<![CDATA[iTeach: blogul Dana-Magdalena Udrea]]> https://iteach.ro/blog/dana.udrea https://iteach.ro/blog/206064/sezonul-de-visuri <![CDATA[Sezonul de visuri]]> https://iteach.ro/blog/206064/sezonul-de-visuri Sun, 25 Jan 2026 18:16:37 +0200   Acum câțiva ani am suferit și mi-am promis ca voi fi alături de vecinii noștri vitregiți de soarta. Am mers la Isaccea pentru a ura bun-venit unei familii de ucraineni și pentru a-i oferi găzduire. Am făcut donații, alături de mulți alți oameni. Am văzut concitadini precum fiul domnului director Rădulescu și pe domnul inspector Gheorghiță care îi ajutau pe oamenii aflați în cumpănă. Am mulțumit Celui de Sus pentru cea mai de preț calitate umană: empatia.
        Am plecat de la Isaccea dezamăgită. Nu am putut găzdui o familie așa cum visasem, așa cum pregătisem căminul, primitor, curat, cu miros de delicatese  romanesti.  Am suferit dar, treptat, am realizat ca ajutorul pe care ardeam să-l ofer a venit mai târziu, atunci când școala noastră i-a primit pe elevii ucraineni.
        Elevul meu de suflet va rămâne Dima, pe care l-am avut în clasa “pastorit-o” cu drag. Ulterior, am recomandat să fie înscris la clasa a V-a A, având în vedere faptul ca îi știa pe viitorii săi colegi de la cursurile de dans popular. Din fericire, recomandarea mea a fost luată în considerare, Dima adaptându-se rapid în noul colectiv.
          Treptat, la dansuri, am colaborat și cu dragii elevi ucraineni Olga, Nikolai, Yana, Mark, micul Dima și sufletul mi-a zâmbit. Am știut atunci ca Divinitatea mi-a ascultat ruga. I-am ajutat să se adapteze noii vieți.

]]> https://iteach.ro/blog/201716/magia-iernii <![CDATA[Magia iernii]]> https://iteach.ro/blog/201716/magia-iernii Mon, 10 Nov 2025 23:24:55 +0200       Gândul mă teleportează în trecut. Am bilet în rândul unu.. sunt martor și zâmbesc.
      Vad o fată slăbuță, puțin timidă. Mâinile ei meșteresc podoabe pentru brad. Chipu-i zâmbește. Vede cu ochii minții bradul împodobit. Bunicul ei va verifica instalația. Știe ca bradul fără lumini nu are viață. Știe ca vor veni colindătorii care vor admira spectacolul multicolor. A pregătit bunica nucile, merele și banii. Fata visează cu ochii deschiși. Când cursurile se vor termina, ea va pleca. Trenul o va duce în gara în care bunicul o așteaptă cu căruța. Vor merge în căsuța cu hornul pictat în fuioare de fum. Vor merge în căsuța ce oferă timp și iubire.
       Mi-e dor de fata aceea, cu ochii blânzi și fără griji.

]]> https://iteach.ro/blog/197064/abrambureli <![CDATA[Abrambureli]]> https://iteach.ro/blog/197064/abrambureli Sat, 13 Sep 2025 17:50:51 +0300        Întreb retoric: De ce nu au ales mai mulți români învățământul ca domeniu de activitate, dacă se muncește puțin iar salariul e motivant?
Dialogând cu sinele, primesc răspunsul. Mulți oameni evită învățământul deoarece nu au răbdare. Nu au răbdarea de a crea legături cu elevi de vârste diferite și cu părinții acestora. Cunoștințele de specialitate nu ar fi suficiente. Acestea ar fuziona cu un alt fel de cunoștințe. Studiul psihologiei începe în facultate dar se desăvârșește în activitatea didactică.
        Învățământul este mult mai complex decât pare la prima vedere sau din exterior. Învățământul e o continuă provocare. E provocarea lansată zilnic nouă înșine.
        În “lupta” cu guvernanții vechi și noi, guvernanți care au neglijat interesul comun, săpând o gaură neagră a apocalipsei financiare, tot noi, cetățenii de rând, trebuie să plătim. Nu e fair play.
         Cauza noastră, a oamenilor simpli, este susținută de sindicate, organizații cu rol de focalizare a interesului decidenților asupra rezolvării problemelor apărute într-un anumit domeniu.
          8 septembrie 2025 - Protest masiv în învățământ, organizat la nivel național. Ecoul se simte încă dar nu e de durată. Boicotarea activităților didactice - o încercare politicoasă a oamenilor educați de a trage un semnal de alarmă este insuficientă.
        E nevoie de grevă generală pentru a pune reflectoarele pe haosul creat. Guvernanții “fură” modele occidentale, fără a analiza  efectele devastatoare ale schimbărilor.
         Răspunsul tuturor problemelor este greva cadrelor didactice. Împreună suntem vocea educației!

]]> https://iteach.ro/blog/191852/intalnire-cu-copilaria <![CDATA[Intalnire cu copilaria]]> https://iteach.ro/blog/191852/intalnire-cu-copilaria Sun, 06 Jul 2025 16:04:09 +0300 E vara din nou.
Am pornit pe carari de curcubeie.
Umblu hai-hui prin timp,
Valsez cu razele lunii,
Mă prind în horă ideilor.

A dispărut gravitația.
Pășesc pe tensiuni și crâmpeie de epuizare.
Le las în urmă, mă îndrept spre răsărit.
Descopăr culoare, puritate și sens.

E vară din nou.

]]> https://iteach.ro/blog/188949/sfarsit-de-gimnaziu <![CDATA[Sfarsit de gimnaziu]]> https://iteach.ro/blog/188949/sfarsit-de-gimnaziu Wed, 04 Jun 2025 23:15:08 +0300
              Mai 2025, luna in care selectez fotografii din ultimii patru ani pentru filmul de rămas bun.
            Zâmbesc privindu-i pe “Lipicioși” în ipostaze fel de fel și realizez ca sunt un dar neprețuit prin energia, sinceritatea, naivitatea și bucuria lor. Transmit un vibe pozitiv, insuflându-ne tinerețe și nouă, profesorilor.
                Privindu-i, dau timpul înapoi și văd o preadolescentă iubitoare de lectură, cu zâmbet sfios și visător ( cum spunea colegul meu, Marian). E o elevă care studiază la Școala Generală Nr. 32. Poartă uniforma: o cămașă bleu, sarafan bleumarin iar părul îi este prins în două cozi și are o bentiță albă pe cap. Iubește două materii: limba engleză și limba română. În clasa a opta ține un discurs în sala de sport, cu glasul tremurând de emoție. Pleacă la Galati pentru a studia, dar apoi revine la școala în care s-a format, fiind colegă cu fostii ei domni profesori. Le predă elevilor limba engleză și îi implică în diverse activități, preluând de la ei voia bună și energia. În cancelarie sunt câțiva dintre fostii elevi ai școlii iar mesajul pentru viitorii absolvenți este următorul:
            Întindeți aripile, dragi absolvenți, și zburați către ceea ce vă aduce împlinire! ❤️

]]> https://iteach.ro/blog/188948/pets <![CDATA[Pets]]> https://iteach.ro/blog/188948/pets Wed, 04 Jun 2025 23:13:59 +0300               Ajung acasă. Nici nu mă descalț.Pășesc  pe gresie până la cutia cu recompense. Fiecare pisică, fiecare cățel primește, cu bucurie, batonul mult așteptat. Zâmbesc privindu-le. Nu eu le ofer ci ele îmi înseninează ziua. Oboseala pe care o simt în unele zile de muncă se estompează. Simt iubirea necondiționată a necuvântătoarelor noastre. Le urmăresc jucându-se energic, vorbesc cu ele, le alint, le îmbrățișez.
            Nu degeaba ne-a îndemnat un preot să avem grijă de animale întrucât prezentul este singurul Rai pe care îl au.

]]> https://iteach.ro/blog/187001/pescarusul <![CDATA["Pescarusul"]]> https://iteach.ro/blog/187001/pescarusul Sat, 10 May 2025 20:49:27 +0300   Modernista viziune regizorala! Talentați actori! Tulburător mesaj!
         Piesa “Pescărușul”, după creația marelui dramaturg rus, Anton Cehov, e o incantare pentru suflet.
          Specia umană e fascinantă. Oamenii sunt atât de diferiți. Pot fi “lei, vulturi, potârnichi, cerbi cu coarne inramurate, gâște, păianjeni, pești, stele de mare sau stele ce nu pot fi văzute cu ochiul liber”. Și totuși oamenii au un numitor comun: toți se reunesc pe tărâmul umbrelor.
          Personajele piesei: Nina, Irina, Konstantin, scriitorul Trigorin și celelalte întruchipează simbolic calitățile și defectele umane, dansează frenetic dansul tulburător al vieții, provocând fie accese de râs, fie izvoare cristaline de emoție.
          Iubirea este, permanent, factorul declanșator al acțiunilor îndrăznețe, iar uneori fatale, ale personajelor. Spectatorul este prins în mrejele multor probleme existențiale, întrebându-se ce ar fi viața fără iubire. Poate fi iubirea înălțătoare sau doar nefastă, aducătoare de eșec? Există iubire pură? Irina îl iubește până la jertfa pe Trigorin, sau e doar fascinată de faima scriitorului, acceptându-l înapoi,  in ciuda consumării relației scânteietoare a acestuia cu Nina? 
           Pe de altă parte, bulversantă este atitudinea Irinei față de fiul ei, un tânăr talentat, dar nonconformist. Nu numai ca nu încurajează originalitatea creației fiului ei, dar îl și condamnă, numindu-l “parazit, sarantoc și ratat”, unul din factorii declanșatori ai sinuciderii acestuia.
            Aș revedea oricând piesa, pentru a înțelege și celelalte mesaje profunde.

]]> https://iteach.ro/blog/181701/martisor <![CDATA[Martisor]]> https://iteach.ro/blog/181701/martisor Tue, 04 Mar 2025 17:27:10 +0200 E Mărțișor, miroase-a primăvară,
A soare, a verde și a ghiocei. Pulsează brazda, pomul iara,
Pictând albastru-mov de brebenei.

Natura, pânză-a unui pictor geniu,
Revarsă bucurie, pace, energie,
Doar primăveri țesute -ntr-un deceniu
Ar curge-n oameni visuri-feerie.
 

]]> https://iteach.ro/blog/178390/-cel-care-ma-asteapta---de-parinoush-saniee <![CDATA[“Cel care mă așteaptă” de Parinoush Saniee]]> https://iteach.ro/blog/178390/-cel-care-ma-asteapta---de-parinoush-saniee Sun, 19 Jan 2025 16:54:44 +0200
        A te naște și a trăi în România nu e deloc rău. Mentalitatea românilor nu e deloc înapoiată. E adevărat, nu e la fel de progresistă ca a occidentalilor. Cu toate acestea, femeile au drepturi egale cu bărbații.
         Neșansa lui Masumeh, personajul principal din romanul “Cel care mă așteaptă”, scris de Parinoush Saniee, este faptul ca s-a născut în Iran, acțiunea desfășurându-se în anii ‘80.
        Doar prin comparație realizăm cât de norocoși, mai bine spus norocoase suntem, întrucât avem drepturi care ni se respectă: dreptul la educație, dreptul de a ne căsători cu persoana iubită, dreptul de a munci în domeniul care ne atrage, dreptul de a ne exprima opinia politica și religioasă, dreptul de a purta vestimentația care ne place și ne avantajează.
       Revenind la Masumeh, o adolescentă inteligentă și frumoasă, ne contrariază până la resentimente atitudinea ostilă a propriilor frați față de frumoasa poveste de dragoste a acesteia cu tânărul educat dar timid numit Saeid. Refuzându-i dreptul la fericire, familia o căsătorește forțat cu Hamid, un om cult dar cu fanatice idealuri politice, fără responsabilități de familist. Nici măcar cei trei copii nu îl pot convinge să se dedice și familiei cu aceeași intensitate cu care se dedică idealurilor sale politice. Astfel, Masumeh este nevoită să-și consume toată energia pentru copiii săi și pentru cursurile pe care le urmează pentru a se simți împlinită din punct de vedere al educației, soțul său încurajând-o în acest sens.
          Cel mai intrigant moment al narațiunii este acela în care, la vârsta de 50 de ani, văduva și cu trei copii căsătoriți, frumoasei Masumehi i se refuză din nou dreptul la fericire. Întâlnindu-se cu Saeid după 30 de ani, povestea lor de dragoste înflorește din nou, de data aceasta fiind cerută în căsătorie cu încredere de către Saeid. Din păcate, nu are susținerea niciunuia dintre copiii săi, aceștia dovedind egoism, lipsa completă de empatie și o mentalitate depășită.
         Această lectură poate stârni o furtună de idei și poate îndemna la introspecție. Respectăm drepturile celor din jur, îi acceptăm fără prejudecăți?

]]> https://iteach.ro/blog/178389/-cel-care-ma-asteapta---de-parinoush-saniee <![CDATA[“Cel care mă așteaptă” de Parinoush Saniee]]> https://iteach.ro/blog/178389/-cel-care-ma-asteapta---de-parinoush-saniee Sun, 19 Jan 2025 16:54:44 +0200
        A te naște și a trăi în România nu e deloc rău. Mentalitatea românilor nu e deloc înapoiată. E adevărat, nu e la fel de progresistă ca a occidentalilor. Cu toate acestea, femeile au drepturi egale cu bărbații.
         Neșansa lui Masumeh, personajul principal din romanul “Cel care mă așteaptă”, scris de Parinoush Saniee, este faptul ca s-a născut în Iran, acțiunea desfășurându-se în anii ‘80.
        Doar prin comparație realizăm cât de norocoși, mai bine spus norocoase suntem, întrucât avem drepturi care ni se respectă: dreptul la educație, dreptul de a ne căsători cu persoana iubită, dreptul de a munci în domeniul care ne atrage, dreptul de a ne exprima opinia politica și religioasă, dreptul de a purta vestimentația care ne place și ne avantajează.
       Revenind la Masumeh, o adolescentă inteligentă și frumoasă, ne contrariază până la resentimente atitudinea ostilă a propriilor frați față de frumoasa poveste de dragoste a acesteia cu tânărul educat dar timid numit Saeid. Refuzându-i dreptul la fericire, familia o căsătorește forțat cu Hamid, un om cult dar cu fanatice idealuri politice, fără responsabilități de familist. Nici măcar cei trei copii nu îl pot convinge să se dedice și familiei cu aceeași intensitate cu care se dedică idealurilor sale politice. Astfel, Masumeh este nevoită să-și consume toată energia pentru copiii săi și pentru cursurile pe care le urmează pentru a se simți împlinită din punct de vedere al educației, soțul său încurajând-o în acest sens.
          Cel mai intrigant moment al narațiunii este acela în care, la vârsta de 50 de ani, văduva și cu trei copii căsătoriți, frumoasei Masumehi i se refuză din nou dreptul la fericire. Întâlnindu-se cu Saeid după 30 de ani, povestea lor de dragoste înflorește din nou, de data aceasta fiind cerută în căsătorie cu încredere de către Saeid. Din păcate, nu are susținerea niciunuia dintre copiii săi, aceștia dovedind egoism, lipsa completă de empatie și o mentalitate depășită.
         Această lectură poate stârni o furtună de idei și poate îndemna la introspecție. Respectăm drepturile celor din jur, îi acceptăm fără prejudecăți?

]]> https://iteach.ro/blog/178350/fluturii-sunt-liberi <![CDATA["Fluturii sunt liberi"]]> https://iteach.ro/blog/178350/fluturii-sunt-liberi Sat, 18 Jan 2025 23:20:07 +0200 “Fluturii sunt liberi” este o piesă cu multiple semnificații.
        Don, personajul principal, este un tânăr orb, binecrescut, erudit și sensibil. Copilăria sa, sub aripa hiper protectoare a mamei și binecuvântată de prietenia blândă a tatălui, l-a dezvoltat frumos, din toate punctele de vedere, cu excepția unuia: nu l-a învățat să fie independent.
        Linda, nouă vecină și inimoasă sa prietenă, “i-a deschis ochii” asupra unei alte frumuseți a vieții, cea a provocatoarei independente, ajutându-l să închirieze un apartament, pentru a gusta din dulcea independență. În noua sa locuință, Don se adaptează nesperat de repede, după o lună cunoscând o tânără veselă, nonconformistă și dezinvoltă, vecină sa, Jill. Noua relație se dovedește a fi benefică pentru amândoi, deși mama lui Don nu o aprobă și încearcă să-l convingă să se întoarcă acasă, sub supravegherea sa permanentă. Discuția tensionată, dar sinceră, dintre Jill și mama lui Don este revelatoare pentru ambele. Jill încearcă să se retragă din viața lui Don, temându-se să nu-l rănească, iar mama lui realizează cât de importantă este pentru Don nevoia de libertate.
        Finalul este impresionant. Sinceritatea totală a lui Don, radiografierea puțin brutală a lui Jill sunt devastatoare prin revelația pe care o au amândoi: cei doi au nevoie vitală unul de celălalt. Unul este handicapat fizic iar celălalt este handicapat emoțional. Punctul lor comun este faptul ca sunt amândoi fluturi și vor să fie liberi. Libertatea este rezultatul iubirii neposesive, al înțelegerii persoanei iubite, al sincerității dureroase, al altruismului și perseverenței.
         “Orb este cine nu vrea să vadă.”

]]> https://iteach.ro/blog/177882/-batalionul-6888 <![CDATA[“Batalionul 6888”]]> https://iteach.ro/blog/177882/-batalionul-6888 Sun, 12 Jan 2025 09:54:05 +0200 “Batalionul 6888” este un film de excepție prin emoția pe care o transmite.
În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, un batalion de 855 femei americane de culoare, condus de maiorul Charity Adams, este trimis în Europa, cu o misiune neprevăzută și extrem de dificilă- aceea de a sorta și livra 17 milioane de scrisori către soldații americani implicați în război și către familiile acestora, în șase luni de zile.
Deși au lucrat în condiții precare, confruntându-se cu frigul și discriminarea rasială, cadeții conduși de o mână de fier și-au îndeplinit misiunea în mai puțin de 90 de zile, aducând speranță în sufletele soldaților americani aflați în Europa, pe frontul de luptă împotriva nazistilor conduși de Hitler.
“Batalionul 6888” este un film despre patriotism, onoare, perseverență, disciplină și luptă pentru respectarea drepturilor omului.

]]> https://iteach.ro/blog/177270/-un-veac-de-singuratate <![CDATA[“Un veac de singurătate”]]> https://iteach.ro/blog/177270/-un-veac-de-singuratate Thu, 02 Jan 2025 00:09:09 +0200 “Un veac de singurătate” este un serial - ecranizare a romanului omonim, scris de Gabriel Garcia Marquez.
Nu poate fi considerat doar un bildungsroman. Ar fi prea simplist. Conotațiile sale sunt multiple: istorice, metafizice, privitoare la condiția umană, atracția fizică, conceptele privind spațiul și timpul, esența.
Paradoxal este faptul ca, deși dragostea unește și creează punți de legătură, omul este eminamente singur în periplul său prin univers. În plus, geniile sunt persoane cu destin măreț, dar neînțelese de semenii săi.
O altă conotație profundă privește măreția umană, ce poate decădea brutal, alunecând în nebunie, angoasă și pierderea sensului grandios al cauzei primordiale.
Marquez face și o incursiune politică, abordând confruntarea dintre conservatori și liberali. Scriitorul îi consideră pe politicieni drept persoane egoiste, triviale, avide de putere, persoane care aprobă sau condamnă nedreptatea, în funcție de propriul interes.
În ceea ce privește orgoliul omului, reiese faptul ca poate distruge atât frumoase povești de dragoste, legături familiale puternice, cat și libertatea, pacea și buna conviețuire umană.
Recomand cu convingere “Un veac de singurătate”.

]]> https://iteach.ro/blog/175313/daca-as-putea… <![CDATA[Dacă aș putea…]]> https://iteach.ro/blog/175313/daca-as-putea… Sun, 17 Nov 2024 19:49:45 +0200 E atâta frumusețe în jur încât simt durere prin toți porii…
Mă doare ca nu pot să o inspir până când fiecare părticică din mine să reverbereze recunoștință: recunoștință pentru darul divin întrupat în natura.
De-aș putea, aș umbla desculță-n iarbă și-n nisip, aș mulțumi vântului ce-mi unduiește pletele, aș inhala parfumul înmiresmat al florilor, mi-aș odihni ochii în curcubeele frunzelor în fiecare clipă.
Dacă-aș putea, aș invita soarele să-mi lumineze irisul, să-mi încălzească fruntea, să-mi înflorească zâmbet în umblet.
Dacă-aș putea, aș locui în frunziș, aș asculta concertul păsărilor, aș bea apă de izvor, binecuvântând răcoarea pe care o aduce-n suflet și pe trup.
Daca-as putea, aș împodobi casa cu un elegant buchet de margarete, proaspete și cochete, iar la urechi mi-aș prinde clopoței, vioi și frumușei.
Daca-as putea…

]]> https://iteach.ro/blog/172754/-perfecti-de-cecelia-ahern <![CDATA[“Perfecți” de Cecelia Ahern]]> https://iteach.ro/blog/172754/-perfecti-de-cecelia-ahern Thu, 17 Oct 2024 21:45:59 +0300 “Nu sunt sigură cine ar trebui să fiu dar știu cine sunt.”
Revelator final pentru seria “Defecți- Perfecți” de Cecelia Ahern.
Așa a revoluționat adolescenta Celestine lumea. A fost ceea ce a simțit să fie. Nu s-a supus regulilor impuse ci a fost ghidată de empatie, umanitate, bun simț, înlăturând un sistem defect, bazat pe avariție, interes propriu, lașitate și răzbunare.
Cum a reușit o adolescentă sinceră, profundă, integra, idealistă dar plăpândă să schimbe un întreg sistem? Prin bunătate, inteligentă, perseverență și încăpățânarea de a nu se adapta regulilor inumane.
Aș reciti oricând această serie. M-am întristat ca am terminat-o.

]]> https://iteach.ro/blog/171278/-despre-soareci-si-oameni <![CDATA[“Despre șoareci și oameni”]]> https://iteach.ro/blog/171278/-despre-soareci-si-oameni Thu, 26 Sep 2024 23:31:04 +0300 “Șoareci și oameni”, o piesă de teatru revelatoare prin adevărurile simple, dar de mare impact.
Aparent simpla poveste a lui George și Lenny, doi tineri fără prea multe lucruri în comun, răscolește până la lacrimi sufletul spectatorului prin simpla dar magistrala modalitate de transmitere a mesajului.
Ce-ar fi existența umană fără comunicare? Ce-ar fi omul fără sprijinul moral oferit de aproapele sau? Pustietate, anxietate, depresie.
Replica preferată din piesa “Șoareci și oameni” este: “Nu trebuie să fii deștept ca să fii bun.” Bunătatea este, pe bună dreptate, ridicată la rang de virtute supremă.
Am intuit și păcatul Evei din Paradisul pierdut în această piesă de teatru, o Eva întruchipată în persoana soției lui Curly. Superficialitatea, nestatornicia ei au fost grav pedepsite prin moarte, o moarte care a distrus echilibrul instabil, construit cu efort maxim, de George pentru el și Lenny.
“Despre șoareci si oameni” e o parabolă a societății noastre în care punem sub semnul întrebării standardele de orice fel.

]]> https://iteach.ro/blog/170682/-razboiul-care-mi-a-salvat-viata-de-kimberly-brubaker-bradley <![CDATA[“Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker Bradley]]> https://iteach.ro/blog/170682/-razboiul-care-mi-a-salvat-viata-de-kimberly-brubaker-bradley Sun, 15 Sep 2024 14:25:01 +0300 “Războiul care mi-a salvat viața” este o carte recomandată elevilor de gimnaziu dar poate fi citită la orice vârstă.
Acțiunea se petrece în Anglia, înaintea și în timpul celui de-al doilea război mondial.
Cartea poate fi considerată o cronică despre groaza sădită în sufletul englezilor și al altor popoare europene de psihopatul Hitler și de armata acestuia.
Cu toate acestea, cea mai impresionantă dramă prezentată în “Războiul care mi-a salvat viața” este drama Adei și a lui Jamie, copiii unei femei fără suflet, care nu i-a iubit niciodată.
Impresionante sunt noblețea și umanitatea de care da dovadă Susan, persoana care i-a găzduit pe cei doi copii în Kent, departe de Londra și de pericolul bombardamentelor.
Mesajul principal al cărții este faptul ca iubirea vindecă suflete, întărește relații, clădește idealuri. Iubirea e asul din mâneca al umanității.

]]> https://iteach.ro/blog/170634/-defecti-de-cecelia-ahern <![CDATA[“Defecți” de Cecelia Ahern]]> https://iteach.ro/blog/170634/-defecti-de-cecelia-ahern Sat, 14 Sep 2024 15:59:33 +0300 Nici nu știam până nu am început să citesc cartea “Defecți” ca voi agrea romanele distopice recomandate de fiica mea, Briana.
Consider ca scopul unui roman distopic este de a evidenția nuanțe, adevăruri, profunzimi, prin intermediul exagerării, focusând atenția cititorului asupra a ceea ce este important, asupra a ceea ce este definitoriu pentru om și condiția umană.
Cum am putea pedepsi un om pentru faptul ca a dat dovadă de umanitate? Cum am putea să-l forțăm să mintă cu scopul de a se salva de la stigmatizare? N-ar însemna să-l condamnăm la autodenigrare?
Aștept cu nerăbdare deznodământul!

]]> https://iteach.ro/blog/167208/cartile <![CDATA[Cartile]]> https://iteach.ro/blog/167208/cartile Tue, 30 Jul 2024 08:54:09 +0300 Se spune ca trăiești tot atâtea vieți câte cărți citești. Crești, te dezvolți, razi, plângi, iubești, urăști, admiri, disprețuiești sau aspiri spre noi idealuri.
Câta iubire, câta trăiri, câte revelații îți pot oferi cărțile! Intram in universul fiecăreia, poate sceptici la început, poate avizi de noi experiențe, ne afundăm in firul epic, ne contopim cu personajul preferat, ne oripilam când conștientizam câta cruzime sălășluiește in unii oameni sau ii mulțumim cerului pentru blândețea și bunătatea unor personaje, trăsături care asigura perpetuarea speciei umane pure și adevărate, cultivarea optimismului in oameni.
Recomand cu convingere cartea “Traume ascunse” de Catherine Gildiner, o carte răscolitoare, care îndeamnă la retrospectie, o carte a noilor și revigorantelor începuturi.

]]> https://iteach.ro/blog/165934/revelatie <![CDATA[Revelație]]> https://iteach.ro/blog/165934/revelatie Fri, 12 Jul 2024 15:25:47 +0300 Am calatorit. Am calatorit ori de cate ori am putut. Ma bucur ca am putut. Ce bine am investit!
Am văzut o parte din Italia prima data. Aveam aproximativ 30 de ani. Oameni frumoși, bine legati, relaxați, norocoși. Iubesc Italia maxim!
Am văzut tari occidentale și mi-au plăcut. Sunt oameni care stiu sa-și trăiască viața. Au tot ce le trebuie, mai puțin caldura, omenie, empatie, ospitalitate. Ii admir dar ii și deplâng in același timp. Ratează necontenit sensul existentei. Nu sunt empatici, nu-și iubesc aproapele. Se iubesc doar pe ei înșiși.
Anul acesta am mers in Egipt și am avut din nou o revelație. Când ai puțin, trăiești maxim. Când ai puțin, oferi mult. Când ai puțin, ești empatic.
Am văzut mai multe tipuri de egipteni: egipteni insistenți, hotărați sa profite maxim de turiști, egipteni simpli și demni, care-și oferă serviciile fără sa cerseasca nimic in schimb și egipteni școliți și înțelepți. Ii admir pe toți. Toți oferă atât cât stiu sa ofere. Toți sunt mândri ca sunt egipteni.
Și eu sunt mandra ca sunt românca! ❤️

]]>