De ce?
       Când copiii întreabă mereu ,,De ce?”, încearcă să afle tot ce este în jurul lor. La început le răspundem răbdători la aceleaşi întrebări,, De ce .....?”, apoi încercăm să ne sustragem răspunsului.  Dacă ne gândim bine şi nouă ni s-a întâmplat la fel şi nu ne-a plăcut. De ce? Şi iată ne-am întors la întrebarea cheie. Ea este cea care ne urmăreşte toată viaţa, cea care ne deschide porţi sau ne îndrumă paşii căte o ţintă.
       Când am devenit învăţător cunoscuţii m-au întrebat ,,De ce?”. De fiecare dată răspunsul era altul: ....pentru că iubesc copiii, .....pentru că îmi plac provocările, ...pentru că a lucra cu oamenii este ceva deosebit, ...pentru că satisfacţia este mare atunci când elevul tău reuşeşte în viaţă, ...pentru că satisfacţia este şi mai mare când spargi bariera neputinţei şi elevul tău reuşeşte să citească deşi are 10 ani când citeşte primele cuvinte. Ai reuşit să faci lumină în jurul tău! Mai târziu m-au întrebat iar: , ,De ce ai rămas în sistem  deşi nimeni nu apreciază ideile tale, munca ta, rezultatele tale?”.  Şi iar am avut mai multe răspunsuri: ...pentru că ceea ce fac mă defineşte şi cred că n-aş putea face altceva, ...pentru că sufletul meu are satisfacţii ce nu pot pot fi măsurate sau explicate, ... pentru că un ,,Sărut mâna, Doamnă!” înseamnă uneori foarte mult, ...pentru că deşi unii aruncă în noi cu pietre, să nu uităm că şi ei au fost elevii unora dintre noi.
       Dacă cineva m-ar întreba azi ,,De ce iTech sau de ce eTwinning?” aş spune că îmi face plăcere să fiu membră a acestei comunităţi pentru că mă învaţă să fiu creativă, mă apreciază pentru ideile mele, mă susţine în proiectele mele, îmi dă ocazia să-mi fac prieteni noi, nu mă lasă să fiu un profesor depăşit de elevii săi şi nici un profesor robot care doar îndeplineşte nişte sarcini. Uneori sunt şi eu un elev care învaţă de la ceilalţi profesori parteneri la curs sau parteneri într-un proiect. Cred că etwinning şi iTeach au intrat în viaţa mea exact când trebuia, mi-au arătat că alegerea de a rămâne învăţător nu e greşită, că pot face ceva deosebit cu copiii din clasa mea, că am colegi valoroşi, cu experienţă şi cu talent, oameni adevăraţi care îşi dedică o parte din viaţa lor copiilor, bucuriilor şi împlinirilor legate de şcoală, indiferent de ţara din care sunt, indiferent de vârsta pe care o au, indiferent de faptul că pentru această activitate nu primesc puncte sau diplome care să le crescă ,,valoarea”.
       ,,De ce....?” Nu vom şti niciodată cu siguranţă, dar vom căuta mereu răspunsul corect. Acesta este de fapt motorul care ne pune în mişcare încă de când suntem copii, şi ne dă puterea de a deveni ceea ce suntem: ,,oameni”.