Numită şi Vinerea Paştelui, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor, este o zi de mare doliu pentru întreaga creştinătate, deoarece în această zi a fost răstignit şi a murit pe cruce Domnul Iisus Hristos, spre mântuirea întregii omeniri.
    Profundă zi de doliu, tăcere și meditație, prin slujbele ținute, biserica ne aduce aminte de patimile Mântuitorului, ce a fost scuipat, batjocorit și răstignit între doi tâlhari. Această zi este cinstită în mod tradițional prin participarea la Prohodul Domnului, slujbă ce se ține în toate bisericile creștine în această seară.
     Femeile în vârstă de la sat ţin post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, iau anafură de la Sfânta Biserică.
   Conform tradiției populare, în zorii zilei, casa se afumă cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gânganiile și lighioanele să nu se apropie de ea.
    Dacă plouă în Vinerea Mare va fi un an bun și mănos, iar în cazul în care nu plouă, anul nu va fi unul roditor.
     Dacă te scufunzi în Vinerea Mare în apă rece de trei ori, vei fi sănătos tot anul.

    Femeile nu coc în Vinerea Mare cozonaci, pâine, sau orice altceva, de teamă să nu ardă mâinile Maicii Domnului.
    În Vinerea Mare femeile nu cos, ca nu cumva să orbească.

    Femeile nu torc, nu țes și nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri.

 www.youtube.com/c/IosifCiunterei

👉 www.youtube.com/c/IosifCiunterei 👈

În România, din 2005, pe 23 aprilie nu se sărbătoreşte numai ziua cărţii, ci şi ziua bibliotecarului.

     Cartea și Biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una cu alta, ba mai mult se completează în așa fel, încât una fără alta nu poate viețui.
S-au dat diferite definiții cărții, i s-au închinat poezii și cugetări pe tot globul, unele poetice, metaforice, altele sobre, didactice. Iată o definiție metaforică aparținând lui Mihail Sadoveanu: cartea este „acea putere fără moarte care mișcă umanitatea înainte, în progresul ei necontenit”. Reținem din această formulare rolul funcțional, social al cărții. O altă cugetare despre carte aparține lui Nicolae Iorga: „O, sfintele mele cărți... pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, om adevărat”.

Şi dacă tot este despre cărţi, iată colecţii speciale

https://www.facebook.com/SpecialCollectionsBCU/

Sursa:

1. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-ce-sarbatorim-ziua-cartii-pe-23-aprilie

2. https://www.facebook.com/SpecialCollectionsBCU/

     În ceea ce privește educația rutieră, se constată că situațiile din traficul rutier sunt foarte diverse ca tipuri și trebuie bine cunoscute. Orele de educație rutieră pot transmite elevilor nu numai reguli rutiere generale, dar îi pot atenționa asupra unor situații rutiere specifice unor anumite localități sau zone urbane sau rurale în care aceștia trăiesc.

      Un studiu din anul 2017 realizat cu copiii  arată că peste 37% dintre elevi nu știu când trebuie să se adreseze polițiștilor, iar 30% dintre copii nu știu culorile semaforului și când trebuie să traverseze.

     Norvegia a încheiat anul 2016 cu zero victime în rândul copiilor. Printre altele, autoritățile au pus acest succes și pe seama educației rutiere în scoli și a utilizării scaunelor pentru copii, în mașină.

      Un argument mai puternic pentru susținerea orelor de educație rutieră în scoli nu credem că există.

Pentru a vă  fi de folos găsiţi o fişă de lucru, mai precis un aritmograf şi câteva poveşti pe pagina

https://www.facebook.com/Ora-de-Educa%C8%9Bie-rutier%C4%83-pentru-profesori-copii-%C8%99i-p%C4%83rin%C8%9Bi-150143668953413/

https://www.facebook.com/Ora-de-Educa%C8%9Bie-rutier%C4%83-pentru-profesori-copii-%C8%99i-p%C4%83rin%C8%9Bi-150143668953413/

       În învăţământul profesional şi tehnic  elevii aplică cunoștințele teoretice în practică, ceea ce sistematizează formarea de competențe. Coordonarea dirijării pedagogice şi a activităţii independente a elevului, fiind abordate complex, pot fi implementate şi transpuse cu uşurinţă în metodele interactive. Eficienţa realizării obiectivelor pedagogice prin intermediul metodelor interactive vine din mijloacele utilizate la ore, imagini, videouri didactice, soft-uri educaționale, PPT-uri, precum și interacțiunii elev-profesor, profesor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-elev, grup-grup.
        Predarea/învăţarea în vederea obținerii unor rezultate constructive din partea elevilor presupune cunoaşterea şi utilizarea unui sistem de strategii, metode, procedee şi tehnici didactice. Abordarea metodelor active în învăţământul profesional tehnic îşi demonstrează valoarea şi eficienţa prin feedback, ce reflectă un climat psihologic favorabil și grad sporit de asimilare a informației noi în cadrul orelor, unde rolul profesorului este asigurarea funcționalității optime a procesului instructiv-educativ. Opţiunea pentru o anumită metodă de învăţare este influenţată de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt: obiectivele orei, categoria de elevi, conținutul materialului predat, mijloacele de învățământ disponibile.
       Cubul –este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, atât pentru fixarea şi consolidarea cunoştinţelor cât şi în evaluare.
Studiu de caz:
Modulul II: REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DE MOBILIER
Unitatea de învățare: Mijloace  şi reguli generale de reprezentare a produselor din mobilier
Titlul lecţiei: Reprezentarea vederilor
PROFESOR : JAPALELA VERONICA
Clasa:IX  învâţâmânt profesional şi tehnic

METODA CUBULUI
Aruncaţi cubul şi răspundeţi la întrebarea de pe faţa aşezată la partea superioară. Din această metodă veţi reuşi să vă consolidaţi mai bine cunoştinţele    legate de   modul de  reprezentare a vederilor .

CUBUL 1
Faţa 1.
1. Câte vederi de reprezentare cunoaşteţi?
Pentru orice produs de mobilier sunt 6 vederi de reprezentare
Faţa 2.
2. Care sunt vederile de reprezentare?
Vederile de reprezentare sunt: din faţă, de sus, de jos,  laterală stânga, laterală drepta şi din spate
Faţa 3
3. Care vedere se realizează prima?
Prima dată realizăm vederea din faţă.
Faţa 4.
4. Unde se aşează vederea laterală stânga?
Vederea laterală stânga se aşează în partea dreaptă a vederii din faţă.
Faţa 5.
5. Unde se aşează vederea laterală dreapta?
Vederea laterală stânga se aşează în partea stângă a vederii din faţă.
Faţa 6.
6. Unde se aşează vederea de sus?
Vederea de sus   se aşează în partea de jos a vederii din faţă.

CUBUL 2
Faţa 1.
1. Unde se aşează vederea de jos?
Vederea de jos   se aşează în partea de sus a vederii din faţă?
Faţa 2.
2.  Ce fel de linii se folosesc la realizarea vederilor?
La realizarea vederilor se folosesc linii continue groase.
Faţa 3
3. Ce fel de linii se folosesc între vederi ?
Între  vederi se folosesc linii continue subţiri?
Faţa 4.
4. Ce desen realizăm înainte de relizarea vederilor?
Desenul de perspectivă.
Faţa 5.
5. Ce vedem în desenul de perspectivă?
Vedem 3 feţe ale produsului?
Faţa 6.
6. Care este scopul de realizare a vederilor?
Scopul de realizare a vederilor   este de a identifica toate reperele produsului.

           Prin folosirea acestei metode în cadrul orelor de specialitate în învăţământul profesional şi tehnic am constat o serie de avantaje:
- Elevii şi-au dezvoltat capacităţile de analiză, sinteză, aplicare, transfer şi  argumentare;
- Elevii şi-au format o imagine globală asupra problemei abordate;
- Elevii au înţeles mai bine problema abordată, având în vedere cele şase perspective luate în calcul;
- Elevii au fost mai motivaţi  pentru participarea la activitate;
- Elevii au fost mai activi;
- Elevii şi-au dezvoltat  capacităţile de comunicare.
       

       Metodele de predare-învăţare-evaluare interactive centrate pe elev contribuie eficient la formarea personalităţi creative, inovatoare, uşor adaptabile la condiţiile în continuă schimbare a societăţii.

Bibliografie:
1. CĂRTĂLEANU, T., COSOVAN, O. Formarea de competențe prin strategii didactice interactive. Chişinău: Pro Didactica, 2008.
2.CERGHIT, I. Metode de învăţământ. Iaşi: Editura „Polirom”, 2006.
3.OPREA, Crenguța-Lăcrămioara. Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice. București: Editura Didactică și Pedagogică,ediția I în 2006, ediția a II-a în 2007, ediția a III-a revizuită și adaugită, în 2008, ediția a IV-a, 2009.
4. Păcurari. O., Strategii didactice inovative. Editura Sigma, 2003.

Rolul consilierului este de a depista tulburările menționate. Și de a face un plan de intervenție care poate să includă :

tratamentul medicamentos recomandat de un medic (dacă este cazul)
intervenția individuală a copilului
intervenția individuală cu părintele
educarea părinților și a profesorilor în ce privește natura tulburării și mobile în care pot aborda copilul sau adolescentul pentru a reduce stomatologia.
A . Descrierea și diagnosticul tulburări de atenție și hiperactivitate

ADHD (din engleză – Attention Deficit and Hyperactivity Disoder) – tulburarea de atenție și hiperactivitate – este o tulburare caracterizată prin dificultăți de atenție și concentrare,  hiperactivitate (agitație) și impulsivitate. Copiii și adolescenții cu ADHD (tipul în care predomină hiperactivitatea/ impulsivitatea)  au dificultăți la nivel de :

comportament
relații sociale
funcționare cognitivă
funcționare fizică
funcționare emoțională
1. Comportament.  Majoritatea copiilor și adolescenților depistați cu ADHD sunt legate de imposibilitate și distractibilitate.  Ei sunt neobosiți și nu pot sta în loc nici pentru o perioadă scurtă de timp. Vorbesc mult și o dificultăți în amânarea recompensei. Își asumă multe riscuri și sunt predispuși se face accidente sau a fi victime ale accidentelor.

2. Relații sociale. Copiii și adolescenții cu ADHD au dificultăți în a-și face prieteni și în a respecta regulile sociale. Le este greu să respecte sentimentele, drepturile și proprietatea obiectelor care aparțin celorlalți. Sunt deseori agresivi, dominanți și de aceea nu sunt  agreați de colegi. Ei nu interiorizează regulile de conduită socială  și nu respectă regulile jocurilor și au dificultăți în așa așteptăm rândul la joc de aceea nu sunt preferați de parteneri de joacă.

3. Funcționarea cognitivă. Copiilor cu ADHD le este dificil să se concentreze și au în deficit în ce privește memoria de scurtă durată. S-a constatat lipsa abilităților de a anticipa consecințele acțiunilor. Stilul de învățare și care se bazează pe modalitatea senzorial tactil kinestezică și cea vizuală are eficiența cea mai mare.

4. Funcționarea fizică. toleranta mare la durere combinată cu asumarea unor riscuri Extreme pot constitui un pericol pentru integritatea fizică. persoanele cu adevărate pot fi alergice la diferite alimente. Aceste dificultăți trebuie văzute și din prisma prezenței unor alte tulburări asociate cum ar fi depresie tulburări de învățare anxietatea etc.

5. Funcționarea emoțională. Emoțiile sunt extrem de fluctuante-  copilul sau adolescentul trece rapid de la o stare de deprimare la una de exaltare și invers. Pot fi prietenoși sau foarte ostili. Au o toleranță redusă la frustrare și i pot manifesta crize de nervi. Din cauza dificultăților de relaționare sau asocierii tulburării ADHD cu stări depresive, pot avea o imagine de sine negativă.

B. Intervenția în ADHD

1. Tratamentul medicamentos
în ADHD este recomandată medicația  stimulantă, efecte pozitive în  70 -85% din cazuri. Se pot observa ameliorări în ceea ce privește simptomele de in atenție impulsivitate precum și creșterea performanțelor școlare bunătățile a relațiilor și atenuarea comportamentelor agresive.

Consilierul nu este implicat în decizia legată de tratamentul medicamentos dar are un rol foarte important în a căuta resurse pentru aceasta și în monitorizarea efectelor  medicației prescrise.

2. Metodele nemedicamentoase
Medicamentația psihostimulante este considerată ca fiind cea mai eficientă în tratamentul la ADHD, dar aceasta este recomandată a fi însoțită și de alte strategii de intervenție. Câteva modalități utilizate sunt:

consiliere familială,
training-ul pentru părinți,
învățarea unor abilități sociale- rezolvarea conflictelor, rezolvarea de probleme, controlul mâniei, însușirea unor abilități de comunicare, transformarea gândurilor nesănătoase în gânduri sănătoase,
modificări cognitiv comportamentale
utilizări unor modalități eficiente de management al clasei și de organizare a instrucției.
Rolul cadrului didactic în abordarea tulburărilor de atenție și hiperactivitate (adaptat după Murro, Kottman, 1995):
1. Structurarea activităților desfășurate la nivelul clasei. Regulile și consecințele nerespectării lor trebuie cunoscute de elevi.
2. Organizarea mediului din clasă astfel încât stimulii distractori să fie vizitați cât mai mult cu putință (copilul cu ADHD trebuie să fie așezat cât mai aproape de catedră și mai departe de fereastră).
3. Sarcinile date în clasă trebuie împărțite în unități mici astfel încât copiii să aibă cât mai multe recompense imediate și feedback. Perioadele de concentrare trebuie să alterneze cu cele în care copiii se pot mișca pot vorbi și pot executa activități cât mai dinamice.
4. Copiii trebuie încurajați când manifestă aproximări ale comportamentului  dorit sau în situațiile de eșec.
5. Trebuie să primească responsabilități care să le dezvolte abilitățile de lider și încrederea în capacitatea lor de a urma instrucțiuni.
6. Este de preferat să le permitem să se deplaseze pe arii restrânse cu condiția de a nu deranja. Acești copii se pot concentra mai bine dacă nu trebuie să depun eforturi pentru a sta liniștiți. Este bine să valorificăm modalitatea kinestezică de învățare.
7. Instrucțiunile trebuie formulate clar și concis, este mai ușor  dacă ele sunt exprimate atât verbal cât și prin imagini.
8. Sarcinile dificile trebuie alternate cu cele ușoare și sarcinile obositoare cu cele relaxante.
9. Să facem din cerințele școlare provocări în care copiii să se implice din curiozitate sau interes (să dovedească faptul că își pot depăși performanța anterioară să câștige un concurs).
10. Să comunicam cu părinții despre evoluția copilului pentru a informa și educa în legătură cu modul în care îl pot ajuta pe copil. Nu îi responsabilizăm pentru ceea ce se întâmplă în timpul orelor de la școală (în acest interval de timp părintele nu își poate asuma responsabilitatea controlului comportamental).
11. Putem folosi umorul în interacțiunea cu copiii ce prezintă ADHD.
12. Trebuie să apreciem creativitatea și îți continui spontaneitatea lor atunci când avem ocazia.

Eficiența acestor intervenții depinde de utilizarea unor metode combinate de către toți cei care interacționează cu copilul (adolescentul) și de asigurarea unui mediu sportiv care se permită învățarea comportamentelor dezirabile și prevenția actelor antisociale

Bibliografie
Consiliere psihologică (note de curs). Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Cucu-Ciuhan, Geanina (2001). Psihoterapia copilului cu hiperactivitate.

Consider că primul pas care trebuie făcut este că părinții sau cei care au în grijă trebuie să consulte un specialist familiarizat cu sindromul hiperactivității. Prima întrebare care se pune în legătură cu această problemă este:

– Ce anume cauzează hiperactivitatea?

Mulți cercetători afirmă că este vorba despre o serie de deficiențe cerebrale și analizează în detaliu dacă nașterea a fost dificilă, prematură, dacă anterior copii au suferit boli cerebrale infecțioase sau alte boli. Cercetările lor au rămas însă fără rezultat.

Există posibilitatea ca hiperactivitatea unor cazuri să se datoreze unei slabe funcționări cerebrale. O concluzie este că gradul de activitate este un factor variabil de la o persoană la alta fiind determinat până la un punct de familie de proveniență. În prezent, nu există modalitatea de a reveni evoluția sugarilor agitați în copii hiperactivi. Au fost găsite o serie de metode atât medicale cât și psihologice prin care putem ajuta copiii și părinții să-și amelioreze viața continuă și se evite o serie de eșecuri ce ar putea conduce la dificultăți mai serioase emoționale și la afectarea personalității.

A doua întrebare care se pune destul de frecvent este:

– Ce este hiperactivitatea?

Prin hiperactiv se înțelege o persoană care este în general mai activă decât media pentru un mod lipsit de finalitate comparativ cu alte persoane de aceeași vârstă în situații obișnuite: în timpul lecturării, la studiu, la somn, la masă sau la alte activități. Hiperactivul pare mereu în mișcare.

Copiii cu această tulburare sunt incapabili să își concentreze atenția asupra detaliilor sau pot face erori prin neglijență în efectuarea temelor școlare sau a altor sarcini. Activitatea este adesea dezordonată, efectuată neglijent și fără un plan bine gândit. Deci au dificultăți în a-și menține atenția asupra unor sarcini sau activități de joc și consideră că este greu să persiste în efectuarea sarcinilor până la realizarea lor. Adesea, ei par ca și cum a fi cu mintea în altă parte ca și cum nu ar asculta sau nu ar  auzi ceea ce li se spune.

Manifestări comportamentale. Acești copii evita de regulă ori au o puternică aversiune față de activitățile care necesită autoexigență și efort mental sau care necesită capacități organizatorice ori o concentrare susținută cum ar fi temele pentru acasă sau lucrările scrise.

Hiperactivitatea se poate manifesta prin foi sau răsuci, prin a nu rămâne așezați când este de dorit să o facă, prin alergat sau cățărat în situații în care acest lucru este inadecvat, prin a avea dificultăți în a se juca ori în a se angaja cu calm în activități distractive, prin a apărea adesea că se afle în continuă mișcare ori ca și cum ar fi împinși de un motor sau prin a vorbi excesiv de mult.

Ei au dificultăți în a rămâne așezați, se ridică frecvent în picioare, se răsucesc pe scaun, se joacă cu diverse obiecte, bate din palme, își pendulează picioarele , fac zgomot în timpul unor activități care ar trebui să se desfășoare în liniște.

Hiperactivitatea scade de obicei pe măsură ce copilul crește (mai ales atunci când este moderată) și nu se manifestă în orice situație.  De  obicei, ea încetează la pubertate.

În concluzie, un copil hiperactiv își epuizează părinții, aceștia având nevoie de suport și îndrumare de la începutul tratamentului mai ales că uneori comportamentul copilului este „dificil de strunit”.

Modalități de modificare și ameliorare a comportamentului copiilor hiperactivi

1. Copiii au nevoie de încurajare constantă. Aceasta înseamnă că trebuie să oferim copiilor o recompensă (care poate fi un cuvânt de laudă, o bomboană sau pur și simplu aprecierea bine sau corect) după fiecare sarcina îndeplinită, fie ea destul de mică. dacă nu i se oferă o formă de recompensă copii și vor pierd repede interesul pentru muncă și vor trage concluzia că nu au lucrat bine.

La fel de important este ca lauda sau recompensa să urmeze cât mai repede posibil după ce copilul a făcut bine un lucru pentru că este parcă legătură logică între cele două elemente și să știe că recompensăm  pentru rezultatul corect obținut la problema rezolvată și nu prin urletul victorios pe care la scos la un minut după rezolvarea problemei. Tot așa, copilul trebuie să afle când nu a făcut bine ceva nu prin ceartă sau reproș ci pur și simplu spunând că nu a procedat corect. Aceasta îl va ajuta pentru mai mult timp pe copilul hiperactiv să devină mai conștient de acțiunile sale și îl va stimula în autocontrol. Copilul hiperactiv are nevoie de apreciere constantă  a performanțelor sale pozitive.

2. Copiii  hiperactivi au nevoie de explicații mai detaliate pentru fiecare element nou de învățat, până ce îl asimilează. Mai avem un avantaj că el uită și ne iartă repede dacă din când în când ne pierdem răbdarea.

3. Copiii hiperactivi am nevoie să li se repete instrucțiunile de mai multe ori mai ales când sarcină este complexă. Trebuie urmăriți și să li se repete  ce au de făcut pas cu pas, deoarece ei nu lucrează elaborat.

4. Trebuie să evităm pe cât posibil certurile cu copiii hiperactivi, trebuie se aplică numai reguli pe care le putem impune, susține, repeta și a argumenta cu calm. Odată ce am stabilit în mod ferm că un lucru trebuie făcut sau nu trebuie să insistăm și să ne păstrăm un comportament constant.

5. Trebuie să stimulăm orice aptitudine a copilului hiperactiv pentru a înlesni cât mai multe succese. Deseori, copilul hiperactiv dorește să realizeze lucruri care depășesc posibilitățile ca să se afirme în fața lumii.

6. Este recomandat să evităm pedepsele ca atare , învățându-l pe copil cauzele și efectele unor acțiuni.

7. Nu renunțați niciodată! În experiența noastră, este una dintre cele mai frecvente probleme cu care aproape toți părinții se confruntă într-un moment sau altul. Doar prin perseverență se poate rezolva o problemă considerată la început imposibilă! Gândiți- vă că pentru fiecare copil va fi cu atât mai greu să se descurce fără ajutor dacă dumneavoastră ați fi obosit ori vă lăsați copleșiți de dificultăți. Aveți nevoie de încredere și cald pentru amândoi!

Tratarea diferenţiată reprezintă garanţia obţinerii unor rezultate deosebite în munca cadrelor didactice, în atingerea maximului de potențial al elevilor și în formarea lor ca oameni. „Omul este un mic univers”, spunea Heraclit, şi de aceea trebuie să cunoaştem bine copilul pentru a contribui la evoluţia lui firească.

Învăţătorul este managerul clasei pe care o conduce. El formează elevii în cadrul unui proces educaţional în care instruirea îşi are locul bine determinat, dar nu preponderent. El va trebui să-şi formeze, în timp competenţele manageriale şi să dezvolte la clasă anumite tipuri de relaţii, care să favorizeze cunoşterea elevilor şi tratarea lor diferenţiată. Prezentarea separată a acestor relaţii este didactică, în realitate ele acţionând sincronic şi integrat.

1. Relaţii de comunicare cu elevii, care presupun folosirea diferitelor canale şi limbaje ce conduc la cunoaşterea acestora. Aceste relaţii având la bază punerea copilului în situaţii de comunicare, antrenându-l într-o interacţiune comunicativă, şi îşi vor dovedi eficienţa dacă vor depista cauzele pentru care elevii se manifestă diferit. Prin urmare, nu ne vom grăbi să „etichetăm” elevii până când, pe baza unor astfel de relaţii, care cer mult tact și timp, nu-i vom determina „să se dezvăluie”, pentru a interveni adecvat.

2. Relaţii de educaţie, prin care învăţătorul solicită elevul în mod activ pentru propria dezvoltare, cultivându-i încrederea în sine,prevenind „descurajarea timpului” (Învăţămantul primar 1-2, 1996, pag.9). Depinde de învăţător în ce mod stimulează spontaneitatea, iniţiativa, creativitatea, acţiunea elevilor sau înlătură timiditatea și temerile lor, dezvoltând o motivație favorabilă formării acestora.

3. Relaţii de responsabilitate, în contextul cărora învăţătorul răspunde pentru deciziile sale – spre exemplu, dacă mai parcurge etapele însuşirii sunetului şi literei, din moment ce elevii ştiu să-l citească, dacă îl trece pe elev într-o grupă sau alta în funcție de evoluția lui, dacă amână notarea, contrar prevederii din regulament privind notarea în „mod ritmic” până când va considera că elevul poate fi notat etc. Dezvoltarea  responsabilităţii la elev este o altă latură a aceloraşi relaţii, care favorizează transpunerea în practică a tratării diferenţiate ,elevii primimd sarcini, responsabilitaţi, în funcţie de ce poate face fiecare.

4. Relaţii de putere, înţelegând prin aceasta „puterea” de a influența comportamentul unui grup (clasă), al unui individ (elev), pentru ca acesta să realizeze ceva.

De multe ori, ne întâlnim cu refuzul unor elevi de a se spune unor cerinţe educative. Învăţătorul are nevoie de mult tact pentru a-i influenţa, pentru a-i motiva pentru activitate, dându-le satisfacţia că ei sunt inițiatorii unor acţiuni. Privind tratarea diferenţiată din acest unghi, al managementului educaţional, interrelaţiile din grupul clasei vor favoriza evoluţia fiecărui elev după puterile lui.

Tratarea diferenţiată presupune o proiectare atentă şi dinamică, pentru care nu se pot da reţete.

Este indicat să pornim întotdeauna de la „punctele forte” ale elevilor şi ale noastre ca îndrumători, cum ar fi: ce ştie elevul, ce poate să facă, spre ce are înclinaţii, de ce abilităţi didactice dispunem. După aceea, trebuie să avem în vedere „slăbiciunile elevilor”, pe care să le îndreptăm: ce nu ştie, ce n-a înţeles, ce nu reuşeşte să facă, ce „prag” nu poate să depăşească, ce nu pot eu, învăţătorul, să fac. Un alt reper în proiectare îl reprezintă „oportunităţile” pe care ni le oferă „mediul”: sprijinul părinţilor, psihologului, logopedului, auxiliare pe care se pot baza, mijloacele de învăţământ ce ne pot ajuta.

Gândind fiecare lecţie prin secvenţa ei, dând fiecărui elev sarcini pe măsura posibilităților lui, dar şi sporite treptat, spre a-l determina la un efort sporit, vom reuşi să-i sprijinim pe toţi elevii în procesele complexe de învăţare.

Se poate aprecia, în concluzie, necesitatea organizării procesului de educație şi a desfăşurării activităţii şcolare în mod adecvat trăsăturilor caracteristice unor grupuri de şcolari şi chiar specific fiecărui elev. Ideea modelării şcolii după elev, în perspective realizării idealului educaţional, şi nu adaptarea elevului la o şcoală arbitrar concepută, este dominantă în strategia determinării structurii învăţământului, a conţinutului sau şi a metodologiei didactice.

BIBLIOGRAFIE:

Radu,I.,T., Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii, E.D.P, Bucureşti. 1978.
Rizescu,I.,M., Diferenţierea activităţii cu elevii din ciclul primar în cadrul lecţiei, E.D.P., Bucureşti, 1976.
Învăţământul primar, nr.4/2004.
Învăţământul primar, nr.3,4/2005.

1. Titlul activității                   „ALBĂ CA ZĂPADA ȘI CEI ȘAPTE PITICI”

2. Contextul activității   
           
Această activitate a fost desfășurată de Miron Sorina, profesor de matematică la Școala Gimnazială Aurel Vlaicu în cadrul săptămânii părinților la o oră deschisă la clasa I.

3. Vârsta elevilor     6 – 8 ani

4. Grupul țintă (caracteristicile elevilor, dimensiunea grupului)
Elevii participanți sunt în clasa I, ciclul primar. La activitate au participat 31 de elevi (fete și băieți)

5. Disciplina / disciplinele. Tema

Matematică și explorarea mediului
Numerele de la 0 la 7

6. Obiective
Cognitive
• – să numere în concentrul 0 - 7, crescător şi descrescător ;
• – să ordoneze numerele date crescător şi descrescător ;
• – să găsească vecinii numerelor
• – să compare numerele date ;
• – să identifice numărul elementelor într-o mulţime ;
•  – să asocieze numărul cu cifra corespunzătoare ;
• – să compună şi să descompună numere date ;
Motrice
• să mânuiască materialul intuitiv
• să adopte o poziţie adecvată a corpului în timp ce scriu.
Afective:
• să colaboreze în rezolvarea sarcinilor
• să respecte normele de comportament în cadrul grupului
• să reacţioneze pozitiv dorind să răspundă;

7. Durata
1 oră – lecție deschisă

8. Locul
Sala de clasă

9. Scurtă descriere a activității
Activitatea a început în sala de clasă cu primirea unei scrisori din partea lui Albă ca Zăpada care cerea ajutorul copiilor pentru a ajunge la castel.
DRAGI COPII,
DAŢI-MI VOIE SĂ MĂ PREZINT EU SUNT ALBĂ CA ZĂPADA

OARE MĂ RECUNOAŞTE-ŢI? SPER CĂ DA PENTRU CĂ AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU. TREBUIE SĂ AJUNG LA  CASTEL

AJUTAŢI-MĂ SĂ REZOLV SARCINILE DATE DE MAMA VITREGĂ.
Elevii au fost împărțiți în 6 grupe și fiecare grupă a primit patru sarcini date de mama vitregă. Aceste sarcini au trebuit îndeplinite de toate cele șase grupe, în caz contrar Albă ca Zăpada nu ar mai fi ajuns la castel. Fiecare sarcină îndeplinită îndepărta un obstacol din drumul ei spre castel.
Au avut loc mai multe jocuri didactice atractive pentru copii.

10. Evaluare
Cuvântul magic / Portofoliul individual

11. Materiale, resurse, specificații tehnice
Metode şi procedee : conversaţia,  explicaţia,  exerciţiul, problematizarea, joc didactic;
Mijloace de învăţământ: markere, planşă cu problema ilustrată, video proiector, calculator, fişe de lucru;
Forme de organizare : frontal, individual,

12. Sugestii pentru cadre didactice.
Activităţile realizate au fost atractive şi au permis elevilor să lucreze în echipă, să fie creativi. Comunicarea și lucrul în echipă au ajutat la buna desfăşurare a activităţii.
Pentru mine personal a fost o activitate foarte interesantă deoarece a trebuit să mă cobor la nivelul elevilor de clasa întâi, să-mi organizez timpul și să aleg metodele adecvate nivelului lor de dezvoltare psihologică.
Interesul lor pentru activitate a fost viu pe tot parcursul orei și au fost foarte receptivi. Cei mici au fost captați de poveste și au îndeplinit sârguincios sarcinile pentru a o salva pe  Albă ca Zăpada.

Proiectul:
CRĂCIUNUL – SĂRBĂTOAREA INIMILOR NOASTRE

Motivaţia proiectului:

Prin derularea proiectului școala își propune să dezvolte la elevi sentimentul de respect față de tradiții dar și sensibilizarea lor față de cei nevoiași și aflați în suferință, în această situație aflându – se câțiva elevi ai școlii noastre.

Scopul:

• Educarea trăsăturilor pozitive de caracter prin dezvoltarea spiritului de bunătate și generozitate
• stimularea potenţialului artistic şi creativ al elevilor prin realizarea unor produse în scop caritabil specifice Sărbătorilor de Crăciun (dulciuri, ornamente pentru brad, felicitări, aranjamente).

Obiective specifice:

 Implicarea elevilor în activităţi de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate, bătrâni şi copii;
 Dezvoltarea competenţelor de comunicare lingvistică şi exprimare artistică a elevilor ;
 Dezvoltarea abilităţilor personale (abilitatea de a gestiona eficient timpul, de a comunica eficient, de lucru în echipă, de asumare a responsabilităţii);
 Dezvoltarea spiritului de colaborare, prietenie şi întrajutorare între elevi;
 Intensificarea legăturilor cu comunitatea locală;

Grup ţintă:

• direct elevii școlii care suferă de boli grave, elevii nevoiași ai școlii de structură, bătrâni de la azil și copii din centre de ocrotire minori.
• indirect familiile acestora, comunitatea locală

Perioada de desfăşurare: luna decembrie (dată finală – 20 decembrie)

Parteneri:
• membri ai comunității locale
• părinți
• Centrul de vârstnici
• Fundația Speranța
• Centrul de ocrotire minori

Resurse :
• umane: elevii, cadrele didactice și nedidactice, părinții elevilor și membri comunității locale
• materiale: calculator; videoproiector, laptop, imprimantă, copiator, aparat foto, hârtie colorată, markere, foarfecă, lipici, dulciuri, ornamente
• informaţionale: pliante, ziarul școlii

Rezultate aşteptate:

- strângerea de fonduri în scop caritabil pentru ajutorarea unor elevi nevoiași ai şcolii și elevi cu probleme grave de sănătate
- conștientizarea elevilor cu privire la rolul actelor caritabile
- strângerea de fonduri în scop caritabil pentru ajutorarea vârstnicilor și copiilor de la Fundația Speranța și de la Centrul de ocrotire minori

Planul de activitate:

Activitatea: Activitate de voluntariat
Titlul activităţii: TÂRG DE CRĂCIUN
Data/perioada de desfăşurare: luna decembrie
Locul desfăşurării: Sala de sport a Școlii Gimnaziale Aurel Vlaicu Arad
Număr de participanţi pentru fiecare categorie (elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii etc): 500 elevi, 30 profesori, 50 părinți
Responsabil: Miron Sorina
Mijloace: autofinanțare și sponsorizare
În luna decembrie, elevii şcolii au realizat, în cadrul proiectului Târgul de Crăciun, un târg de produse care au fost pregătite şi confecţionate de ei. Proiectul a avut drept argument faptul că sărbătoarea dedicată Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost, este şi va fi mereu un prilej de manifestare a bucuriei. Perceperea atmosferei deosebite a acestui eveniment special ţine, în primul rând, de menirea cadrelor didactice de a-i sensibiliza pe elevi prin valorificarea şi promovarea produselor specifice Crăciunului, prilej cu care se exprimă creativitatea, în acorduri de colindă şi prin dăruirea acestor ,,creaţii" semenilor.

Evaluarea proiectului:

- realizarea unui C.D. cu activitățile proiectului
- întocmirea portofoliului proiectului