Salvați balenele! scria pe un fluturaș pe care l-a primit fiica mea când se întorcea de la școală. Dar, în textul mic de sub titlu, am regăsit strategia de marketing. Oricât de dezamăgitor a fost, fluturașul m-a dus cu gândul la campaniile de tipul Protejați Natura!.
          Natura... Zumzetul albinelor, mireasma toporașilor, vuietul apelor învolburate ale cascadelor, șuierul vântului pe crestele semețe, liniștea peșterilor... Natura este cea care dă viață. Natura este cea care ne bucură cu toate bogățiile ei. Dar tot ea este și cea care se supără uneori... Între om și natură trebuie să fie un echilibru permanent. Dar, cum se împacă acest echilibru cu pasiunea oamenilor moderni pentru beton, sticlă, asfalt, autoturisme? În fiecare zi toți plătim aceste consecințe. Nu este suficient să ne dorim o natură curată, trebuie să ne și implicăm, pentru a putea să călcăm împreună pe ,,culoarul verde al vieții”.
          Ce-ar fi dacă Ziua Pământului ar fi în fiecare zi?, i-am întrebat pe elevii mei. Am primit răspunsuri mici, dar pline de emoții.
          Darurile pe care fiecare persoană le poate face Pământului, gesturile mici, de zi cu zi, pot avea un mare impact asupra mediului. Suntem - cu toții - părți ale unui mecanism numit butterfly effect, în care o mișcare delicată a aripii unui fluture, în munți, poate cauza o adevărată tornadă la câmpie.
          Astfel, educația ecologică în școală trebuie îndreptată spre înțelegere, analiză și sinteză, mai puțin spre teorie și memorare. Profesorul este în același timp omul, prietenul, dar și formatorul elevului. Dacă întrebăm elevii claselor mici care dintre ei vor avea grijă de Pământ, niciunul nu va sta cu mâna neridicată. Tocmai de aceea,
                          Dacă planifici pentru un an, cultivă orez!
                          Dacă planifici pentru un deceniu, plantează copaci!
                          Dacă planifici pentru o viață, educă oameni!,
spune un vechi proverb chinezesc.
          Plecând de la premisa că scopul Eco Educației este acela de a preveni deteriorarea mediului, noi - cadrele didactice - trebuie să folosim orice tip de activitate școlară, științifică, artistică sau practică pentru a realiza educația ecologică.
          Dacă la începutul anilor 1980 problemele de mediu erau considerate ca fiind de domeniul specialiștilor,  acum au devenit probleme concrete, majore pentru umanitate. În 1983, UNESCO, în glosarul de termeni, definea Eco Educația ca fiind un proces educațional care are în vedere interrelațiile omului cu mediul și soluțiile de protejare a acestei valori.
          În septembrie 2015 cele 193 de state membre ale ONU au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, program de acțiune globală în domeniul dezvoltării, program care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economic, social și de mediu și cuprinde cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD).
          Așadar, care sunt lucrurile mici pe care o parte infimă dintr-un mecanism imens le poate face pentru a-i schimba efectele? Acestea derivă din obiectivele pe care Eco Educația le are:
         * formarea respectului față de natură;
         * formarea unei atitudini de protecție a naturii;
         * refolosirea deșeurilor;
         * dezvoltarea unei conștiințe globale.
          Și cum putem face toate acestea lucrând cu elevii mici decât pornind de la  povești, mai vesele sau mai triste, mai educative sau din contră. Totuși, povestea este singura care poate schimba esența lucrurilor, așa cum spunea și filosoful irlandez Kieran Egan: acolo unde există povestea, indiferent de materia de studiu, acolo se nasc subiecte memorabile pentru elevi. Rămâne doar măiestria dascălului, care poate face ca aceste povești să prindă viață și dincolo de paginile cărților.
          Ce-ar fi dacă plantele ar crește precum cea din povestea Jack și vrejul de fasole sau Ridichea uriașă? Copiii nu gândesc nici în  trecut, nici în viitor. Prezentul este tot ceea ce contează pentru ei și trăiesc fiecare clipă, sunt implicați în tot ceea ce fac. De aceea ei trebuie să afle că fiecare putem construi o za dintr-un întreg lanț. Salvarea unei singure zale va schimba cu siguranță destinul întregului lanț.
De aceea, împreună cu elevii, sărbătorim mereu Ziua Pământului și împărțim fluturași, pentru că oamenii trebuie să afle:

                  Știți ce plantăm
                  Când plantăm o pădure?
                  Pentru înalturi
                  Aripi ușoare,
                  Banca din clasă
                  În care ți-e locul,
                  Rigla,
                  Penarul,
                  Caietul
                  Și tocul.

                               Știți ce plantăm
                               Când plantăm o pădure?
                               Umbra,
                               Răcoarea
                               Ce-or sta să ne fure
                               Mâine-n desiș
                               Ori sub cetini
                               De brazi.
                               Iată de ce
                               Facem totul
                               DE AZI.

Bibliografie:
Marșak, S. (1982). Cartea cu multe culori, Moscova: Editura Progress, București: Editura Ion Creangă
http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/despre/