A te naște și a trăi în România nu e deloc rău. Mentalitatea românilor nu e deloc înapoiată. E adevărat, nu e la fel de progresistă ca a occidentalilor. Cu toate acestea, femeile au drepturi egale cu bărbații.
         Neșansa lui Masumeh, personajul principal din romanul “Cel care mă așteaptă”, scris de Parinoush Saniee, este faptul ca s-a născut în Iran, acțiunea desfășurându-se în anii ‘80.
        Doar prin comparație realizăm cât de norocoși, mai bine spus norocoase suntem, întrucât avem drepturi care ni se respectă: dreptul la educație, dreptul de a ne căsători cu persoana iubită, dreptul de a munci în domeniul care ne atrage, dreptul de a ne exprima opinia politica și religioasă, dreptul de a purta vestimentația care ne place și ne avantajează.
       Revenind la Masumeh, o adolescentă inteligentă și frumoasă, ne contrariază până la resentimente atitudinea ostilă a propriilor frați față de frumoasa poveste de dragoste a acesteia cu tânărul educat dar timid numit Saeid. Refuzându-i dreptul la fericire, familia o căsătorește forțat cu Hamid, un om cult dar cu fanatice idealuri politice, fără responsabilități de familist. Nici măcar cei trei copii nu îl pot convinge să se dedice și familiei cu aceeași intensitate cu care se dedică idealurilor sale politice. Astfel, Masumeh este nevoită să-și consume toată energia pentru copiii săi și pentru cursurile pe care le urmează pentru a se simți împlinită din punct de vedere al educației, soțul său încurajând-o în acest sens.
          Cel mai intrigant moment al narațiunii este acela în care, la vârsta de 50 de ani, văduva și cu trei copii căsătoriți, frumoasei Masumehi i se refuză din nou dreptul la fericire. Întâlnindu-se cu Saeid după 30 de ani, povestea lor de dragoste înflorește din nou, de data aceasta fiind cerută în căsătorie cu încredere de către Saeid. Din păcate, nu are susținerea niciunuia dintre copiii săi, aceștia dovedind egoism, lipsa completă de empatie și o mentalitate depășită.
         Această lectură poate stârni o furtună de idei și poate îndemna la introspecție. Respectăm drepturile celor din jur, îi acceptăm fără prejudecăți?