A fost o data ca niciodata un tanar foarte bogat. Atat de bogat incat zice-se ar fi putut construi din bijuteriile pe care le avea un pod de la palatul sau si pana la luna, iar din banii sai ar fi putut imbraca in aur tot globul pamantesc.
Si traia acest tanar intr-un lux fara de margini, din petreceri in petreceri, in compania femeilor frumoase, bogate ca si el. Nici nu simtea omul nostru cum i-au trecut anii. Dar a simtit intr-o zi ca a venit vremea sa se aseze la casa lui. Si nu si-a dorit o fata din cele cu care petrecuse ani in sir in petreceri pline de stralucire. Voia o fata simpla, dar care sa-l iubeasca. Si intr-o zi, calatorind pe mosia sa a zarit o fata culegand flori de leac. A placut-o, a luat-o cu sine, s-au casatorit si au trait fericiti. O vreme.
Caci de la un timp incoace, tanarul nostru incepu a tanji dupa  petrecerile stralucitoare, dupa conversatiile de salon, dupa viata pe care o dusese inainte. Soata lui i se parea cam fara gust, fara stralucire si parca nici nu mai era atat de frumoasa ca atunci cand o vazuse culegand flori de leac. Era inteleapta si dulce, il iubea, dar el voia altceva. Si se intoarse la viata dinainte.
Soata lui ii ducea dorul si intr-o noapte, uitandu-se la regele Lunii ce parea a-si mana turma ca mai inainte, cum facuse dintotdeauna pe campiile fara iarba ale Lunii ii zise:
"Ce ti-as da sa-mi aduci barbatul inapoi si sa-l faci sa nu mai plece in veci de langa mine?"
Si pasami-te regele Lunii era ingerul mortii caci ii raspunse:
"Iubeste-ma pe mine si eu ti-oi da ce-mi ceri"
"Te-oi iubi si pe tine, ca e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu".
Si ii crescura aripi, rochia i se transforma in matase tesuta cu fire de aur si nestemate, pletele negre i se facura precum catifeaua in care straluceau stele de foc.
In ast timp barbatul cel bogat se intoarse acasa si isi striga nevasta sa vina sa-i aduca vesmintele de noapte. Strabatu intreg palatul chemand-o, dar nu fu chip sa o gaseasca. Se intoarse in dormitor mirat si uluit. Pe fereastra ce-o uitase deschisa stringandu-si soata intra un parfum suav cum nu mai simtise niciodata, in nici unul dintre saloanele de lux, la nici o femeie, oricat de bogata. Privi pe fereastra. In mijlocul gradinii ca prin minune rasarise un covor de flori mici, albe, stralucitoare, iar in mijlocul lor, sta Regina toata impodobita, parfumata, frumoasa cum n-o mai vazuse niciodata. Si-o dori mai mult ca oricand. Dar nu fu chip sa se apropie de ea.
"Am luat eu ce-ai dispretuit tu, ceea ce n-ai fost in stare sa vezi. Ai sa-i simti parfumul dulce si suav in fiecare noapte in care va dori sa se oglindeasca in lumina lunii, dar n-ai s-o mai poti atinge vreodata", spuse Regele Lunii, apoi se facu liniste.
Si de atunci incoace, spun batranii, omul nostru cel bogat sta in fiecare noapte la aceeasi fereastra sperand sa-si revada femeia, doar pentru a-i simti fie si macar o dara din parfumul pe care nu avusese intelepciunea sa-l simta si sa-l pastreze pentru sine. Si-o mai fi stand si acum cand va povestesc la aceeasi fereastra, de n-o fi murit de batranete si dor intre timp.
Iar tu sa-ti amintesti mereu de povestea bogatului fara minte cand 'oi vedea floarea iubitei Regelui Lunii: Regina noptii .
Sursa : Internet

Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.

In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.

Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele si vrajile lor".

Sant-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.

In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.

Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul balci de Sant-Ilie de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamani inainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului incepea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite in polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba. La balciul organizat cu aceasta ocazie ("Comedia din deal") veneau artisti de circ - acrobati, iluzionisti, inghititori de sabii, motociclisti ce evoluau la zidul si globul curajului - soseau parcuri de animale salbatice, erau montate scrancioburi de diverse forme si marimi, erau aduse teatre de papusi, roata norocului si multe alte atractii pentru curiosii adunati "pe deal". Treptat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel multe alte manifestari traditionale, si-a pierdut importanta, astazi incercandu-se revigorarea lui in cadrul Festivalului folcloric "Sezatoarea".

Sfantul Ilie

- nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).

- il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvantare si se impart de pomana.

- se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor.

- se duc berbecii la berbecar.

- daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.

- se tine "Targul de fete de pe Muntele Gaina" din jud. Alba. http://www.muzeulastra.ro

20 iulie - Covasna

Nedeea mocaneasca "Sant Ilie la romani" - la care participa si un grup de traditii populare din judetul Sibiu.

20 iulie - Sacele - "Targul feciorilor de la Sacele" - manifestare traditionala ce se organizeaza anual de Sfantul Ilie

Sacele - Sarbatoarea mocanilor de Sant Ilie - sambata si duminica in preajma zilei de Sf. Ilie, in Poiana Angelescu

20 iulie - Polovragi

"Nedeea de la Polovragi" - manifestare etnofolclorica si targ anual.

20 iulie - Falticeni

"Sezatoarea" - spectacol folcloric ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

20 iulie - Bezdead, Gaesti

Targuri anuale ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

NEDÉIE  - Petrecere campeneasca populara de origine pastorala organizata de obicei cu prilejul unei sarbatori sau al unui hram.

https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/datini-obiceiuri-sfantul-ilie-68766.html

Bună ziua! Mulțumesc colaboratorilor! Astept articolele celor interesați!

Pe când era tânără, Iulia a fost luată în captivitate de către persani. Ei au dus-o în Siria și au vândut-o ca sclavă. Sfânta Iulia l-a slujit cu credință pe stăpânul ei, îndeplinind poruncile creștine. Ea și-a păstrat fecioria, a ținut toate posturile și s-a rugat lui Dumnezeu.

fânta Muceniță Iulia este prăznuită pe 16 iulie.

Sfânta Muceniță Iulia s-a născut în Cartagina într-o familie creștină. Pe când era tânără, Iulia a fost luată în captivitate de către persani. Ei au dus-o în Siria și a vândut-o ca sclavă. Sfânta Iulia l-a slujit cu credință pe stăpânul ei, îndeplinind poruncile creștine. Ea și-a păstrat fecioria, a ținut toate posturile și s-a rugat lui Dumnezeu.

Nu a băgat în seamă nici un îndemn al stăpânului său (păgân), de a se lepăda de Hristos și a se închina la idoli. Stăpânul ei de multe ori a voit să o piardă, dar, văzând slujirea ei credincioasă, o cruţa.

Atunci când stăpânul a mers cu mărfuri în Galia, a luat-o pe Sfânta Iulia cu el. În drumul lor, nava a poposit pe insula Corsica. Stăpânul său a hotărât să ia parte la un festival păgân, cumpărând un viţel gras, l-a adus jertfă zeilor şi a început a se veseli mâncând, bând şi dănţuind. Văzând aceasta, Iulia a decis să rămână la bordul navei, suspinând din adâncul inimii şi plângând pentru rătăcirea şi pierzarea acelor oameni.

După ce stăpânul fecioarei s-a îmbătat și a adormit, unul din cei ce jertfeau idolilor a mers pe corabie și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se cu lacrimi în ochi, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor, zicând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni.

Sfânta Iulia a recunoscut în fața tuturor păgânilor că este creștină.

Aflând credința ei, păgânii i-au promis că o vor elibera din robia stăpânului său, dacă va jertfi idolilor. Sfânta le-a răspuns: „Libertatea mea este ca să slujesc lui Hristos, Căruia-I slujesc cu conştiinţa curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc”.

Simțindu-se jigniți, au început să o chinuie, lovind-o și chiar tăindu-i sânii. Sfânta Iulia a răbdat cu vitejie, pentru dragostea lui Hristos, toate acele cumplite chinuri.

Căpetenia păgânilor, vrând să o piardă înainte de a se deştepta din somn stăpânul ei, a poruncit ca Sfânta Iulia să fie răstignită pe cruce.

Atunci când sufletul Sfintei Mucenițe Iulia s-a desprins de trup, toți cei prezenți au văzut un înger al Domnului, lângă sfintele sale moaște. Înspăimântați, aceștia au fugit, lăsând trupul pe cruce.

Un înger al Domnului s-a arătat călugărilor aflați în mănăstirea situată pe o insulă din apropiere, spunându-le să meargă în Corsica și să coboare de pe Sfânta Cruce, trupul chinuit al Sfintei Mucenițe Iulia.

Ajungând la locul indicat, călugării au găsit astfel după cum le-a spus îngerul Domnului. Ei au luat trupul sfintei cu mare evlavie și l-au îngropat în biserica mănăstirii. După aceasta, la mormântul sfintei au început să se săvârșească vindecări minunate.

În jurul anului 763 cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe Iulia au fost mutate la mănăstirea de călugărițe din orașul Brescia.

https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/sfanta-mucenita-iulia

Ziua națională a Franței (în franceză La Fête Nationale) este sărbătorită în fiecare an pe 14 iulie.

În anul 1849, o sărbătoare națională este sărbătorită la 4 mai, aniversarea proclamării Republicii sau ratificarea de către Adunarea Națională.

În anul 1878, o sărbătoare națională are loc pe 30 iunie, în timpul Expoziției Universale din 1878. Ea este imortalizată în mai multe tablouri de Claude Monet.

14 iulie nu este numai sărbătorirea revoluției din 1789 (cucerirea sau predarea Bastiliei, după punct de vedere) ci și aniversarea Sărbătorii Federației (Fête de la Fédération) de la 14 iulie 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor unde regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință Națiunii și legii).

Instituită în 1880, ziua națională a Franței aniversează implicit ambele evenimente, fiindcă legea care a instituit sărbătoarea națională specifică numai data de 14 iulie, fără să facă referință la an.

„Dar, pentru cei dintre colegii noștri pe care amintiri tragice i-ar face să ezite, reamintesc faptul că 14 iulie 1789, acel 14 iulie care a văzut luarea Bastiliei, a fost urmat de un alt 14 iulie, cel din 1790, care a consacrat pe primul, prin adeziunea întregii Franțe, în conformitate cu inițiativa de la Bordeaux și din Bretania. Aceasta a doua zi a lui 14 iulie, care nu a costat nici o picătură de sânge sau o lacrimă, în această zi a Federației Mare, sperăm ca nici unul dintre voi nu va refuza să ni se alăture ca să o reînnoiască și să o perpetueze, ca simbol al uniunii frățești din toate părțile Franței și a tuturor cetățenilor francezi, în libertate și egalitate. 14 iulie 1790 este cea mai frumoasă zi din istoria Franței, și, probabil, din toată istoria. În această zi a fost în sfârșit realizată unitatea națională, preparată de eforturile depuse de atât de multe generații și de atăția oameni mari, cărora posteritatea le păstrează o aminire recunoscătoare. Federația, în acea zi, a însemnat unitatea voluntară””—Extras din raportul senatorului Henri Martin în numele comisiei parlamentare însărcinate să examineze proiectul de lege din 1880.

Unul dintre principalele evenimente dedicate sărbătorii naționale este o paradă militară, care se desfășoară în prezent pe Bulevardul Champs-Élysées. Dar locul de desfășurare a paradei de-a lungul istoriei s-a schimbat de multe ori. În primii ani după înființarea festivităților și până în 1914, parada a avut loc la pista de curse Longchamp. La sfârșitul primului război mondial, parada s-a mutat pe Champs Elysees, cu trecerea a trei mareșali victorioși (Joffre, Petain și Foch) în fruntea trupelor pe sub Arcul de Triumf din Paris. Dar, din 1921, ceremonia s-a schimbat din cauza amenajării Mormântului Soldatului Necunoscut de lângă Arcul de Triumf. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial din 1945, parada a avut loc în Piața Bastiliei. Apoi, locul (și direcția) paradei s-au schimbat de mai multe ori: Piața Bastiliei, Piața Republicii, Avenue Vincennes, Champs Elysees. Numai din 1980, ceremonia modernă a fost acceptată.

SURSA: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Fran%C8%9Bei

Am participat cu interes la ediția din acest an școlar a Programului Școala Siguranței Tedi. Elevii mei, clasa I C, au îmbrățișat ideea, chiar dacă am lucrat mai mult online.

Activități desfășurate:
Tema 1: Igiena minţii şi a corpului
Tema 2: Când părinţii lipsesc de acasă
Tema 3: Copilul şi accesarea internetului
Tema 4 - Siguranţa în vacanţa de iarnă
Tema 5 - Situații periculoase
Tema 6 - Siguranța în clasă
Tema 7 - Siguranţa în pauză
Tema 8 - Prevenirea, recunoasterea si gestionarea bullyingului
Tema 9 - Relaţiile cu colegii
Tema 10 - Deplasarea pe strada si traversarea carosabilului
Tema 11 - Mersul pe bicicletă în siguranţă şi Copilul ca pasager
Tema 12 - Siguranţa în vacanţa de vară; siguranţa "în curte"

Activitatea finală s-a desfășurat miercuri, 16.06.2021, cu sprijinul  Ag. șef Maftei Iulia – IPJ Neamț, Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității.

Cele mai apreciate activități au fost:

-  „Prăjitura prieteniei” (mai ales momentul când și-au citit reciproc rețetele, fizic, în sala de clasă);

- activitatea finală (elevii curioși „asaltând-o” pe doamna cu foarte multe întrebări).

            Se vorbeşte adesea de rolul familiei în orientarea şcolară şi profesională a tinerilor. Pentru a delimita cât mai bine rolul familiei în sistemul factorilor orientării va trebui să facem mai întâi diferenţa între influenţele familiei şi acţiunea ei educativă. Din cercetările făcute până în prezent, atât la noi, cât şi în alte ţări s-a putut constata că, din punct de vedere al influenţelor pe care le exercită asupra orientării şcolare şi profesionale familia ocupă primul loc în ierarhia celorlaţti factori. Dar, dacă analizăm din punct de vedere psihologic şi social, de cele mai multe ori se constată a fi doar factorii subiectivi ce ţin de experienţa părinţilor, dorinţelor, aspiraţiilor lor în legătură cu proprii copii. Rezultatele acestor influenţe nu sunt în concordanţă cu obiectivele şi cerinţele orientării iar acest lucru duce la repercursiuni negative asupra personalităţii elevului. Influenţele din partea părinţilor îmbracă forme diferite de la un copil la altul si totodată îmbracă forme diferite de manifestare cum ar fi: adoptarea unei atitudini neutre, de neinterveţie, totul fiind lăsat pe seama elevului sau o interveţtie excesivă, atunci când pariţii îşi impun punctul lor de vedere. În ambele cauze, din cauza greşelilor, efectul educativ al influeţtelor se diminuează. Referindu-ne la partea educativă a familiei, ea este eficientă numai atunci când scopul său se înscrie pe aceeaşi linie cu cea a şcolii, când între cei doi factori există o concordanţă în ceea ce priveşte obiectivele urmărite. O colaborare bună între şcoala şi familie va face ca orientarea şcolara şi profesională să fie în concordanţă cu interesele şi aspiraţiile copilului.                                                                                                                                
Asemănător şcolii, sarcinile familiei ar putea fi concentrate în jurul a două obiective principale: cunoaşterea copilului şi educarea lui din punct de vedere psihic( aptitudinal, motivţtional, caracterial) - lucru important în vederea orientării în concordanţă cu cerinţele societăţii. Părinţii dispun de o serie de mijloace în vederea realizării unei bune orientări în viaţă: observţtia, convorbirea, urmărirea rezultatelor activităţii şcolare, exemplul personal, etc Colaborarea dintre şcoală şi familie ar trebui să nu se rezume niciodată la o simplă informare reciprocă cu privire la rezultate şcolare ci, ar trebui ca părinţii să fie la curent cu toate problemele pe care le comportă această acţiune deloc uşoară. Intensitatea participării părinţilor în orientarea copilului are menirea de a-l pregăti pe acesta de momentul alegerii sau opţiunii. Desigur că decizia este însă un act personal al celui in cauză( aici elevul) dar, autodeterminarea este considerată un principiu de bază al orientării. Acest principiu arată că, în ultima instanţă, elevul este deţinătorul propriei sale perspective profesională, iar şcoala şi ceilalţi factori, coparticipaţi în acest proces atât de dificil şi de complex. Cunoaşterea profesiunii pe care elevul doreşte să o urmeze precum şi autocunoaşterea personalităţii declanşează o serie de factori care îşi pun amprenta asupra deciziei. În concluzie, eficienţa orientării se concretizează în calitatea autoorientării. Desigur că, având o asemenea viziune asupra relaţiei dintre orientare şi autoorientare vom putea preveni eventualele exagerări. Trecerea de la orientare la autoorientare, în concordanţă cu rolul activ al elevului presupune, trecerea de la cunoaştere la autocunoaştere, de la educaţie la autoeducţie.                                                                                       Toţi aceşti paşi nu se realizează singuri, nu se realizează de la sine, ci numai printr-un proces conştient condus şi dirijat de cadrul didactic.

              Bibliografie:
Nicola, Ioan: Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis Print, Bucureşti,2003                                                                
            Margineanu, N.(coord.) Selectia si orientarea profesionala,EDP, Bucureşti,1972                                                                 
            Dragan, Ion, Interesul cognitiv si orientarea profesionala, EDP, Bucureşti, 1999

Această denumire vine dintr-o legendă din secolul al X-lea.

La Paris, un om, condamnat la moarte își striga nevinovatia. În ziua execuției publice, înaintea tăierii capului, o gărgăriță s-a așezat pe gâtul lui. Călăul încerca să o alunge dar ea revenea de fiecare dată așezându-se in același loc. Regele, care asista la execuție a crezut într-o intervenție divină si a decis grațierea acestui om. Dupa câteva zile adevăratul ucigaș a fost găsit. De atunci se spune ca gărgărița este purtătoare de noroc și nu trebuie omorâtă.

Sfanta Veronica este pomenita de Biserica Ortodoxa pe 12 iulie. Sfanta Veronica este femeia pe care Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat-o de curgerea sangelui. Mai tarziu, tot Veronica va fi aceea care va intinde Mantuitorului o mahrama, spre a-si sterge chipul indurerat, in drumul Lui spre Golgota. Potrivit traditiei crestine, chipul Mantuitorului s-a intiparit pe mahrama sfintei.

Veronica este un nume compus din doua cuvinte, unul de origine latina ("vera", adica "adevarat") si altul de origina greaca ("eikon", adica "icoana" sau "chip"). Prin alaturarea celor doua cuvinte se obtine un nume ce inseamna "Adevarata Icoana" sau "Adevaratul Chip". Acest nume trimite, in mod evident, la chipul Mantuitorului, imprimat pe mahrama sfintei.

Veronica, sfanta din Sfanta Scriptura

"Si iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa; iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela" (Matei 9, 20-22).

"Si, pe cand se ducea El, multimile il impresurau si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei. Si a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toti tagaduind, Petru si ceilalti care erau cu El, au zis: Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine. Si, femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata. Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace" (Luca 8, 42-49).

Sfanta Veronica

Veronica s-a nascut in localitatea Banias (Paneas), cunoscuta si sub denumirea de "Cezareea lui Filip", undeva la poalele Muntelui Hermon, in partea nordica a Tarii Sfinte. Localitatea natala a sfintei era capitala intemeiata de fiul lui Irod cel Mare, la baza sudica a Muntelui Hermon, in partea nordica a Paslestinei, in sudul provinciei Siria. Cezareea lui Filip se afla la aproape 200 de kilometri mai la nord de Ierusalim si la 40 de kilometri de Marea Galileei.

Sfanta Veronica a fost tamaduita de Mantuitorul Iisus Hristos de o boala femeiasca, dupa 12 ani de suferinta. Se spune ca, atat in semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, cat si in semn de aducere aminte de binefacerea primita, Sfanta Veronica ar fi turnat o statuie de bronz ce-L reprezenta pe Mantuitorul, tinand mana unei femei ingenunchiate inaintea lui. Sfanta ar fi asezat statuia in fata casei ei, iar la baza acesteia se spune ca se afla o planta ce oferea tamaduire de orice boala.

Potrivit unei traditii apusene, Sfanta Veronica (Berenice) este acea femeie care a sters cu o mahrama fata indurerata a lui Iisus Hristos, pe cand Acesta era dus spre Golgota. Chipul lui Hristos ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata apoi "prima icoana nefacuta de mana omeneasca". Aceasta panza minunata s-a pastrat multa vreme, ea fiind cunoscuta mai ales ca "Sfanta Mahrama". Pe data de 16 august, desi nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Sfanta Mahrama a Domnului.

Ducand o viata sfanta, dupa multe nevointe duhovnicesti, Sfanta Veronica a adormit in pace, mutandu-se la Domnul.

https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-veronica-125462.html

In traditia satului romanesc, imediat dupa Sfanta Maria Mica, incep a se “bate” nucii. Legenda spune ca nucul a fost odata un rege bogat, stapanitor al multor tinuturi. Era mandru si falnic, iar prin autoritatea lui isi tinea toti curtenii la distanta. Singura fiinta aproape de inima regelui era regina… bolnava de o boala fara leac. Frumusetea reginei pierise odata cu boala care era vizibila pe obrajii ei. La urechile regelui, ajunse intr-o zi o veste: regina s-ar putea vindeca daca obrajii ei ar fi mangaiati de mana regelui in fiecare zi. Si asa a fost!

Care este blestemul celui care plantează un nuc în curte.

De ce nu e bine să tai nucii

Deși, în general, nucile sunt un simbol al belșugului și al abundenței, românii au creat o întreagă serie de superstiții legate de ele. Mituri, legende și simboluri, toate destinate nucului, circulă de mii de ani, încă de la Adam și Eva.
Blestemul oamenilor care plantează un nuc în curte

O veche superstiție românescă susține că nu este indicat ca oamenii să planteze nuci. Atunci când copacul va fi la fel de gros ca gâtul omului, acesta ar muri, spune legenda. Există, totuși, o soluție. Pentru a scăpa de blestem, trebuie să se deseneze un cerc în jurul puietului. Cercul trebuie să fie foarte mare, astfel încât copacul să rămână mereu în cerc și să nu-l depășească.

O altă superstiție interzice tăierea nucilor. Se spune că cel care taie un nuc își va pierde viața curând, așa că aceștia trebuie mutați, nu tăiați. Nucii se pot planta doar atunci când în viața unei persoane urmează un eveniment foarte important, de pildă, nașterea unui copil.

Există mituri care susțin că dacă ascunzi primul smoc de păr al copilului într-o scorbură de nuc, părul acestuia va crește lung și frumos. Dacă o persoană pune în apa cu care se spală de Crăciun o nucă, aceasta va fi sănătoasă. Omul care arde lemnul de nuc va suferi dureri de dinți.

O altă legendă este legată de Adam și Eva. Se spună ca Eva a visat că dacă ea și Adam vor consuma câte două nuci, atunci se vor putea înmulți. Urmând prevestirea visului, Eva a acționat în consecință și cei doi au avut copii.
Legende și mituri internaționale legate de nuc

Există o mare varietate de superstiții legate de nuci, în toată lumea. Unele dintre cele mai vechi susțineau că nu vei suferi niciodată de reumatism dacă vei avea mereu o nucă în buzunar. O femeie care avea o nucă în buzunar risca să se mărite cu un bărbat mai în vârstă. Dacă țineai două nuci în buzunar, nu te vor durea dinții niciodată. Dacă recolta de nuci era mare în acel an, atunci se vor naște mulți copii.

În Franța, unui pețitor care venea să ceară mâna la părinții fetei i se aduceau nuci la masă dacă era refuzat. De asemenea, dormitul la umbra nucului ar fi putut provoca o răceală zdravănă.

Nucile sunt si ele o minune a naturii!

Consumul miezului a opt nuci pe zi hraneste celula nervoasa, mentine arterele flexibile, inima sanatoasa si combate aparitia accidentului vascular cerebral. Avantajele includerii nucilor in dieta se regasesc in mentinerea bunei functionari a creierului si a ochilor, cresterea fertilitatii masculine, ameliorarea bolilor de stomac si intestine, reglarea functiilor endocrine si in protejarea femeilor de cancerul mamar.

amburi de nuca pot deveni delicatese culinare prin combinarea cu alte alimente: nucile combinate cu miere sau nuci macinate transformate intr-o pasta cu ajutorul miere si a pulberii de roscove, sunt cateva  metode prin care puteti transforma consumul de nuci intr-o adevarata placere pentru adulti dar si pentru copii.

In sezonul rece, nucile pot fi folosite drept medicament in raceli, calmand tusea si durerile in gat. In trei cani de apa, fierbeti zece minute, cinci nuci putin crapate si doua cepe. Beti ceaiul neindulcit, sau adaugati o lingurita de miere dupa ce s-a racit. Cateva cani pe zi din acest ceai va va scapa de tuse si de durerile in gat.

La ce se folosesc, de fapt, frunzele de nuc

In realitate, ca si in legenda, beneficiile tratamentelor cu frunze de nuc in boli dermatologice sunt bine cunoscute inca din Antichitate. Frunzele de nuc sunt utile in dermatite, eczeme precum si in afectiuni ale scalpului si pentru intarirea firului de par. Batranii nostri se foloseau de toate proprietatile nucului, incepand de la ramuri, coji, frunze, samburi, totul era atent cules si conservat in functie de necesitati.

Stiinta vine astazi si confirma, ca nucul este cu adevarat miraculos. Nucile sunt alimente integrale si totodata alimente-medicament datorita continutului bogat de nutrienti (proteine, uleiuri sanatoase, omega 3, vitamine si minerale) necesari bunei functionari a organismului.

O veche tradiție poloneză le ajuta pe fetele necăsătorite să afle dacă își vor petrece restul vieții alături de băiatul de care erau îndragostite. Acestea puneau pe marginea unui vas cu apă bilețele de hârtie pe care erau scrise numele alesului. În mijlocul vasului, așezau o coajă de nucă cu o lumânare în ea. În cazul în care coaja de nucă plutea către unul dintre bilețele și îl ardea, atunci cei doi urmau să se căsătorească.

Nuca este un simbol important și pentru cultura evreilor. Legenda spune că așa cum nuca este formată din patru părți în care se ascunde miezul, așa au fost divizați și israeliții.

Romanii vedeau nuca prin prisma unui simbol al fertilității, presărând nuci înaintea mirilor. Acest obicei se păstrează în Polonia chiar și în prezent.
Simbolistica nucilor în vise

Se spune că visele despre nuci reprezintă vești despre prosperitate și împlinirea dorințelor. O altă interpretare spune că urmează o călătorie. Nucile care apar în vise mai pot simboliza și căutarea unei rezolvări într-o problemă de viață foarte importantă.

Apariția unei nuci în visul unei femei simbolizează o viață fericită. Dacă o persoană visează nuci, atunci va avea parte de succes în afaceri și în dragoste.

https://agromedia.ro/legenda-nucului-care-este-blestemul-celui-care-planeaza-un-nuc-in-curte-de-ce-nu-e-bine-sa-tai-nucii-4467