Învăţământul profesional este neatractiv pentru absolvenţii claselor a VIII-a, iar acest lucru se vede cel mai bine în cadrul şcolilor de profil. An de an, cadrele didactice şi maiştrii se zbat să atragă elevi care să înveţe o meserie

Este şi cazul unui profesor din Tulcea care merge în sate izolate din Delta Dunării, acolo unde copiii care termină opt clase abandonează şcoala. Pentru a veni în ajutorul lor a primit şi sprijinul unui om de afaceri care le oferă elevilor o bursă lunară.

Mihai Tiuliumeanu este profesor şi director adjunct al Liceului Tehnologic „Henri Coandă” din Tulcea, instituţie în cadrul căreia funcţionează şi clase de profesională. În fiecare an, dascălul se chinuie să găsească elevi dornici să înveţe mecanică sau electromecanică.

„Anual, rămân un număr de 20-30 de copii neşcolarizaţi în judeţul Tulcea. Termină clasa a VIII-a şi rămân aşa. Nu pot continua deoarece părinţii lor nu mai au bani să-i trimită la un liceu sau o profesională”, spune profesorul.

Aceştia sunt copiii care intră în atenţia lui. Pentru ei merge la sfârşitul verii în fiecare sat, discută cu ei şi cu părinţii lor pentru a-i convinge să vină la şcoală, să înveţe o meserie. Cei mai mulţi trăiesc în localităţi izolate din Delta Dunării, la care ajungi doar cu barca.

„Mecanica nu atrage pe nimeni. Munca, în general, nu atrage pe nimeni. Merg prin sate, prin şcoli şi vorbesc cu părinţii, dar aud acelaşi lucru: «E o meserie murdară, e cu ulei, cu frig. Pentru copilul meu vreau ceva mai bun». Şi mulţi stau acasă”, spune dezamăgit Mihai Tiuliumeanu.

Aşa se ajunge ca de la an la an să fie mai greu pentru liceu să poată face numărul de înscrieri necesare pentru existenţa acestui învăţământ profesional. Pentru anul şcolar 2020/2021, Liceul Tehnologic din Tulcea a solicitat o clasă cu dublă specializare: 14 mecanici şi 14 electromecanici.

Burse pentru elevii de la profesională

Pentru că majoritatea tinerilor care vin la profesională sunt din satele izolate ale Deltei, dascălul a reuşit să convingă un om de afaceri să instituie o bursă.

Pentru cei 14 elevi care vor dori să înveţe mecanica, Mihai Tiuliumeanu l-a convins pe Ion Luchian, un fost elev al acestei şcoli, să ofere câte 500 de lei lunar (cazare, masă şi transport acasă) pentru fiecare elev. Va face acest lucru în fiecare lună, până când aceştia vor termina profesionala.

„De ce am venit cu ideea de a le da tuturor celor 14 elevi burse? Dacă le dădeam doar la 10, ceilalţi patru copii ce vor zice? Tot eu am venit cu ideea ca în situaţia în care printre ei sunt elevi din oraşul Tulcea, care nu au nevoie de cazare, să le oferim totuşi masa de prânz şi transportul gratuit”, spune omul de afaceri.

Banii se vor da lunar prin intermediul şcolii. 420 de lei este contravaloarea internatului şi meselor, iar cu 80 de lei se vor deconta biletele de transport. Pe lângă cei 500 de lei, elevii de la învăţământul profesional mai primesc o bursă de 200 de lei din partea statului.

Ion Luchian a ales să dea banii prin intermediul şcolii deoarece, în trecut, a ajutat şi alţi copii din sate sărace ale Deltei care, odată ce s-au văzut cu banii în mână, şi-au cumpărat telefoane mobile sau au pierdut sumele la păcănele.

Cu toate că vor primi 700 de lei lunar, deocamdată, doar cinci elevi s-au înscris la profesională pentru anul şcolar care începe în toamnă. „Învăţământul profesional este în colaps. Învăţământul dual este un vis frumos doar pentru oraşele mari, în cele mici, ca Tulcea, nu are nicio şansă. În afară de Şantierul Naval nu funcţionează nimic”, spune cu amărăciune profesorul Tiuliumeanu.

                    
„Consilieri sociali sunt rubedeniile primarilor”

Şi în această vară, dascălul va merge în sate pentru a vorbi cu elevii şi părinţii acestora, în speranţa că vor continua şcoala şi vor învăţa o meserie. Din păcate, instituţiile care ar putea să-l ajute preferă să nu se implice.

„Inspectoratul şcolar centralizează situaţia elevilor care nu mai continuă şcoala şi atât. Anul trecut, am încercat să aduc o parte dintre cei 38 de elevi rămaşi în judeţ neşcolarizaţi”, adaugă profesorul. A reuşit să facă o clasă de 15 elevi, iar acum aceştia sunt plecaţi în Portugalia, în cadrul unui program educaţional (Erasmus), unde vor face câteva săptămâni de practică în cadrul unei companii.

Mihai Tiuliumeanu a apelat chiar şi la sprijinul consilierilor sociali din primării, care ar trebui să cunoască situaţia copiilor ce au abandonat şcoala şi ar putea sprijini demersul Liceului Tehnologic „Henri Coandă” din Tulcea. Doar că s-a izbit de nepăsare, de „rubedeniile primarilor” care ocupă posturile şi nu fac nimic.

„Nu m-a băgat nimeni in seamă. Am făcut anul trecut o adresă prin Direcţia de Protecţie Socială, încercând prin intermediul lor să găsesc aceşti elevi. La primăriile de comune, consilieri sociali sunt rubedeniile primarului”, explică profesorul.

Cea mai mare problemă în această situaţie este lipsa de consiliere şcolară, spune dascălul. Nimeni nu le arată acestor copii şi părinţilor ce abilităţi au, spre ce ar putea să se îndrepte în viitor. „Consilierea şcolară este zero, deşi există consilieri în şcoli. Atunci oamenii se consiliază de la televizor, văd că poţi ajunge vedetă şi fără multă şcoală”.

Pe viitor, profesorul şi-ar dori să găsească şi o companie din Tulcea cu care să facă un parteneriat astfel încât învăţământul şi fie dual (elevii să facă ore de practică în acea companie).

Munca înseamnă onoare şi demnitate

Marian Staş, expert în educaţie, a explicat într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” că în România trebuie schimbată percepţia în ceea ce priveşte învăţământul profesional şi munca, în general. Astfel, lumea ar trebui să înţeleagă că munca înseamnă onoare, profesionalism şi demnitate.

Marian Staş afirmă că „întotdeauna meseria este brăţară de aur“. „Unul dintre motivele pentru care elevii aleg rar sau resping povestea este că şcoala, ca sistem, de fapt, le atrofiază instinctul autentic al muncii. Adică, aşa cum este construit sistemul la ora actuală, îi învaţă să fuşerească, să fie superficiali, să înveţe din 2 în 3”, spune Staş.

Tinerii evită să aleagă şcolile profesionale din două motive, mai spune expertul în educaţie. În primul rând, este atmosfera croită în jurul acestui subiect „şi anume că a face o şcoală profesională reprezintă o condiţie umană de relevanţă secundară sau de statut secundar - ceea ce este foarte prost -, şi al doilea aspect îl reprezintă inadecvarea şi inerţia imensă a sistemului de a crea o ofertă de învăţământ profesional şi vocaţional de secol XXI”, conchide Marian Staş.