În universul Școlii Gimnaziale Bălilești a prins viață un nou proiect eTwinning – „Children Shaping the Future”, o experiență educațională construită în jurul celor mai de preț comori ale noastre: copiii. Ei reprezintă speranța, inspirația și viitorul, iar fiecare activitate desfășurată în cadrul proiectului a avut ca scop dezvoltarea armonioasă a personalității lor, cultivarea valorilor europene și formarea competențelor necesare într-o lume aflată într-o continuă schimbare. Alături de partenerii din România, Turcia și Polonia, elevii au descoperit că prietenia, respectul, colaborarea și învățarea nu cunosc granițe și că, împreună, pot contribui la construirea unui viitor mai bun.

În anul școlar 2025–2026, elevii și cadrele didactice de la Școala Gimnazială Bălilești, coordonați de prof. Neagoe Simonica Sonia, participă la acest proiect internațional eTwinning, desfășurat în parteneriat cu școli din România, Turcia și Polonia.

Scopul proiectului este dezvoltarea competențelor digitale, a colaborării internaționale și a comunicării interculturale, oferindu-le elevilor oportunitatea de a învăța într-un mediu modern, sigur și creativ.

Activitățile proiectului

Pe parcursul proiectului, elevii au fost implicați în numeroase activități educative și colaborative:

prezentarea școlilor partenere și a echipelor de proiect;
activități de cunoaștere și socializare între elevii din cele trei țări;
realizarea și alegerea logo-ului și a posterului proiectului;
întâlniri online și sesiuni de colaborare internațională;
prezentarea tradițiilor, obiceiurilor și valorilor culturale din România, Turcia și Polonia;
activități dedicate siguranței în mediul online și utilizării responsabile a tehnologiei;
realizarea de postere, prezentări, cărți digitale, materiale multimedia și produse colaborative;
utilizarea unor aplicații educaționale moderne precum Canva, Padlet, Genially, Book Creator, Wordwall, LearningApps, Kahoot și Google Forms;
jocuri interactive și activități de lucru în echipe internaționale;
promovarea proiectului și a rezultatelor obținute în comunitatea școlară.
Dezvoltarea competențelor digitale

Un aspect esențial al proiectului l-a reprezentat dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor. Prin activitățile desfășurate, aceștia au învățat să utilizeze instrumentele digitale pentru învățare și colaborare, să comunice eficient în mediul online și să creeze materiale digitale originale.

În același timp, elevii și-au format competențe de cetățenie digitală, învățând să navigheze în siguranță pe internet, să protejeze datele personale, să respecte regulile de comunicare online, să manifeste respect față de ceilalți și să identifice informațiile corecte și credibile. Astfel, tehnologia a devenit un instrument de învățare, colaborare și dezvoltare personală.

O experiență de cunoaștere interculturală

Proiectul „Children Shaping the Future” a fost, înainte de toate, o experiență autentică de cunoaștere interculturală. Prin activitățile comune, întâlnirile online și produsele colaborative, elevii au descoperit tradițiile, obiceiurile, valorile și cultura partenerilor din România, Turcia și Polonia, împărtășind, la rândul lor, frumusețea tradițiilor românești.

Această colaborare le-a oferit oportunitatea de a înțelege că diversitatea culturală reprezintă o bogăție, iar respectul, toleranța și empatia sunt valori care îi apropie pe oameni, indiferent de țara din care provin. Elevii au legat prietenii, au învățat să lucreze împreună și au demonstrat că, prin dialog și cooperare, pot construi punți între culturi.

Proiectul „Children Shaping the Future” a transformat învățarea într-o experiență memorabilă, în care tehnologia, creativitatea și colaborarea internațională s-au îmbinat armonios. Mai presus de toate, proiectul a pus în centrul său copiii – cei care, prin curiozitatea, energia și ideile lor, modelează viitorul și demonstrează că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Prof. Neagoe Simonica Sonia
Școala Gimnazială Bălilești
Proiect eTwinning „Children Shaping the Future”
Anul școlar 2025–2026

Elevii au explorat teme precum protecția mediului, biodiversitatea locală și speciile pe cale de dispariție, realizând materiale artistice, jocuri educative, activități STEM și exerciții de calcul al amprentei de carbon. De asemenea, au participat la provocări STEAM inspirate din situații reale, abordând subiecte legate de resurse naturale, energie, transport și sustenabilitate. Cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, celebrată pe 5 iunie, fiecare școală parteneră a realizat un scurt videoclip în limba engleză cu un mesaj ecologic, toate materialele fiind reunite într-un proiect video comun, menit să promoveze responsabilitatea față de mediul înconjurător și colaborarea internațională între elevi și profesori.

În etapa „Environmental Detectives”, elevii au explorat impactul activităților umane asupra mediului și au căutat soluții sustenabile pentru probleme reale. Prin activități precum „Carbon Twin Challenge”, „Coding for Climate”, „STEM Discovery Campaign” și „Nature Explorers”, aceștia și-au dezvoltat competențele STEM, gândirea critică și spiritul civic. Totodată, au investigat ecosisteme locale, au studiat specii aflate în pericol de dispariție și au realizat materiale de conștientizare dedicate protecției mediului și adoptării unui comportament responsabil față de natură.

Lucrarea analizează, într-o abordare integrată teoretico-aplicativă, managementul resurselor umane în învățământul preuniversitar din România, evidențiind procesele esențiale de recrutare, selecție, evaluare, formare continuă și motivare a personalului didactic, în corelație cu cadrul legislativ actual și cu impactul digitalizării asupra performanței organizaționale.

Totodată, printr-un studiu de caz realizat într-o unitate de învățământ liceal din mediul rural, sunt analizate concret practicile manageriale și provocările specifice acestui context, fiind formulate concluzii și recomandări menite să contribuie la eficientizarea managementului resurselor umane și la creșterea calității actului educațional.

Prof. Ovidiu George NICUȚ

LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE IONESCU MUSCEL”

DOMNEȘTI - ARGEȘ

     În ultimii ani, dinamica sistemului a adus în prim-plan o serie de provocări concrete: fluctuația numărului de elevi, reorganizarea claselor, modificarea numărului de ore alocat anumitor discipline și, nu în ultimul rând, discuțiile privind creșterea normei didactice. Toate aceste elemente au exercitat o presiune reală asupra încadrării personalului, generând riscuri de mobilitate, restrângeri de activitate sau fragmentări ale catedrelor. Într-un asemenea context, rolul managerului nu mai poate fi unul reactiv, ci trebuie să devină strategic.

     Experiența managerială a demonstrat că una dintre cele mai eficiente soluții pentru asigurarea stabilității instituționale este investiția constantă în formarea profesională a cadrelor didactice. Nu este vorba doar despre participarea formală la cursuri, ci despre o orientare clară spre dobândirea de competențe noi, relevante pentru nevoile reale ale școlii. În mod particular, încurajarea cadrelor didactice de a dobândi a doua sau chiar a treia specializare s-a dovedit a fi o măsură cu impact major.

      Prin această abordare, cadrele didactice nu doar că își consolidează statutul profesional, dar dobândesc și o flexibilitate crescută în ocuparea normei didactice. Posibilitatea de a preda discipline înrudite sau complementare, pentru care există calificare certificată, permite constituirea unor catedre complete și evitarea situațiilor de fragmentare sau de reducere a activității. În același timp, această diversificare a competențelor contribuie la creșterea calității actului educațional, întrucât profesorul capătă o perspectivă interdisciplinară și o capacitate mai mare de adaptare la cerințele elevilor.

     Din punct de vedere al managementului resurselor umane, orientarea cadrelor didactice spre formare continuă a fost realizată prin consiliere directă, prin facilitarea accesului la programe de formare acreditate și prin corelarea nevoilor individuale cu nevoile instituției. Această abordare a avut un efect concret: în contextul presiunilor generate de posibila creștere a normei didactice, unitatea noastră a reușit să evite, în mare măsură, mobilitățile de personal. Cadrele didactice au avut posibilitatea să își completeze norma în interiorul școlii, valorificând specializările dobândite, ceea ce a condus la menținerea stabilității colectivului.

    Un alt aspect relevant este acela al siguranței profesionale. Într-un sistem în continuă schimbare, stabilitatea nu mai poate fi garantată exclusiv de o singură specializare. Profesorul care deține competențe multiple, certificate, are nu doar șanse mai mari de a-și păstra norma didactică, ci și o poziție profesională mai solidă în cadrul instituției. Această realitate a fost asumată și promovată la nivel managerial, încurajând dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe adaptabilitate și responsabilitate profesională.

     În mod firesc, această diversificare a competențelor nu trebuie privită ca o diluare a identității profesionale, ci ca o consolidare a acesteia. Profesorul rămâne specialist în domeniul său de bază, dar își extinde aria de competență în mod legitim, prin formare acreditată, ceea ce îi permite să răspundă mai eficient cerințelor sistemului. În același timp, unitatea de învățământ câștigă în flexibilitate și coerență, putând gestiona mai eficient resursa umană disponibilă.

     Rezultatele acestei abordări se reflectă nu doar în stabilitatea încadrării, ci și în climatul organizațional. Cadrele didactice manifestă un nivel mai ridicat de încredere profesională, sunt mai deschise către colaborare și mai receptive la schimbare. Într-un mediu în care incertitudinea poate genera tensiuni, existența unor soluții concrete și a unei direcții clare contribuie la menținerea echilibrului instituțional.

     În concluzie, managementul resurselor umane în învățământul preuniversitar nu mai poate fi conceput în absența unei strategii coerente de formare profesională. În contextul actual, marcat de schimbări structurale și de presiuni asupra normelor didactice, dezvoltarea competențelor cadrelor didactice reprezintă nu doar o investiție în calitatea educației, ci și o garanție a stabilității instituționale. Printr-o abordare responsabilă și anticipativă, școala poate transforma aceste provocări în oportunități reale de dezvoltare.

Bibliografie:

Bush, T. (2011). Theories of Educational Leadership and Management. London: Sage Publications.

Fullan, M. (2014). The Principal: Three Keys to Maximizing Impact. San Francisco: Jossey-Bass.

Leithwood, K., Harris, A., & Hopkins, D. (2020). Seven Strong Claims about Successful School Leadership. School Leadership & Management.

Hargreaves, A., & Fullan, M. (2012). Professional Capital: Transforming Teaching in Every School. New York: Teachers College Press.

Iucu, R. B. (2006). Managementul și gestiunea clasei de elevi. Iași: Polirom.

Joița, E. (2000). Management educațional. Iași: Polirom.

Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diferențiată. Iași: Polirom.

    Învățământul tehnologic are un avantaj structural major în raport cu alte filiere: caracterul său aplicativ. Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, dificultățile apar adesea în zona abstractizării, a înțelegerii conceptelor teoretice complexe și a menținerii unui ritm susținut de învățare. În schimb, activitățile concrete, vizuale și repetitive, specifice domeniilor tehnice, facilitează învățarea prin experiență directă. În acest sens, specializările din domeniul mecanicii oferă un teren deosebit de favorabil integrării, întrucât presupun manipularea de obiecte, observarea directă a fenomenelor și realizarea de produse sau lucrări cu finalitate practică.

    În domeniul mecanicii, formarea competențelor se bazează pe operații clare: măsurare, asamblare, demontare, identificarea pieselor, utilizarea sculelor și respectarea normelor de securitate. Aceste activități pot fi adaptate relativ ușor pentru elevii cu CES prin simplificarea sarcinilor și prin organizarea etapizată a activității. De exemplu, într-o lecție de atelier privind identificarea componentelor unui motor, elevului cu dificultăți de învățare i se poate solicita inițial doar recunoașterea vizuală a pieselor principale, folosind imagini sau modele reale, înainte de a i se cere să explice funcționarea acestora. În locul unei cerințe complexe, sarcina este fragmentată în pași mici, accesibili.

    Un alt exemplu relevant îl constituie activitatea de măsurare cu șublerul sau micrometrul. Pentru un elev cu CES, profesorul poate demonstra operația de mai multe ori, poate utiliza marcaje vizuale pe instrument și poate permite repetarea exercițiului până la formarea deprinderii. Evaluarea nu va viza precizia absolută de la început, ci progresul realizat de elev în utilizarea corectă a instrumentului. În acest mod, se evită descurajarea și se consolidează încrederea în propriile capacități.

     În cadrul lucrărilor practice de tip montaj-demontaj, elevii cu cerințe educaționale speciale pot fi integrați eficient în echipe de lucru, unde li se atribuie roluri clare și limitate ca volum și complexitate. De exemplu, într-o activitate de demontare a unui subansamblu mecanic, elevul poate avea sarcina de a colecta și organiza piesele, de a le ordona în funcție de dimensiune sau de a utiliza unelte simple sub supraveghere. Acest tip de implicare contribuie nu doar la dezvoltarea competențelor tehnice, ci și la formarea abilităților sociale, precum cooperarea și respectarea regulilor de lucru în echipă.

      Un aspect esențial în integrarea elevilor cu CES în domeniul mecanicii îl reprezintă siguranța. Activitățile din atelier implică riscuri, iar elevii pot avea dificultăți în anticiparea consecințelor sau în respectarea strictă a instrucțiunilor. În acest context, profesorul trebuie să acorde o atenție sporită instruirii privind normele de protecție a muncii, utilizând metode adaptate: demonstrații repetate, afișe vizuale, reguli formulate simplu și clar, verificări frecvente ale înțelegerii. De asemenea, este necesară supravegherea constantă și adaptarea sarcinilor astfel încât să nu expună elevul la riscuri inutile.

     Din punct de vedere didactic, integrarea eficientă presupune adaptarea conținuturilor și a ritmului de predare. În domeniul mecanicii, noțiuni precum toleranțele, ajustajele sau calculele tehnice pot fi dificil de înțeles pentru unii elevi cu CES. În aceste situații, accentul trebuie mutat de la formalismul teoretic la aplicabilitatea practică. De exemplu, în locul unui calcul abstract al toleranței, elevului i se poate arăta concret cum două piese se potrivesc sau nu, folosind modele reale. Astfel, învățarea devine intuitivă și ancorată în realitate.

     Evaluarea trebuie să reflecte această abordare diferențiată. În locul testelor scrise standardizate, pot fi utilizate probe practice, observația directă, fișe de lucru adaptate sau portofolii de activitate. Un elev cu cerințe educaționale speciale poate demonstra competență prin realizarea corectă a unei operații simple, chiar dacă nu poate formula teoretic principiile care stau la baza acesteia. Recunoașterea acestor forme de progres este esențială pentru menținerea motivației și pentru evitarea marginalizării.

    Integrarea nu este însă exclusiv o problemă de metodă didactică, ci și una de cultură organizațională. Climatul clasei și atitudinea colectivului influențează decisiv reușita procesului. În atelierele de mecanică, unde activitățile sunt frecvent realizate în echipă, elevii învață să colaboreze și să își distribuie sarcinile. În acest context, profesorul are rolul de a preveni etichetarea sau excluderea și de a promova respectul reciproc. Experiența arată că, atunci când sunt bine ghidați, colegii devin un sprijin real pentru elevii cu CES, facilitând integrarea acestora.

     Pe termen lung, avantajele integrării în învățământul tehnologic, în special în domeniul mecanicii, sunt semnificative. Elevii dobândesc competențe concrete, utile pe piața muncii, chiar dacă nivelul lor de performanță este diferit de cel al colegilor. Formarea unor deprinderi precum utilizarea uneltelor, respectarea instrucțiunilor de lucru sau realizarea unor operații simple poate constitui baza unei inserții profesionale reale. În acest sens, școala își îndeplinește rolul fundamental de a pregăti individul pentru viață, nu doar pentru evaluări.

     În concluzie, integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale în învățământul tehnologic, cu referire particulară la domeniul mecanicii, este un proces care solicită competență pedagogică, flexibilitate și responsabilitate. Nu este suficientă simpla prezență a elevului în clasă sau atelier; este necesară o adaptare reală a demersului educațional, astfel încât acesta să poată învăța, să se dezvolte și să își valorifice potențialul. Printr-o abordare coerentă și profesionistă, învățământul tehnologic poate deveni un model de bună practică în educația incluzivă.

Bibliografie selectivă

Ministerul Educației. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023.
Gherguț, A. (2016). Educația incluzivă și pedagogia diferențiată. Iași: Polirom.
Vrășmaș, E. (2010). Integrarea și incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale. București: Pro Humanitate.
UNICEF (2013). Educația incluzivă – suport de curs pentru cadre didactice.
OECD (2019). Inclusive Education Policy Review.

Pe 21 februarie se marchează Ziua Internațională a Limbii Materne, o zi dedicată diversității lingvistice, protejării limbilor materne și promovării multilingvismului. Această zi este recunoscută de UNESCO și este sărbătorită în multe țări din lume, de la Bangladesh și India până la Canada, SUA și Europa.

Exemple de activități pentru 21 februarie:

Concursuri de poezie și proză în limba maternă, cu prezentări live sau trimise online.

Ateliere de storytelling cu povești tradiționale și legende locale.

Expoziții culturale și colaje care ilustrează diversitatea lingvistică și culturală.

Proiecții de filme sau documentare despre limbi și culturi diferite.

Sesiuni de învățare interculturală, în care participanții împărtășesc cuvinte, expresii și cântece din limbi diverse.

Postări și mesaje online care promovează expresii, proverbe sau cântece în limba maternă.

Evenimente online cu invitați speciali, lingviști sau autori care discută despre importanța limbii materne.

Scopul sărbătorii

Ziua Internațională a Limbii Materne are ca obiectiv promovarea respectului pentru toate limbile, încurajarea educației multilingve și celebrarea patrimoniului cultural comun. Activitățile din această zi aduc împreună comunități și culturi diferite, contribuind la înțelegere și apreciere reciprocă.

Ziua Mondială a Limbii Materne este sărbătorită în fiecare an pe 21 februarie, având ca scop promovarea diversității lingvistice și culturale, precum și protejarea limbilor materne din întreaga lume.

Această zi a fost proclamată oficial în anul 1999 de către UNESCO, iar prima celebrare a avut loc în 2000. Alegerea datei de 21 februarie are o semnificație istorică profundă, legată de evenimentele petrecute în Bangladesh.

În anul 1952, pe când Bangladesh făcea parte din Pakistanul de Est, studenții au protestat pașnic pentru recunoașterea limbii bengaleze ca limbă oficială. În timpul acestor manifestații, mai mulți studenți au fost uciși. Sacrificiul lor a devenit un simbol al luptei pentru dreptul de a vorbi și a învăța în limba maternă.

Ca recunoaștere a acestui eveniment și a importanței limbii materne în educație, identitate și cultură, UNESCO a instituit Ziua Mondială a Limbii Materne. Scopul principal al acestei zile este de a încuraja educația multilingvă, dialogul intercultural și respectul față de toate limbile, în special față de cele aflate în pericol de dispariție.

Astăzi, Ziua Mondială a Limbii Materne este marcată în întreaga lume prin activități educaționale, culturale și artistice, reafirmând ideea că limba maternă este un element esențial al identității fiecărui popor.

La ceas de Zi Națională, vă transmit gânduri de prețuire și recunoștință. În fiecare cancelarie, în fiecare clasă, în fiecare dimineață grăbită, munca noastră continuă țese tăcut viitorul copiilor României. Suntem, poate fără să o spunem des, urmașii unei tradiții care a ridicat țara prin școală, credință în oameni și puterea exemplului.

Vă doresc să aveți puterea de a rămâne statornici, inspirați și demni, așa cum au fost dascălii de altădată, cei care au format caractere și au aprins lumini în vremuri mai grele decât ale noastre. Fie ca fiecare elev să vă vadă așa cum sunteți cu adevărat: modele, sprijin, repere.

La mulți ani, România!
La mulți ani, dragi colegi!
Să ne fie ziua de azi prilej de mândrie și responsabilitate, iar zilele ce vin să ne găsească uniți, încrezători și neobosiți în menirea noastră.

Obiectivele proiectului au fost:
*Promovarea cooperării internaționale între elevi din diferite școli europene.
*Explorarea tradițiilor și obiceiurilor de iarnă specifice fiecărei țări participante.
*Dezvoltarea creativității elevilor prin activități artistice, literare și digitale.
*Îmbunătățirea abilităților de comunicare în limbi străine și utilizarea instrumentelor digitale.
*Crearea unui mediu sigur și pozitiv în rândul elevilor prin activități privind siguranța online și combaterea bullying-ului.

În cadrul proiectului, elevii au explorat felul în care iarna a influențat tradițiile, obiceiurile și cultura țărilor lor. Ei au împărtășit colinde, rețete tradiționale, legende și povestiri de iarnă, creând astfel o punte între generații și națiuni. Activitățile au avut un caracter interdisciplinar, iar participanții au folosit tehnologia pentru a-și prezenta ideile într-un mod modern și creativ. De exemplu, elevii au folosit platformele şi instrumente digitale precum Canva, TwinSpace, Pixton, Kahoot, Pixton, Google Slides, PowerPoint pentru a realiza logo-uri, postere, felicitări digitale și povești ilustrate. Această abordare le-a oferit ocazia să își dezvolte competențele digitale într-un context practic și atractiv.