Astăzi ...1 Iunie 2021...suntem din nou copii. De fapt, noi, cadrele didactice copilărim zilnic printre zâmbete, inocență, candoare...printre ochi înlăcrimați de dorul părinților și aplauze puternice pentru fiecare faptă bună. Mereu îmi provoc elevii să scrie despre coplilărie. Anul acesa...mai mult...sunt măricei și au ce spune...mai multă experiență, mai mult optimism. Împărtășesc cu dumneavoastră, dragi colegi, câteva rânduri scrise de copii, dând frâu liber creativității...

Copilărie, ce frumoasă ești!

    Mă uit în ochișorii senini și plini de inocență ai frățiorului meu și văd BUCURIE. Aceste două ,,mure coapte” jucăușe reflectă COPILĂRIA, această lume mirifică a viselor, speranțelor și miracolelor... Un dar care ne este oferit și de care ne vom aminti cu drag când vom fi mari.
     Închid ochii și mă las purtată pe aripile copilăriei... Zborul ei de catifea mă duce spre începuturi, spre tărâmul basmelor fără sfârșit...
     Mă văd pășind pragul grădiniței dragi, înconjurată de cântece, jocuri și copii mulți. Zâmbetele noastre împrăștie fericire. În această lume fermecată, duioasă și dulce orice este posibil... Ne întâlnim la orice pas cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, cu balauri cu șapte capete care scot foc pe nas și cu zmei care răpesc prințese din palat.
Acum credem în desaga plină de jucării a Moșului, în iepurașul de Paște care ascunde ouăle de ciocolată în iarbă și ne speriem când auzim că vine ,, Bau-Bau”.
      Din cutia cu amintiri a copilăriei ies la iveală și momentele unice petrecute la bunicii mei. Frumoasele povești spuse la gura sobei, întrecerile pe derdeluș, joaca în iarba moale și deasă, alergatul desculț în ploaia de vară, aroma cireșelor coapte sunt crâmpeie de fericire pură care îmi inundă sufletul. Este o plăcere să urmărești cerul după o ploaie de vară și să te îmbraci în culorile curcubeului, iar în nopțile calde să numeri stelele căzătoare, ce aduc dorințe împlinite. Iar când licăririle licuricilor te orbesc simți că explodezi de bucurie!
     Sub zarzărul bătrân, pe pătura de flori am cunoscut personaje noi: Lizuca și Patrocle din ,,Dumbrava Minunată”, pe Fram, ursul polar dar și pe Harry Potter care m-au invitat în lumea lor plină de mister și alături de care am încercat să găsesc elixirul copilăriei veșnice.
     Copilăria este singurul moment al vieții în care trăim totul la intensitate maximă, în care plângem și râdem în același timp, în care ne supărăm și iertăm după câteva momente, în care suntem singuri și totodată cu toată lumea. Este o rază de soare, un zâmbet, un vis, e veselie, e o adevărată comoară.
    Acest timp minunat nu se va mai întoarce niciodată, de aceea trebuie să ne bucurăm din plin de tot ce ne oferă și să ne lăsăm fermecați de zânele cu baghete magice și de piticii cu bărbi de cleștar.

Daria Rotaru, clasa a IV-a C

Frumoasă ești, copilărie

       
       Într-o dimineață minunată, pe când soarele blând începea să se reverse peste grădina de flori a mamei, iar eu stateam pe terasa garnisită cu mușcate roșii ca focul și citeam cu nesaț din cartea "Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, deodată, am auzit un glas cristalin de copil, strigând :
       - Ana, Ana ! Hai la joacă !
Era prietenul meu Ilias. Am fugit repede la poartă și l-am poftit pe terasă. Când a văzut ce carte citeam, m-a întrebat :
       - Ana, ce înseamnă pentru tine copilăria ?
       - Pentru mine copilăria este un tărâm magic, plin de culoare, parfum, bucurie și frumusețe, numit Regatul Copilăriei. Peste acest regat domnește o regină care are trei fiice : pe cea mai mare o cheamă Imaginația, pe cea mijlocie o cheamă Bucuria, iar pe mezină o cheamă Inocența. De fiecare dată când vei intra pe acest tărâm magic al copilăriei vei întâlni copii plini de veselie, ai căror priviri aruncă sclipiri de diamant, fiind lipsiți de griji, necazuri și alte neajunsuri. Aici, totul este posibil și nimic nu pare greu de realizat. În această lume mirifică din care lipsește tristețea, buzele copiilor știu doar să râdă, iar sufletele lor zboară precum futurii suavi în lumina caldă și diafană a soarelui de primăvară. Inocența cu care copiii își trăiesc copilăria este la fel ca gingășia prin care florile gustă din splendoarea vieții.
       Atunci când vorbesc despre copilărie, primul meu gând este legat de cel mai frumos lucru pe care îl are orice om pe această lume : mama. Zâmbetul ei cald și protector m-a întâmpinat de la primele secunde de viață. Glasul ei liniștit mi-a deslușit multe neînțelesuri, mi-a șoptit povești seară de seară și mi-a deschis drumul spre calea viselor frumoase. Chipul ei luminos mi-a călăuzit pașii până acum, pe drumul copilăriei și știu că la fel va face și de acum încolo. Pentru copilăria mea și pentru mine, mama a fost și este exact ceea ce sunt razele soarelui pentru petalele plăpânde ale unei flori : viață și speranță.
      Dacă ar fi să alipesc cuvântului copilărie termenul bunătate, în fața ochilor minții, precum o icoană, îmi apare chipul blând al bunicii. Zilele însorite petrecute cu ea pe aleile parcului străjuite de teii cei falnici, a căror trunchiuri groase și scorburoase păreau că ascund doar povești cu zâne în ei sunt imagini vii pe care nu le voi uita nicicând și care mă fac acum să zâmbesc. Grija cu care m-a crescut bunica când eram mică și m-a ajutat să devin dintr-o "franzeluță", așa cum mă alinta ea, o frumoasă domnișoară, mi s-a întipărit adânc în minte. La fel și mirosul plăcintelor cu brânză, al cozonacilor pufoși și a sarmalelor aburinde în foi de varză pe care le făcea cu dragoste pentru mine, îl voi simți mereu în nări.
      Copilăria nu ar fi completă fără primii ani din viața de elev, perioadă în care doamna învățătoare, Zâna Înțelepciunii, așa cum am numit-o eu, s-a străduit din răsputeri să ne educe și să ne formeze, în funcție de aluatul din care eram constriți fiecare. Școala rămâne un capitol special din lumea copilăriei mele, o etapă plină de bucurii și împliniri, mai ales că eu acum termin clasa a IV-a și urmează să mă despart cu regret de Doamnna mea cea dragă și o parte din colegi.
Copilăria va rămâne mereu proaspătă în memoria mea și va fi întotdeauna un reper despre ce înseamnă fericirea. Atâta timp cât voi purta în suflet o bucățică din copilăria mea fericită și lipsită de griji, cred că-mi voi putea păstra inocența, căldura sufletească, bucuria și bunătatea, indiferent de încercările prin care mă vor purta valurile vieții.

      Ar mai fi multe de spus, dragul meu Ilias, despre copilărie, dar, din păcate, acum trebuie să plec, căci mama mă așteaptă să mergem în oraș pentru a-mi cumpăra o rochie albă cu care voi merge la banchetul de final de clasă a IV-a.

Vlașcu Alexandra - clasa a IV-a C
Școala Gimnazială Nr.7 Botoșani
 

Copilărie- începutul fericirii

       Copilăria!Inoncență, vise, speranțe!
Poate uita cineva minunații ani ai copilăriei? Ea e un dar care ne este oferit și despre care ne vom aminti cu drag atunci când vom fi mari.
Copilăria este un tărâm magic. Nu se știe când și unde începe și nu știm când și unde se termină. Este o lume fermecată, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de DUMNEZEU și de toate tainele existenței. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu șapte capete, cu zgripțuroaica cea haină, putem fi vrăjitori sau zâna cea bună, eroi din filme sau benzi desenate. Închidem ochii și, ca prin minune, ajungem în Dumbrava minunată, alături de Lizuca și Patrocle sau în minunata lume a Vrăjitorului din Oz.
      Copilăria este singurul moment al vieții în care trăim totul la intensivitate maximă, în care ne supărăm și iertăm după câteva momente, în care suntem singuri și totodată în toată grija lui DUMNEZEU. Este o rază de soare, un zâmbet, un vis, e veselie, e o adevărată comoară.
      De aceea trebuie să ne bucurăm din plin de tot ceea ce ne oferă copilăria, deoarece ea nu se mai întoarce NICIODATĂ.

Ecaterina Bernat, clasa aIV-a C
Școala Gimnazială Nr.7 Botoșani