Gândul mă teleportează în trecut. Am bilet în rândul unu.. sunt martor și zâmbesc.
      Vad o fată slăbuță, puțin timidă. Mâinile ei meșteresc podoabe pentru brad. Chipu-i zâmbește. Vede cu ochii minții bradul împodobit. Bunicul ei va verifica instalația. Știe ca bradul fără lumini nu are viață. Știe ca vor veni colindătorii care vor admira spectacolul multicolor. A pregătit bunica nucile, merele și banii. Fata visează cu ochii deschiși. Când cursurile se vor termina, ea va pleca. Trenul o va duce în gara în care bunicul o așteaptă cu căruța. Vor merge în căsuța cu hornul pictat în fuioare de fum. Vor merge în căsuța ce oferă timp și iubire.
       Mi-e dor de fata aceea, cu ochii blânzi și fără griji.