lucrări de Doctorat), cu certitudine sunt capabili să învețe o limbă străină și să te bage în ..... Și profesorii nu cresc în pom precum frunzele de dud să îi poți înlocui!!! Ba îi poți inlocui cu foști angajți de la C.A.P. ca în 1989, dar nici aia de la C.A.P. nu mai sunt! Soluția: nepalezi, refugiați, găsește Guvernul... dar plătești tu și copilul tău, tu și societatea din care faci parte. Și nu peste zeci de ani ci în 5-10 ani!!! Și vei plăti cu amar și scump...

Deci distinse privat, râde inima în tine de bucurie că Bolojan, cu cinism, umilește cadrele didactice? Răzi de viitorul copilului tău căci el va plăti!!! Cu vârf și indesat, el, tu și societatea românească!