iTeach: Blog Dana-Magdalena Udrea

De undeva din esența

Dana-Magdalena Udrea — Sun, 23 Jun 2024 16:04:54 +0300

Am rezonat din nou cu Universul. Mi-am scăldat sufletul in frumos și am renăscut.
Muntele are acest efect asupra mea. Verdele vieții, reavanul miros al copilăriei, lumina blanda a soarelui montan au format hora revelațiilor: ma regăsesc in natura, reverberez preaplin in conștiința pământului, simt dizolvarea eu-lui in esența.
Esența e natura. Esența e viața pura, curată, demnă.

Ochii -oglinda sufletului

Dana-Magdalena Udrea — Sun, 23 Jun 2024 09:45:29 +0300

Lumi bogate se ascund in undele adânci ale oglinzii sufletului.
Sunt persoane- cărți deschise, cu profunzimi curcubee, redate-n strălucirea pupilei, dar sunt și oameni care și-au tras obloanele peste ferestrele sufletului pentru a se proteja de intruși sau pentru a ascunde taine vinovate sau vise interzise.
Ochii mei sunt atât de expresivi încât n-ar putea sa ascundă bucuria, tristetea, admiratia, dispretul, iubirea, pretuirea. Si nici n-as vrea sa trag obloanele…
Profunzimile, sinceritatea, veridicitatea sentimentelor noastre sunt punți de legatura cu cei din jur.

Carpe diem!

Dana-Magdalena Udrea — Tue, 04 Jun 2024 23:06:43 +0300

Orice sfârșit e un nou început. Suna banal dar conține atât de multă substanța…
Am fost creati pentru a supraviețui. Suntem puternici, chiar dacă nu conștientizam acest lucru. Puterea noastră e dar divin, e binecuvântare.
Ca dascăli, an de an, ne bucurăm de începuturi dar și de amintirile care valseaza in zborul absolvenților. Simțim emoțiile mugurilor care înfloresc in ochii noștri. Zâmbim nostalgic la final de gimnaziu și speram ca florile sa fie învăluite de noroc, pasiune și șansa: sansa la o viața de poveste.
Trăiți clipa, dragii mei!

Pentru copilul din noi

Dana-Magdalena Udrea — Sat, 01 Jun 2024 15:27:53 +0300

Am fost copil, am fost adolescent și am fost tânăr. Am devenit independenta financiar. M-am înconjurat de copiii altora mai întâi, iar apoi de ai mei, de ai noștri. Am experimentat suișuri și coborâșuri, am ras și am plâns, am învățat sa văd ce-i mai frumos in om.
Stiu ce m-a ajutat: profesia. Relaționez de zile, săptămâni, luni, ani, zeci de ani cu copiii. I-am privit, i-am analizat, i-am admirat, pe unii i-am detestat, pe alții i-am idolatrizat, iar mai târziu am înțeles: copilul, indiferent de ceea ce dezvaluie, e un suflet. Un suflet ce arde sa fie înțeles, modelat, ajutat.
E o onoare sa pot încerca sa modelez suflete, e o binecuvântare sa preiau din energia copiilor, sa descopăr miracolul formarii lor, sa-mi simt sufletul tânăr datorită lor.