Copil fiind, iubeam singuratatea. Socializarea imi descarca bateriile si era necesar sa le incarc scaldandu-ma in ganduri, in visuri si in paginile cărtilor ce-mi deveneau făclie. Prieteni aveam putini, dar buni.
            Priveam in jur si nu înțelegeam de ce multi oameni urau singuratatea, dar astazi inteleg. Oamenii sunt foarte diferiti: unii iubesc petrecerile, altii iubesc sa fie in centrul atentiei, unii iubesc faima, altii bogatia iar unii iubesc simplitatea ce vine din liniste si natura.
             Praga e liniste in mulțime, e natura, e civilizatie, e respect pentru traditie si cultura, e arta culinara, e romantism. Praga e iubire.
             In Praga imi doresc, cu ardoare, sa ma intorc pentru a-mi scalda din nou sufletul in frumos.